X
Josef Maria Krasanovsky - regizor

Regizorul „Mesaje spre univers”, de la TNRS:  „Totul sună foarte trist, dar este foarte amuzant”

Josef Maria Krasanovsky , în vârstă de 42 de ani, este un regizor austriac care va pune în scenă la TNRS una dintre cele mai cunoscute piese de teatru germane – „Mesaje spre univers”. Spectacolul va avea premiera în Sala Mare în 14 și 15 noiembrie, de la ora 19. Spectacolul răspunde la cele mai importante întrebări ale vieții  și ne explică ce înseamnă noroc individual, punând sub lupă mai multe personaje aparent ciudate.

Cel mai nou spectacol al secției germane a TNRS este regizat de Josef Maria Krasanovsky – „Einige Nachrichten an das All”  / „Mesaje spre univers”, de Wolfram Lotz.

Reportul Turnul Sfatului a stat de vorbă cu regizorul, despre noul proiect la care lucrează la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu – „Mesaje către Univers”.

Cum ați ajuns să aduceți acest spectacol la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu?

Josef Maria Krasanovsky: Este o poveste foarte lungă, dar să o luăm cu începutul. Autorul, Wolfram Lotz, este foarte cunoscut în țările și comunitățile vorbitoare de limbă germană, iar piesele lui de teatru sunt cele mai jucate piese în acest moment. Teatrul lui este denumit teatrul imposibilului, ceea ce reprezintă o revoluție în țările vorbitoare de germană. Teatrul imposibilului nu are o poveste, nu are o psihologie a personajului și cel mai important lucru despre piesele lui este faptul că trebuie să facem această „minciună” a teatrului să fie vizibilă. În teatru știm că totul este o „minciună”, personajele sunt jucate de actori și situațiile sunt imaginate, practic trebuie să se vadă că actorii joacă. Teatrul imposibilului este un derivat al teatrului absurdului. Este un autor tânăr care a câștigat toate premiile posibile, și-a construit o carieră masivă, dar s-a oprit din scris acum șapte ani. A scris trei piese de teatru foarte repede care au ajuns să fie jucate peste tot în lume și acum probabil are un blocaj. Acesta este a treia oară când pun în scenă o piesă a lui Lotz și sunt foarte prins în universul lui. Când am vorbit despre o colaborare cu Teatrul Național „Radu Stanca”, ne-am gândit să punem în scenă ceva interesant pentru publicul german. Eu am sugerat „Mesaje spre Univers” și toată lumea a fost de acord. Așa am ajuns să îl aducem pe Wolfram Lotz în Sibiu.

Au existat alte motive pentru care ați ales Sibiul?

Josef Maria Krasanovsky: Când eram în facultate am avut un profesor român, deci cumva am preluat stilul românilor în munca mea artistică. Am lucrat încă de la început cu români, mă simt legat de România, chiar dacă până acum nu am vizitat-o niciodată. Evident, că atunci când am primit această invitație am acceptat imediat. Momentan nu am văzut nimic, în afară de teatru, apartamentul meu și puțin din centru. După premieră o să mai rămân în România o vreme ca să pot să văd mai multe.

mesaje către univers (3)

Cum ați descoperit actorii teatrului național?

Josef Maria Krasanovsky: Mi s-a părut interesant de la bun început faptul că există o secție germană și am fost foarte interesat să aflu mai multe despre actori – sunt germani sau sunt români care vorbesc germană? Am aflat că sunt patru actori germani, patru actori care vorbesc germană și mi se pare interesant accentul lor. În acest moment trăim într-o lume interculturală, globală și nu mai contează ce limbă vorbim. Mie îmi place să pun pe scenă actori cu accent, pentru că subliniază o istorie întreagă a personajului. Îmi place să lucrez cu actori din România și îmi place că sunt foarte responsabili. Sunt foarte organizați, știu tot ce se întâmplă în jurul lor. În Germania oamenii sunt foarte stricți și nu ar face așa. Îmi place modul lor de gândire.

Am auzit că nu toți actorii din spectacol sunt profesioniști. Cine este actorul amator?

Josef Maria Krasanovsky: Avem în spectacol un amator, o fată de 16 ani pe nume Ana. Ea a intrat în spectacol pentru că Lotz urăște actorii, de fapt. El spune că actori joacă prea mult. Ana a venit în proiect și am început să joace fără să pună prea multe întrebări, a simțit rolul. De asemenea, am dezvoltat personajul, iar acum este unul dintre personajele centrale.

Cum este atmosfera la repetiții?

Josef Maria Krasanovsky: Atmosfera este foarte importantă. Cred că perioada în care un regizor voia ca actorul să stea drept și să facă cine știe ce nebunie, a trecut. Încercăm să avem o atmosferă plăcută în cadrul repetițiilor, toată lumea știe că trebuie să iasă bine, așa că nu are rost să mai pun și eu presiune pe asta.

mesaje către univers (4)

Cum ați lucrat cu echipa teatrului, exceptând actorii?

Josef Maria Krasanovsky: Am chiar o poveste amuzantă, pentru că făceam și decorul pentru acest spectacol, am tot cerut planurile scenei. Nu le-am primit, am început să construiesc și când era gata, înainte cu două zile să vin în România am primit planurile. Când am văzut scena mi-am dat seama că nu se potrivește. Când am ajuns și am văzut sala mi-a plăcut, dar știam că nu se potrivește cu ceea ce avea eu pregătit. A trebuit să îl arunc la gunoi și să o luăm de la capăt. Oamenii din teatru s-au oferit să mă ajute să fac un decor nou.

Ați spus că piesa face parte din teatrul imposibilului. Avem o poveste?

Josef Maria Krasanovsky: Piesa de teatru nu are o poveste. Publicul trebuie să înțeleagă că nu va găsi o poveste, trebuie să se relaxeze și să se bucure de spectacol. Poate fi comparat cu o experiență pe ciuperci. Trecem prin mai multe senzații și mai multe momente, spectacolul urmărește căutarea veșnică a omului înspre noroc. Este despre cum să găsești sensul vieții, la nivel individual. Sunt foarte multe personaje, iar majoritatea par a fi ciudați și ratați, dar toți cred în ceva.

mesaje către univers (5)

Ce ne puteți spune despre spectacol în sine?

Josef Maria Krasanovsky: Spectacolul începe cu un călugăr și copii de la mânăstire care colindă, povestesc despre nașterea lui Iisus. Teatru de copii în biserică. Copiii descoperă faptul că nu este nici un copil în iesle și realizează că fără el nu mai există speranță. Povestea continuă în jurul mai multor personaje, două persoane cu handicap își doresc un copil, dar nu primesc unul pentru că au acest handicap. Un alt personaj este un tată care și-a pierdut fiica, el retrăiește aceea zi în mod constant, în cel mai mic detaliu. Este un personaj, cu moment muzical, care vorbește despre asteroizi, comete și meteoriți. Mai este o femeie în vârstă, un om de știință nihilist care nu crede în știință, un politician care vorbește despre faptul că suntem mici și universul este mare și apoi apare copilul, fiica pierdută. Totul sună foarte trist, dar este foarte amuzant, un fel de comedie neagră.

Ce o să vedem pe scenă mai exact?

Josef Maria Krasanovsky: Sper că fie amuzantă, o să fie o proiecție imensă cu spațiu care sper să fie interesant. De asemenea, piesele de teatru au foarte multe note de subsol și sunt foarte amuzante. Din acest motiv avem personajul „notă de subsol” care intervine pe parcursul spectacolului. Acest personaj este foarte important pentru că reprezintă universul și temporalitatea, mai multe evenimente au loc în același timp, iar el reprezintă acest lucru.

Ce vă place mai mult regia sau scrierea pieselor de teatru?

Josef Maria Krasanovsky: Regia și scriitura sunt foarte asemănătoare. În scris creezi o lume, dar asta e treaba mea de regizor. Îmi place să scriu pentru că nu trebuie să mă grăbesc, dar ca regizor ai un termen limită – premiera. Scrisul poate să te facă să te simți singur, dar ca regizor ești înconjurat de oameni și comunici constant. Nu pot să spun ce îmi place mai mult, cred că depinde de starea mea de spirit.

mesaje către univers (1)

Ne puteți spune ceva despre compania de teatru din Viena?

Josef Maria Krasanovsky: La început am avut propria companie, dar cu timpul a devenit o echipă artistică și încercăm să lucrăm împreună. Aici am venit cu dramaturgul de acolo. Îmi place să lucrez cu oamenii pe care îi cunosc, dar îmi place să lucrez și cu oameni noi. Prefer să lucrez cu oameni pe care îi cunosc, mai ales când avem un moment mai greu în timpul repetiției pentru că știm cum să comunicăm.

Cât de diferită este munca între Viena și Sibiu?

Josef Maria Krasanovsky: În Viena dacă programezi ceva, sunt sigur că o să se întâmple, aici dacă programezi ceva nu știm sigur dacă se întâmplă. De asemenea, în Viena situația artiștilor este mult mai sigură, am auzit că și aici au fost îmbunătățiri, dar încă nu cred că este perfect. Asta îi face pe actorii români să se dezvolte ca o familie, ceva ce noi am pierdut. Mi se pare frumos modul în care funcționează împreună.

Care este cel mai dificil lucru?

Josef Maria Krasanovsky: Aici nu cunosc publicul, este interesant pentru că nu știu ce își doresc să vadă. Îmi doresc să vad foarte multe tineri.

Care sunt mesajele în cele din urmă?

Josef Maria Krasanovsky: Este un personaj care poate fi asemănat cu un zeu sau un maestru de ceremonii, nu știm exact ce este. El vrea să trimită niște mesaje spre univers care să conteze și este foarte stric, își dorește să audă doar un cuvânt. Pe parcursul spectacolului se trimit trei cuvinte, în afară de primul cuvânt, toate sunt puerile. Înainte de spectacol, fiecare persoană este invitată să scrie un cuvânt pentru univers. Aceste cuvinte vor fi citite cu voce tare de către unul dintre personaje, iar la fiecare spectacol aceste cuvinte ale publicului vor fi diferite. Această scenă este gândită de mine, nu apare în scenariul original.

mesaje către univers (2)

Josef Maria Krasanovsky, în vârstă de 42 de ani, este un regizor de teatru născut în Salzburg. Pentru tânărul regizor „mișcarea este o metaforă frumoasă pentru a merge mai departe”, iar meseria îl obligă să fie „permanent mobil”. În toamna anului 2006 a fondat compania Luna împreună cu actorii Sara Joana Müller și Wolfgang Oliver. Pe lângă activitatea sa de regizor, el activează și ca dramaturg. Piesele sale au câștigat o standardizare pentru premiul juriului Teatrului Heidelberg – și a câștigat recent premiul pentru cea mai bună producție, cel mai bun ansamblu și cel mai bun regizor la „Festivalul de teatru gratuit Innsbruck”. Din 2008 organizează teatru și musical – Teatrul Phoenix, Next Liberty Graz, Ansamblul Klagenfurt, Zilele Teatrului Heidelberg, Teatrul Drachengasse Viena, Festivalul de Teatru Chișinău (Moldova), Eisenhand Linz, Garage-X Viena, Opera de vară Schärding.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact