X
sursa: YouTube

Raluca Feher a lansat romanul Să nu Râzi :((:  Am încercat să definesc situația de “rahat” în care se află țara

Raluca Feher, originară din Brașov, și-a început cariera la începutul anilor 2000. A început să scrie pe un blog aventurile din America de Sud, iar astăzi a lansat romanul „Să nu Răzi :((“, în Sibiu. Cartea reprezintă o analiză a poporului român la un nivel micro, văzut prin perspectiva familiei.

Raluca Feher, în vârstă de 46 de ani,  și-a început cariera în presă și este astăzi președintele Frontline Club Bucharest, care susține jurnaliștii și presa de calitate. La începutul anilor 2000 a intrat în publicitate și a devenit unul dintre cei mai apreciați copywriteri și creativi din România. După un an în care a descoperit America de Sud, și-a adunat notițele pe blog și apoi într-o carte – America dezgolită de la brâu în jos vol I. Au urmat America dezgolită de la brâu în jos vol II și Spendidul Loc al Fericirii Supreme. Astăzi, 20 noiembrie,  a lansat romanul „Să nu Râzi :((“ la Librăria Humanitas din Sibiu. Alături de autoare au fost –  Smaranda Bălan (activist civic) și Radu Vancu (scriitor).

Reporterul Turnul Sfatului s-a întâlnit cu Raluca Feher în Kulinarium la un pahar de vin. Raluca este o persoană sinceră, deschisă la dialog și ca „orice artist care se respectă” puțin cu capul în nori, dar foarte prinsă de pământ. Am făcut cunoștință, dar parcă ne cunoșteam și ne-am revăzut după câțiva ani. Este o persoană energică și pregătită să muncească. Am vorbit despre roman, poporul român și problemele lui, despre familie și Sibiu.

Cum ai defini cartea „Să nu Râzi” și de unde te-ai inspirat?

Raluca Feher: Multă lume o consideră o saga de familie, ce poate să pară la prima vedere, e o familie medie. Eu am scris-o pentru că mi se pare că este mai mult decât atât, este o disecție a societății în care trăim. Noi avem niște muncitori care au încercat să pară mai mult decât burghezia. Prin această carte am încercat să definesc situația de „rahat” în care se află țara acum. Din acest motiv avem ce avem acum în politică, totul pornește de la lipsa de educație pe care o avem. Oamenii de la țară au fost mutați la oraș și din acest motiv nu avem modele. Poporul a încercat să își imagineze ce înseamnă să fi orășean, deci vorbim despre impostură. Pentru noi este foarte importantă aparența. Noi nu ne dorim să avem font, totul e lipsit de font. Noi facem niște gesturi ritualice, iar cartea încearcă să găsească această sursă a acestei probleme. Cartea aceasta poate fi considerată o continuare a cărților mele de călătorii în care eu descopeream prin ochii mei de român culturi, poate considerate „dubioase”. Pornind de la ideea că nimeni nu știe nimic despre țara ta și te întreabă „Cum vă caracterizați voi?”, iar eu am realizat că nu știu exact cum să explic pentru că întrebările încep să atingă tot mai multe puncte sensibile. Am început să mă întreb cum am ajuns în punctul în care suntem acum, în mod clar am început să mă uit în jurul meu, la familie și așa a apărut cumva această carte. Practic este o viziune micro asupra societății prin familie.

sursa: horiaghibutiu.ro

sursa: horiaghibutiu.ro

Crezi că oameni se identifică cu un personaj anume din carte?

Raluca Feher: M-am tot întâlnit cu tot felul de oameni care au citit cartea și mi-au spus că eu o știu pe mama lor, pe mătușa, bunica sau chiar tatăl. Eu am fost foarte surprinsă, dar acesta este adevărul, societatea notară este contaminată de acești oamenii care încearcă să fie orășeni. Mai mulți oameni mi-au spus că au primit temă să citească această carte de la psiholog și să caute persoana cu care se identifică. Majoritatea au spus că se identifică cu victima, puțini sau nimeni nu se identifică cu abuzatorul. O altă problemă a poporului român este faptul că nu își recunoaște această vină. Deși „mama” este un personaj foarte prezent în noi.

Ce reprezintă sinuciderea în roman? Ai încercat să deschizi un dialog sau este o convenție literară?

Raluca Feher: Este o metodă literară de a scăpa din cercul în care trăiești. Deși un om poate merge la terapie, de cele mai multe ori ajunge să fie împiedicat de acest model transmis. Sinuciderea a fost doar un motiv literar pentru a semnifica o eliberare, nu am studiat foarte mult acest subiect. Am avut o întâlnire mai zbuciumată cu o cititoare care se gândea la sinucidere, am discutat cu ea și i-am explicat că a fost doar o „unealtă” literară.

Acest roman poate fi comparat cu „Cele 13 motive”. Te-ai inspirat într-un fel?

Raluca Feher: Nu, nu m-am inspirat, dar înțeleg legătura. Sinuciderea nu reprezentă punctul central.

Cât reprezintă realitate și cât este ficțiune?

Raluca Feher: Este inspirată din familia mea, evident. Prima dată am scris-o la persoana I, dar pentru că mi-am dat seama că familia mea s-ar putea simiți prost, am decis să o schimb. Literatura este o realitate distorsionată, multe evenimente din carte sunt invenții inspirate din lucruri reale. Familia mea nu este așa cum apare în carte, de aceea am introdus și acest eveniment cu sinuciderea. Acum manuscrisul apare de la o a treia persoană și așa m-am detașat puțin. Cu toate acestea, am avut puține probleme cu familia.

Care este ideea cu capitolele încurcate?

Raluca Feher: Când ai un manuscris numerotat identifică o intenție, eu am vrut să scriu o colecție de amintiri și de trăiri, nu o carte. Am încercat să reproduc modul în care noi gândim, modul în care creierul nu are o exactitate și în care își amintește treptat evenimente bazat pe o emoție. Din acest motiv am încercat să folosesc acest artificiu literar.

De la ce pornește ideea titlului?

Raluca Feher: Inițial cartea se numea „Cea mai lungă crimă din lume”, dar m-am gândit la această frică a noastră de a vorbi. Eu am încercat să expun viața Dianei, personajul principal, și să nu râzi.

sursa: ipads

sursa: ipads

Sibiul apare și în carte menționat de câteva ori. Ai o legătură mai specială cu Sibiul?

Raluca Feher: Primele petreceri adevărate la care am fost au fost în Sibiu, avem niște prieteni care stăteau aici. Eu veneam aici la Halloween pentru că erau petrecerile mult mai faine decât în Brașov, veneam aici cu autostopul cu TIR-ul.

Care este locul tău preferat din Sibiu?

Raluca Feher: Locul meu preferat din Sibiu era o cârciumă de lângă Împăratul Romanilor, o chestie cu știuleți de porumb la intrare. Acolo mergeam să mâncăm ciorbă de burtă și să bem câte o pălincă. De asemenea, Muzeul ASTRA este absolut superb, un vis.

Ce autor din Sibiu îți place?

Raluca Feher: Îl apreciez pe Radu Vancu foarte mult, pe lângă munca artistică pe care o citesc mereu, îl apreciez ca și activist. Poate îl apreciez pe Radu mai multe ca activist și pentru că se implică în tot ceea ce înseamnă educația acum.

De ce crezi că ar trebui citită cartea ta?

Raluca Feher: Eu cred că foarte multă lume are această problemă, chiar dacă au trecut 30 de ani de la Revoluție – nu vorbim și ne închidem. Sunt multe lucruri pe care nu le vorbim deloc nici nu prieteni apropiați, de aici pornesc și abuzurile în familie. Cartea are scopul de a stârni un dialog și cred că citind-o începi să îți pui întrebări și poate așa se va putea schimba ceva. Nu există secrete rușinoase și ar trebui să vorbim despre ceea ce avem nevoie să scoatem afară.

sursa foto principal: YouTube

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact