Vineri,
29.03.2024
Parțial Noros
Acum
13°C

30 de ani de libertate văzuți prin ochii unui chirurg din Sibiu: „În multe spitale condițiile lasă de dorit”

30 de ani de libertate văzuți prin ochii unui chirurg din Sibiu: „În multe spitale condițiile lasă de dorit”

În decembrie 89, doctorul Lorant Kiss, actualmente la Sibiu, se afla la conducerea uneia dintre cele mai grele chirurgii din România – se ocupa de o secție de 125 de paturi a Spitalului de Urgență din Petroșani, o unitate spitalicească foarte bine dezvoltată pentru acea vreme – și spune că nu a fost ușor ceea ce a avut de făcut. Nu i s-a permis să plece în străinătate, pentru că trei dintre ceilalți frați ai săi erau deja în afară, însă porțile spre spitalele din țară i-au fost larg deschise. Iată așadar cum dr. Kiss a fost la Fundeni, la Timișoara, la Tg. Mureș și a ajuns ulterior la Sibiu. Burgul din centrul țării l-a atras datorită unui fost coleg al doctorului, care atunci când l-a reîntâlnit a insistat ca acesta să vină la Sibiu, lucru care s-a și întâmplat. Este vorba despre Ilie Crăciun, „un urolog excepțional și fost decan la universitatea din Sibiu”. „Noi avem nevoie de tine la Sibiu, vino te rog aici”, au fost cuvintele care l-au convins pe dr. Kiss să vină și să rămână aici.

Am stat de vorbă cu Lorant Kiss, un medic cu spirit tânăr și multă dorință de a munci, așa cum chiar dumnealui se descrie, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Sibiu și chirurg specializat pe chirurgie generală și medic primar chirurgie toracică la Spitalul Polisano/Medlife. Doctorul ne-a vorbit despre ceea ce au însemnat cei 30 de ani de libertate în sistemul medical, schimbările în percepția tinerilor de atunci și de acum, dar și despre modul în care aceștia sunt pregătiți acum comparativ cu perioada comunistă.

Care era situația studenților în comunism, comparativ cu cei din zilele noastre? Ce s-a schimbat?

Corpul medical, în orice societate, este indiscutabil elita – intelectuală și nu numai. Medicul este acela care face șase ani de medicină, apoi încă șapte ani de rezidențiat, specialitate, doctorat și așa mai departe. Are așadar cea mai lungă pregătire postuniversitară. Sigur, modalitatea de pregătire după 90 s-a schimbat. Au început să se ia după sistemul american, francez, nu are importanță. Ideea este că tânărul cel mai mult trebuie să se pregătească prin studiu personal, prin aprofundare, nu numai prin internet, ci mai ales prin cărți. Atlasul de anatomie trebuie învățat, cel de histologie la fel, fiziopatologia și farmacologia trebuie studiate foaie după foaie. De aceea, cred că nu s-a schimbat mult procesul, dar a apărut o explozie informațională în știința medicală care agravează sarcina tinerilor, pentru că ei trebuie să învețe mult mai mult acum – laparoscopia, ecografia, tomografia, rezonanța magnetică, azi-mâine și robotica – ceea ce înseamnă că ei sunt supuși unei presiuni intelectuale mult mai mari. Acest lucru este prezentul iar viitorul va fi și mai complex. Așadar diferența cam în asta constă – ei de informează mult mai ușor decât ne-am informat noi, iar noi nu prea aveam contact cu străinătatea.

Totodată, o diferență pe care o observ între studenții vechi și cei noi este că noua generație nu socializează. Nu se mai prea cunosc între ei, pentru că toată ziua stau pe internet, pe telefoanele mobile și astfel de izolează. Este un impas, dar probabil acesta este mersul vieții.

Știți prea bine care sunt problemele cu care ne confruntăm acum, cel puțin la Sibiu, în ceea ce privește schimbările care se cer a fi făcute deja de o bună perioadă de timp. În principal se vorbește de necesitatea construirii unui spital nou. În perioada aceea, înainte de revoluție, Statul Român susținea mai mult sistemul medical decât o face acum?

Eu din acest punct de vedere nu aș putea să spun da. Eu nu cred acest lucru. Înainte de toate, marea majoritate a spitalelor o duceau greu. Nu erau materiale de unică folosință decât foarte puține, se sterilizau cu vapori, se fierbea instrumentar... toate acestea reprezintă epoca trecutului. La ora actuală însă, cine nu recunoaște că societatea a făcut un salt enorm ori este prost, ori este de rea voință. Medicina a evoluat foarte mult și la noi în țară, sunt unele centre la standarde internaționale, este clar. Toate spitalele sunt dotate cu instrumentar, cu aparatură, cu tot.

Problema se pune altfel – în imensa lor majoritate, spitalele sunt vechi. Întreținerea lor, mai ales a celor care sunt de tip pavilionar, este foarte scumpă. În același timp trebuie să recunoaștem că în 30 de ani, indiferent ce vrem noi, nu poți ca din fundament să refaci un sistem sanitar, pentru că sunt costurile foarte mari. Cred că puțin s-a pierdut la începutul anilor 90, când costul vieții era mai mic, materialele de construcție erau mai ieftine. S-a pierdut acel moment. La ora actuală, vedeți, sunt opt proiecte pentru tot atâtea spitale regionale, care nu pot fi făcute bătând din palme. Un astfel de proiect costă până și 500 milioane de Euro. Într-un astfel de spital nu poate fi dotat cu aparatura dintr-un spital vechi pentru că nu ai făcut nimic. Ai mutat totul dintr-o parte în alta.

Ceea ce trebuie să menționez însă este la noi dacă apare o infecție, imediat iese scandal. Acestea sunt parte din procesul medical, uneori se întâmplă, însă consider că la noi această mentalitate este una exagerată. Medicina a evoluat enorm, avem un corp medical foarte bine pregătit, însă în multe spitale într-adevăr condițiile lasă de dorit. Cred că și acest lucru se va schimba, în bine. Eu sunt foarte mândru că fac parte din acest corp medical care, cu toate că este biciuit uneori, duce loviturile în spinare și cu demnitate își duce mai departe sarcina pe care o are în țara aceasta.

Când ați ajuns la Sibiu, în anii 2000, cum l-ați găsit din punct de vedere medical?

Sibiul a fost un centru cu o mare reputație. Avea o chirurgie toracică extraordinar de bine pusă la punct, la fel și chirurgia abdominală, deci am găsit spitalul la un standard pe care îl aveau majoritatea spitalelor din țară. Nu am găsit nimic mai prejos în Sibiu decât în alte centre. Ceea ce Sibiul a avut și are și acum este faptul că a primit foarte multe ajutoare, în special din Germania, după Revoluție, care au contat enorm – instrumentar, materiale – care și-au făcut efectul. Ajutoarele au venit constant. Acum se trăiește cu speranța că se va face și un spital nou. Sunt convins că acest spital se va face pentru că există o dorință fermă, atât a conducerii Consiliului Județean Sibiu cât și a Primăriei Sibiu, dar nu este ușor. Nu este ușor să faci un spital nou, să faci proiecte de fezabilitate, firmele care se războiesc între ele pentru bani. Dar nu cred că este vreo piedică administrativă ci mai degrabă în primul rând o problemă a finanțării care nu este ușor de realizat pentru că, vedeți, Spitalul Județean Sibiu nu este un spital regional, ci unul de interes județean. Sunt alte opt spitale cu statut de spitale regionale care trebuie construite, dar cred că între timp va fi construit și acesta de la Sibiu. Totul depinde de șansă.

Ați fost în toți cei 30 de ani medic în sistemul românesc. Cum ați trăit aceste decenii de libertate? Cum vă simțiți acum?

Mă simt extraordinar de bine. Până în 90 nu am putut să ies din țară, pentru că am avut toți frații plecați și nu am primit pașaport, însă m-am revanșat după 90, când am avut prima ieșire la un congres, apoi am obținut bursa internațională de la Salzburg, apoi am devenit chiar visiting professor la centrul universitar de la Zurich, dar și la Budapesta. Acești 30 de ani au însemnat pentru mine elaborarea a 19 volume de chirurgie, a peste 400 lucrări științifice și multe alte participări la congrese, conferințe, cursuri de specializare și în același timp am înființat primul centru de cercetare experimentală și microchirurgie în Sibiu, în 2006, loc pe care l-am transformat în baza de training de chirurgie laparoscopică și toracică, în care sper că am reușit să pregătesc câteva zeci de studenți care astăzi sunt specialiști. Aceasta din urmă a fost o foarte mare realizare pentru mine pentru că vedeam adesea studenți care nu aveau posibilitatea materială de a merge în străinătate să studieze tehnici chirurgicale și iată cum, cu sprijin elvețian, am dotat această bază unde rezidenții învățau pe organe primite de la câțiva prieteni măcelari cărora le mulțumesc pe această cale, știu ei cine sunt.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Cristina Bălău

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

4 comentarii

Apartinator

Acum 4 ani

Un mitoman si un macelar nenorocit, azi mi-a cerut plicul iar maine mi-a dat pacientul acasa ca moare. Foloseste un limbaj de jeg uman: “ia-l acasa nu vezi ca moare, gata ii pui crucea ( asta in timp de facea cruci ca popa din altar). Da banii de ce I-ai luat bai nenorocitule cu o zi inainte? Toata lumea stie ca-I in incompetent mitoman!
Raspunde

dancp2

Acum 4 ani

un ungur incompetent adus pe pile!
Raspunde

Jan valjan

Acum 4 ani

Dr Kiiss doar la interesul lui si a familiei a ajuns dintr-un medic de tara zice-se din Lupeni a ajuns pe nedrept in invatamantul medical superior adica la Facultatea de medicina direct Conferentiar si cum Invatamantul avea nevoie de cadre pe profesi iar catedra de chirurgie era deficitara dar destul de cautata Multe cadre did active din Cluj Tg Mures si chiar Timisoara buni profesionisti cunoscuti deja au dorit sa ajunga la Sibiu .dar dl Kiss cu presiuni din partea politicului de la acel timp Convetia cu UDMRUL calare pe decanul ILIE CRACIUN nu a avut ce face dupa lungi zile de presiuni la acceptat ...Dupa care a aparut la sectia chirurgie o mini revolta ptr dl Kiss sectia s a scindat si sa impartit in doua . doctorul mata blanda sa strecurat in timp si si -a intarit pozitia ... dupa care si-a aratat colti fata de cei mai vechi medici din sectie incercand sa -i subordoneze ..El este un laudaros si incearca o amabilitate dar totul de fatada dar timpul a trecut din 1996 si sa cam uitat rivalitatile vechi
Raspunde

Hai,hui,pe mai departe......

Acum 4 ani

Bah,da nu Sa saturat? Oare la vârsta d lui chiar credeți că nu i tremura mâinile.zSunt uimit El este la Polisano?De ce nu mai avem medici tineri? Pregătiți tot de ei,?El,și alții din SCJUS,gen Șeful de la Radiologie,care este și Șef al CA ,care face ore de meditații in clădirea SCJUS ,în același timp când este de garda la Urgenta???
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus