X
Gabriela Cozmanciuc CJ donatie spital (12)

Dr. Gabriela Cozmanciuc, noua speranță a medicinii sibiene: „La noi este mult heirupism”

După mai mulți ani petrecuți în spitale de prestigiu din lume, cu un bagaj mare de cunoștințe și o plăcere molipsitoare de a munci și a revoluționa sistemul medical românesc, Gabriela Cozmanciuc a decis să se întoarcă acasă. A avut de ales între trei centre medicale, dintre care unul chiar în Capitală, dar a ales Sibiul unde acum se ocupă cu implementarea programului SOS Aorta.

Citește și Echipament de un milion de euro, pentru Spitalul Județean Sibiu. Va deservi pacienților cu afecțiuni cardiovasculare

Am vorbit cu dr. Cozmanciuc despre micile bucurii pe care le-a găsit la Sibiu, planurile pentru viitorul apropiat și starea în care se află sistemul medical sibian la momentul actual.

De ce ați ales acest drum în viață?

A fost prin anturaj. Eu am terminat matematică-fizică la Iași. Aveam opt ore de matematică pe săptămână și șase ore de fizică. În clasa a XII-a, știți cum se întreabă la dirigenție fiecare ce direcție alege și mai multe colege dădeau la medicină, așa că din spiritul de echipă am zis că și eu voi da la medicină. Norocul a fost că am reușit la medicină și îmi place.

Voiam o specialitate chirurgicală, nu știam ce anume să aleg și tot așa am avut șansa să pot alege orice la rezidențiat. Atunci am zis de ce să nu iau chirurgie cardio-vasculară. Hemodinamica se aseamănă foarte mult cu fizica și aceasta din urmă a fost o disciplină care mi-a plăcut foarte mult, așa că am gândit că o să-mi placă și o să fac un lucru bun.

Ce v-a făcut să plecați în străinătate?

Eram rezident la Fundeni, un sclav bine format, pentru că atunci când am dat rezidențiatul, în 1994, eram cinci rezidenți pe țară pe cardio-vascular, iar eu eram singurul rezident de la Fundeni. Vă dați seama că era foarte mult de lucru și am ajuns la concluzia că aș vrea și altceva. Am prezentat o lucrare la Congresul European, acolo am atras atenția câtorva profesori, care m-au invitat la interviuri. În urma acestor interviuri, trei m-au vrut, doi de la Paris și unul de la Rennes și m-au convins cei de la spitalul Marie Lannelongue prin faptul că mi-au zis că Paris-București e mai aproape decât Rennes-București. (râde)

Cu ce noi cunoștințe v-ați întors în țară, pe care simțiți că e nevoie să le transmiteți aici?

E o disciplină de muncă, foarte importantă în medicină. Chirurgia cardio-vasculară este foarte codificată astăzi – se referă la ce investigații ai înainte de operație, cum decurge operația și cum decurge totul după operație. Fiind o specialitate chirurgicală foarte dificilă, cu cât este mai codificată, cu atât ai mai puține surprize neplăcute și poți să evaluezi riscul. Făcând acest lucru, ai complicații și mortalitate mult mai scăzute. Colegii care spun că au mortalitate zero nu există.

Ce v-a adus la Sibiu?

Eu am mai cochetat cu România. Am mai venit, am plecat, au fost șapte ani în care nu am venit deloc, apoi am venit acasă, am plecat iarăși trei ani și acum am venit din nou în țară. Tot timpul am avut șansa să întâlnesc niște profesori cărora le place noul. Profesorul meu de la Paris, la 50-52 de ani și-a oprit activitatea cinci luni și s-a dus în Canada să învețe o nouă tehnică. Chirurgia cardio-vasculară s-a schimbat foarte mult și am zis că trebuie să învăț noile tehnologii. Am fost la Paris, la Londra, puțin la Houston și apoi un coleg de-al meu s-a întors la Paris și a făcut Centrul S.O.S. Aorta, primul în Europa, pe care am vrut să îl fac și în România. Am început să caut, am avut trei posibilități și am ales Sibiul din motive personale.

Soțul meu a avut contacte cu Sibiul și mi-a spus că este un oraș special, așa că am zis „Ok, mergem acolo”.

Cum ați găsit orașul?

Este un oraș viu, care îmi place foarte mult. Spre exemplu, în urmă cu câteva zile am fost la un festival de jazz. Tot timpul ai ce face aici, în weekend, în timpul săptămânii, sunt restaurante… e mic, dar e activ. Poți să ai o viață și în afara spitalului și asta e genial.

Așadar nu este nevoie de mai multă muncă de convingere ca să vă ținem aici? Putem să spunem că sunteți a noastră?

(râde) Încă nu. Știți, acum e foarte mare provocarea, pentru că încercăm să construim ceva și e mult de construit, pentru că sunt mentalități diferite, sunt oameni care au un alt impuls și baza materială e modestă, pentru că așa sunt spitalele din România – asta este realitatea. Ca să construiești sistemele, disciplina de muncă, totul să funcționeze ca un tot unitar necesită timp și probabil că în câțiva ani am putea să spunem că e totul ok. În același timp, am găsit lucruri bune aici. Am găsit colegi cu care putem comunica, sunt și multe lucruri bune.

Ce ați găsit în sistemul medical când ați ajuns?

Ce este diferit în afară față de aici este că acolo e obligatoriu să fii transparent, ca și chirurg mă refer. Tot ce se operează este evaluat de un audit extern, câte operații faci pe an, care sunt rezultatele, ce nivel ai și în funcție de ce operezi ești cotat. La noi este foarte mult heirup-ism. „Am făcut prima operație, am făcut primul nu știu ce” nu înseamnă nimic, pentru că tu medicina o faci ca să salvezi multe vieți, nu o viață. E mai de apreciat cineva care introduce un sistem care funcționează zi de zi, decât unul care face o dată și gata.

În medicină statistica e foarte importantă, statistica reală.

În ceea ce privește relația medicilor cu pacienții, ce poate fi îmbunătățit la Sibiu?

E foarte dificil, pentru că nu există în spital un spațiu privat medic-pacient. Pentru ca pacientul să decidă să se opereze, tu trebuie să îl convingi, să îi explici operația, să faci o echipă medic-pacient. Ori, cum poți tu să faci asta într-un salon cu cinci paturi? Unde poți să îi explici? Poți să induci panica celorlalți pacienți. Consimțământul pacientului trebuie să fie privat și chiar să înțeleagă care sunt riscurile și să ia o decizie în cunoștință de cauză. Asta nu există aici, azi. Am început încetul cu încetul să discutăm în privat cu pacienții aici la raport (n.r. încăperea în care a avut loc și acest interviu), pentru că trebuie să fie un dialog real și constructiv cu pacientul. Noi existăm pentru că există pacienți. Nucleul nostru este pacientul, iar pentru pacienți s-ar putea face mult mai mult. Începând cu noi.

Pentru că tot discutăm și de problema spațiului, cu siguranță sunteți la curent cu discuțiile despre noul spital. Cât de necesar este acesta la Sibiu?

E necesar. Acesta în care ne aflăm este un spital pavilionar, iar acum nu mai sunt spitalele așa, ci sunt verticale, cum este Polisano. La subsol ai radiologie, apoi laboratoare, chirurgii și așa mai departe. Deasupra chirurgiei, spre exemplu, trebuie să ai sistemul de ventilație, de sterilitate, sunt niște reguli pe care e greu să le respecți ca spital pavilionar. În plus, nu este interconectat – dacă ai nevoie de consulturi e destul de dificil. Ar fi ideal să se facă un nou spital, dar până atunci trebuie să îl facem cât de cât funcțional pe acesta. Pacientul nu are nici o vină. Tot timpul trebuie să avem în minte dacă noi am fi pacienți cum ne-ar place nouă.

De când ați ajuns la Sibiu care au fost lucrurile pe care le-ați făcut și de care sunteți cea mai mulțumită?

Sunt mulțumită că am început să facem operații complicate de chirurgie vasculară. Am operat aortă refuzată la Fundeni, am operat pacient refuzat la Tg. Mureș, de-asta bineînțeles că sunt mândră, că am putut să le facem la Sibiu cu echipa de aici. E foarte greu însă, pentru că chirurgia este o muncă de detaliu și în momentul când ajungi într-un sistem funcțional nu te uiți la toate detaliile, ești focalizat doar pe jobul pe care îl ai tu de făcut în sala de operație. Aici trebuie să te uiți la toate celelalte detalii, pentru că unele sunt bune, sunt în sistem, altele nu există și trebuie să le creezi.

Ce caz v-a marcat în mod special cariera?

Sunt multe cazuri. Mai veneam în țară și mergeam să operez la Spitalul Pantelimon din București și tot timpul am avut rezidenți în jur. M-a sunat o rezidentă într-o duminică în legătură cu un tânăr de 22 de ani care avea un anevrism și tensiunea 4. Era aproape decedat. M-au sunat că nu mai aveau ce să facă și am fost bucuroasă că l-am putut salva. E bine și mă vizitează.

Când am venit în țară și am văzut cazurile dificile, nu m-a lăsat inima să nu ajut. Sunt două fete transplantate care aveau una 19 ani, una 22. Îmi amintesc și de un pacient pe care l-am găsit la Pantelimon, era în terapie intensivă și e bine mersi acum, după 7 ani de când l-am transplantat.

Sunt multe cazuri. Să știți că noi avem nevoie de feedback-ul de energie pozitivă de la pacienți. Când suntem în vacanță e ok câteva zile dar apoi ne lipsește.

Ce planuri aveți pentru viitorul apropiat, la Sibiu?

La Sibiu, dacă totul o să fie ok, o să fie un concurs la care o să concureze și ministrul sănătății (n.r. Victor Costache). Habar n-am dacă o să mai concureze dar s-a înscris. Nu știu ce o să fie, dar mi-aș dori să rămân la Sibiu pentru că am început acest proiect și îl voi continua. Nu mă împiedică baza materială, pentru că am foarte multe conexiuni în Europa Occidentală și pot să completez baza materială, nici rezerva umană, pentru că am mai mulți rezidenți care au zis „A, venim înapoi!” și care sunt formați. Sunt multe lucruri pozitive aici, pe care putem construi. Mi-aș dori să rămân.

 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

2 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Alzara 1918

    Doi moldoveni de vârf profesional la Sibiu !
    Dacă citești cu atenție vezi atacul la “ prioritățile europene și mondiale “ ale ministrului .
    Succes dnei Doctor , concurența profesională între Județean și Polisano e benefică sibienilor ; sper din tot sufletul sa nu se recurgă la o “ protecție politicâ “ din partea inexistenței alternative politice la Sibiu .
    Obs .: spitale integrate “ pe verticală “ s-au construit in România ( Hunedoara , Timișoara ) in anii ‘70 !
    Nici acum nu e târziu pentru unul in curtea actualului …
    Succes !

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Pacient de Romania

    Ca si in cazul dumneavoatra, doamna doctor, cand ati precizat ca aveti nevoie de feedback-ul cu energie pozitiva asa si noi avem nevoie de cate o stire pozitiva in multitudinea de vesti preponderent negative din jurul nostru. Ma bucur ca ati ales Romania si in special Sibiul.
    Mult succes in continuare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact