Patru hectare de pădure din zona Măgura ard de mai bine de 48 de ore. Mai mult de 100 de persoane, pompieri, pădurari, enduriști și localnici se luptă cu flăcările care au cuprins pădurea de stejar, carpen, pin și fag. Fumul poate fi observat de la kilometri distanță, încă de la intrarea în oraș. Am găsit locul după aglomerația de mașini de la baza muntelui și sus, unde arde pădurea, eroi dintre cei mai neașteptați.
„Este o pădure de 45 de ani, deci nu e bătrână. Panta este foarte mare, de 60 de grade, iar jos este grohotiș, pietre care se dislocă și pleacă la vale. Jos la bază este un pârâiaș, dar cu debit foarte mic de apă. S-au săpat șanțuri, s-a îndepărtat vegetația, ca să nu mai poată înainta focul, spune Ilie Scorțar, inginer la Ocolul Silvic din zonă.
Un puști de 14 ani a venit să ajute la stingerea incendiului, direct de la școală, cu tatăl lui, iar un endurist de 42 de ani, lac de apă, de-abia reușea să-și tragă puțin sufletul după zeci de urcări și coborâri. „S-a luat apă cu spatele, cu brațele, iar la un moment dat singurul mod de transport posibil era cu motocicletele, care urcau trei kilometri pană la focare”, spune Mircea Lunca, șeful SVSU Cisnădie.
Alarma s-a dat în dispeceratul ISU, duminică, în 27, în jur de ora 17:00. S-a ajuns la fața locului la 17:50, cu zece oameni de la Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență (SVSU), împreună cu un reprezentant al Ocolului Silvic, domnul Scorțar, și cu patru pădurari, povestește Mircea Lunca, șeful SVSU Cisnădie. În trei ore focul a fost izolat. Apoi a început vântul.
Urmează o primă desfășurare de forțe. Duminică seara, la ora 10, s-a cerut sprijin din partea Inspectoratului pentru Situații de Urgență Sibiu. Jumătate de oră mai târziu, pompierii au reușit să stingă mare parte din foc și să-l izoleze ca să nu se extindă în partea de est, spre Sadu. La ora două dimineața s-a cerut din nou suplimentarea de forțe, ajungându-se la un total de 35 de pompieri militari, precum și 80 de pădurari, voluntari SVSU Cisnădie și SVSU Sadu.
Luni s-a extins iar focul. Cei de la Ocolul Silvic au cerut sprijin de la toate cantoanele din zonă, precum și echipelor de muncitori care însumau 17 oameni. Au avut de asemenea sprijin de la toate punctele de lucru ISU, Salvamont și voluntari veniți la fața locului, iar un foarte mare ajutor au primit de la riderii enduro care „cară apă, lasă apă, aduc bidoanele și tot așa”.
Când am ajuns la baza muntelui, atmosfera era apăsătoare. Mirosul înțepător de fum se simțea încă de la cantonul la care ne-am oprit. Ne-am urcat într-un Mitsubishi 4x4 condus de Mihai, un tânăr de la Ocolul Silvic care făcea drumuri în sus și în jos, cu rezervorul de apă.
Prima oprire
Drumul până sus părea mai îngust decât mașina și niște bolovani imenși o înclinau atât de mult încât îmi venea să închid ochii și să spun o rugăciune în gând. În mașină mergea radioul, iar din când în când ne opream pe traseu pentru a lăsa apă unde era nevoie.
Mihai striga pe geam, către colegii care stăteau pe rezervorul din spate ca să țină mașina în balans și să nu cădem în hăul care părea că nu se mai termina. „Atenție la cap!”, le spunea din când în când.
Am ajuns la primul punct de oprire. Enduriștii coborau pe rând, de pe o rută alternativă foarte abruptă, își umpleau bidoanele legate între ele cu o sfoară, apoi le puneau în stânga și în dreapta motocicletei, în balans. Atunci când îi vedeam urcând înapoi spre zonele cu foc, nu am putut să nu-mi amintesc de ultima probă de la Red Bull Romaniacs, din Gușterița, unde motocicliștii trebuie să urce pe un drum de multe ori imposibil de parcurs.
„Ne-am adunat mai mulți enduriști și am venit, pentru că am vrut să ajutăm pompierii și pădurarii. Am vrut să facem o faptă bună. Pe lângă asta, noi pe aici ne dăm cu motocicletele, ne pare rău să știm că zona ar putea fi distrusă. Cred că am urcat deja de vreo 50 de ori. Am ajuns azi-dimineață la 10:00”, îmi povestea Viorel Radu Costin, un endurist de 20 de ani, pe care l-am oprit în jurul orei 14:00. Un alt tânăr, Bogdan Buțiu, ne-a povestit că atmosfera sus, la focarele mai mari, era bună, că oamenii erau mobilizați, iar asta îi dădea puterea să meargă în continuare și să nu renunțe până nu va vedea focul stins în totalitate.
Imediat după cei doi l-am cunoscut pe Mihai Lăzăroaie, un motociclist de 42 de ani din Sibiu. Cu toate că oboseala i se citea pe chipul transpirat, nu s-a oprit mai mult de câteva minute, pentru a schimba câteva vorbe cu noi și pentru a-i fi umplute bidoanele și a pornit din nou la drum, pe urcușul care-mi părea imposibil de urcat și pe jos, darămite pe motocicletă.
„Am ajuns de vreo două ore. E normal să te implici. Sunt lucruri care țin de simțul civic, să spun așa. E important să dăm și noi o mână de ajutor. Este un pic obositor, dar nu ne lăsăm. E bine să ajutăm, dacă putem să facem asta. Cei care iubesc natura trebuie să se implice”, ne-a spus, între două respirații, Mihai Lăzăroaie.
Alături de salvatorii pe două roți au intervenit și cei de la Asociația Salvatorilor Voluntari 4x4, RESCUE 4X4, cu care ISU Sibiu a semnat un protocol.
Prima întâlnire cu focul
Am continuat drumul și îmi amintesc cum mă gândeam că am prins o rută ușoară, că fum nu prea era, doar mirosul fiind constant. Asta până când am ajuns la al doilea popas și imediat am simțit nevoia să mă întorc la canton. Un fum înecăcios mi-a cuprins plămânii instantaneu și mi-am spus că nu voi putea rezista până la capătul drumului.
În jurul meu însă, oamenii mergeau fără o urmă de reticență. Coborau în hău, ținându-se de furtun sau de pomi și se pierdeau în fumul gros. Pe prea puțini dintre ei i-am văzut să fi avut o protecție la nas și gură, pe la fel de puțini i-am auzit și tușind. Erau plini de funingine și arătau de parcă ar fi venit de la război. Privindu-i cât erau de determinați, aproape am simțit eu oboseala pe care ei se încăpățânau să nu o arate.
În afară de o mică panică de moment, atunci când am simțit fumul gros înecându-mă, încă nu reușisem să observ mare lucru din a doua oprire. Abia atunci când Mihai ne-a chemat la mașină și deja eram cu gândul la următorul popas, un tânăr mi-a atras atenția. Nu se putea să fi avut mai mult de 14 ani, mi-am spus, și am sărit din mașină. L-am întrebat ce căuta acolo, așa de tânăr.
„Am venit să ajut”, mi-a răspuns atât de simplu și natural încât n-am putut să nu zâmbesc. „Nu mi-a spus nimeni să vin, așa am simțit că trebuie să fac. Ajut după posibilități. Dau cu apă pe foc cât pot și ajut cu ce trebuie. Nu mă simt prea bine, recunosc, dar treaba merge. Nu mi se pare normal să stăm acasă și să nu facem nimic, în timp ce alții stau aici și încearcă să stingă focul”, mi-a mărturisit Alexandru-Ionuț Mihu, chiar înainte să coboare spre zonele unde încă mai erau focare mici care trebuiau stinse. Avusesem dreptate – avea de-abia 14 ani. Fratele lui urma să vină în scurt timp să ajute.
Tatăl și unchiul lui erau tot acolo, pregătiți să meargă la următorul popas, către care am pornit și noi, nu înainte ca un grup de oameni să ne oprească și să ne povestească laudativ despre motocicliștii care le-au fost „robineți lângă foc”. „Foarte mult ne-au ajutat. Neapărat să îi menționați în articol”, ne-au spus salvatorii. „Era ca și când aveam robinet lângă foc. Unde era foc, erau ei. Serios.”
Ultimul popas, capăt de linie
Pe tatăl lui Ionuț, băiatul de 14 ani pe care l-am lăsat la cel de-al doilea stop, l-am reîntâlnit la ultimul popas. Voluntar la Salvamont Cisnădie, apărător înflăcărat al naturii și, evident, un model pentru copiii săi, Radu, tatăl lui Ionuț și al lui Miron, ne-a spus că nimic altceva nu a mai contat în aceste ore decât să salveze pădurea.
„Știți cum e, situația în care ne aflăm acum este foarte nasoală. Trebuie să respectăm pădurea, pentru că este singura sursă de oxigen pe care o avem. Fiind și voluntar la Salvamont Cisnădie, am luat decizia să vin să dau o mână de ajutor. Nu contează riscurile. Important e să nu se extindă focul, să salvăm ce se poate. Sunt cu un ochi tot timpul și pe băieți și comunicăm în mod constant. Încercăm să facem să fie bine”, a spus Radu. În minutul următor, deja era cu apa în spate și cobora printre pomi să stingă focarele.
La ultima oprire fumul era deja parte din noi, din haine, din mașină. Cum priveam, în sus sau în jos, focul ardea mocnit și, pe alocuri, dacă nimeni nu era atent câteva minute, câte un focar se extindea rapid, amenințând să le dea din nou de lucru salvatorilor. Aici am petrecut cel mai mult timp și am simțit cum respirația îmi devine tot mai greoaie.
L-am auzit pe unul dintre pădurari vorbind la telefon și l-am simțit bucuros când a auzit că la Sibiu a început ploaia „Doamne ajută! Aici e ca în Bahamas încă! Trimiteți ploaie și către noi, spune-i cuiva să sufle picurii încoace”, spunea bărbatul.
La întoarcere, șoferul nostru binevoitor, parcă la fel de energic precum fusese când l-am întâlnit, s-a oprit câteva minute la bază, pregătit să mai urce pentru cel puțin o dată cu apă.
La ora redactării acestui material (ora 20), situația este sub control, spun autoritățile, iar focarele sunt izolate. „Momentan burnițează, dar sperăm să plouă mai tare la noapte. Au rămas la intervenție pompierii, alături de enduriști și pădurari, iar cu puțin noroc, până mâine dimineață, focul va fi stins în totalitate dacă nu se va mai porni vântul”, spune, cu speranță, Mircea Lunca.
Foto: Ovidiu Dumitru Matiu
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: incendiu , Magura Cisnadie , Urgență Sibiu , Primăria Cisnădie , Red Bull Romaniacs , Serviciul Voluntar , Bogdan Buțiu , Râu Sadului , Ocolului Silvic Răşinari , Ocolul Silvic Gura Râului , Pentru Sibiu , Mircea Lunca , Ovidiu Dumitru Matiu , Ilie Scorțar , Ionuț Mihu , Viorel Radu Costin , Asociația Salvatorilor Volunta , incendiu măgura , pădurea măgura , Salvamont Cisnădie , Mihai Lăzăroaie
Vizualizari: 18690
Ultimele comentarii
Acum 11 ore
MB
Acum 11 ore
Claudiu
Acum 11 ore
Liberal autentic
Acum 11 ore
Neli Oproiu
Acum 11 ore
Bobo