Fie că a fost PSD, fie că a fost PNL, fie că au fost vremurile unui defunct CDR, ”la stat s-a intrat pe pile”. Nu este doar o expresie fluturată politicianist, ci o realitate. Totul se negociază când vine vorba de posturi la stat, iar când intră în discuție fotoliile de șefi, acestea pur și simplu se vând.
30.000 de euro ”se plângea” un șef de deconcentrate de la Sibiu că a plătit pentru a accede pe această funcție. Toată povestea bate acum pe la urechile procurorilor sibieni, rămâne de văzut dacă delațiunea și eventualele probe vor putea duce la un dosar penal.
Dar nu doar bani mulți se pun la bătaie când vine vorba de șefi. Ci și energii, mari energii. Cazul din aceste zile - când pentru postul de prefect al Sibiului se întâmplă demisii, detașări, promovarea unor hotărâri de consiliu local care, mai mult, să culmineze cu o hotărâre de Guvern – este ilustrativ. Mai mult, cel pentru care ”se pregătise acest post” acum pare să nu mai fie în grații. Deci cineva ”cu pile mai mari” a intrat pe firul numirilor.
Cu alte cuvinte, liberalii reușesc să mențină exact același peisaj de acum aproape 20 de ani, când PDSR-ul din acea vreme tocmai revenea pe cai mari la putere. Și, prin urmare, la nivel local se negocia funcția de prefect. Care pe atunci avea putere - numea șefi de deconcentrate, destituia primari, băga spaima la propriu în funcționari, nu precum bibelourile pe care acum au ajuns să le mai întruchipeze cei numiți prefecți și subprefecți. Și acum aproape 20 de ani, când liderii sibieni ai PDSR-ului s-au întâlnit să împartă cașcavalul de funcții, tot așa, când apărea câte un nume pentru funcția de prefect, răsăreau două-trei voci care să arate de ce nu ar fi bun (fie pentru că avea dosare, fie pentru că i se pregăteau dosare, fie pentru că, de fapt, nu ”avea suficient spate”).
Vi se pare ca în vremea fanarioților? Mi se pare îndoielnic pentru cineva care trăiește în România să se mai arate oripilat în fața unor astfel de situații. Și spun asta deoarece, în realitate, toate funcțiile de la stat au ”clopoței”. Extrem, dar extrem de rare sunt situațiile în care pentru un post vacant să nu existe cineva care să știe pe cineva care trebuie să ocupe locul respectiv.
De la un post de nutriționist în spital, la un post la birourile Poliției locale și până la scaunul acela sărăcăcios de portar la o instituție de învățământ superior, totul ”se vinde” sau ”se proptește”. Peste tot ajungi pentru că știi pe cineva sau pentru că ajungi să știi pe cineva. Angajații statului sunt transpartinici: ei ajung să își câștige posturile pe intervenții și pile indiferent de partidul care este la putere. Este o realitate alături de care trăim și cu care ne-am obișnuit după cum am făcut-o cu șpaga la medici.
Dat fiind acest peisaj care de 30 de ani nu s-a schimbat deloc, poate ar fi momentul asumării situației. La modul transparent, cu alte cuvinte, cine ajunge să se angajeze la stat să aibă la vedere și ”propteaua”. Sau ”scrisoarea de recomandare”, dacă vreți să îi spuneți așa, mai elegant. Adică, vrei să devii angajat al statului? Atunci, pe lângă eternul cazier, fişă medicală, studii și ce alte acte ți se vor mai cere, îți va prinde bine și o scrisoare de recomandare de la cineva din instituție, care să îți aducă puncte în plus la concursul de angajare. O scrisoare de recomandare din care toată lumea să își dea seama cine îți e ”nașul”. Măcar să știm, dacă nu suntem în stare să oprim.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Statele Unite , Instituția Prefectului Sibiu , angajari , angajati , Cătălin Pilea , Pentru Sibiu
Vizualizari: 6596
Ultimele comentarii
Acum 5 ore
MB
Acum 5 ore
Claudiu
Acum 5 ore
Liberal autentic
Acum 5 ore
Neli Oproiu
Acum 5 ore
Bobo