Joi,
28.03.2024
Cer Senin
Acum
10°C

Două sibience au fost împreună în tinerețe într-un lagăr din Rusia. S-au regăsit după 70 de ani

Două sibience au fost împreună în tinerețe într-un lagăr din Rusia. S-au regăsit după 70 de ani

Cinci ani au fost împreună într-un lagăr de muncă din Rusia, 70 de ani nu s-au mai văzut și nu au mai vorbit, iar în urmă cu cinci ani s-au reîntâlnit, pentru că una dintre ele a văzut-o pe cealaltă la televizor și a recunoscut-o. Este povestea a două doamne incredibile, Susana Nagy (Susi), din Mediaș și Elisabeta Hutter (Lisi), din Sibiu. Și parcă Dumnezeu a vrut și mai mult pentru ele, iar astăzi, când amândouă au 92 de ani, locuiesc împreună în Căminul Dr. Carl Wolff din Sibiu. Vesele și pline de viață își deapănă amintirile oricui își dorește să le asculte.

Susi si Lisi, lagar carl wolff (6)Susi este din Mediaș, iar în 28 ianuarie împlinește 92 de ani. Lisi este din Sibiu și va împlini și ea tot 92 de ani, în 25 februarie. Cele două s-au cunoscut în anul 1945, într-un lagăr de muncă din Rusia. Deși niciuna dintre ele nu împlinise 17 ani, au fost prinse de lanțul istoriei în timpul deportării celor de etnie germană în Uniunea Sovietică. A fost o deportare în masă, nu doar din România, ci din toate țările foste aliate ale Germaniei, care după cel de-al Doilea Război Mondial s-au aflat sub influență sovietică. Decizia fusese luată în urma tratatului de la Ialta din 1945.

„Ziua mea am sărbătorit-o pe tren în vagoane de vite, pe paie. Așa am împlinit 17 ani. Am plecat în 17 ianuarie acolo, iar în lagăr am ajuns în 4, 5 februarie. Mai stăteam pe drum câteodată și o zi întreagă pe o linie moartă nu știam unde și cum suntem. Iar mergeam, iar mai stăteam. Am fost cinci plecați din familie. Tata prima dată, cu sora mea, tata avea 45 de ani, iar sora mea 19. Trebuia să plece și noi eram prea tineri ca să ne ia. Apoi mulți s-au ascuns, alții s-au căsătorit cu românce ca să nu-i ia în Rusia și atunci ne-au luat pe noi ăștia mai tineri. Eu nu aveam 17 ani și fratele meu avea 15 ani și trei luni. Mama a rămas acasă cu doi copii, unul de 12 și unul de 9 ani. Noi am fost duși în Donbass, n-am fost chiar în Urali”, povestește Susi.

În ceea ce o privește pe Lisi, ea a fost luată alături de tatăl ei și a avut parte de aceeași călătorie grea, lungă și nesigură. Acasă au rămas mama ei cu alți trei copii.

„Ne-au dus așa departe! Ziua stăteam în gări pe podină, iar noaptea nu vedeam pe unde ne duce. Deschidea ușa soldatul cu pușca în fața noastră și ne aștepta să mergem la toaletă, dar în gări nu erau destule pentru noi și făceam acolo pe sine. Pe drum am stat în jur de trei săptămâni. Nu știam nici în ce zi suntem. N-am simțit frică. Eram tinere și spuneam că ce va vrea Dumnezeu, asta se va întâmpla cu noi. Eu stăteam cu tata pe o pătură. Uneia care stătea lângă ușă, i-au înghețat degetele de frig. Nu ne lăsau cu zile afară. Ne-au dus ca pe animale, parcă am omorât pe cineva”, își amintește și Lisi.

Cele două fete de atunci s-au întâlnit în lagăr. Au dormit sus, pe paturi suprapuse, pentru că jos dormeau femeile mai în vârstă. Au stat împreună cinci ani, fără trei luni.

Susi si Lisi, lagar carl wolff (7)Au lucrat într-o fabrică de cărămidă și la câmp

Ajunsă în lagăr, Susi a lucrat într-o fabrică de cărămidă, separată de ceilalți membri ai familiei. Singurul cu care se mai întâlnea în lagăr a fost fratele mai mic, care lucra la o fermă de vite, pentru că era încă un copil. Când cobora în oraș, o mai vizita în lagăr și Susi își amintește că-i aducea sfeclă din mâncarea vitelor, pe care o cocea în fabrică și o împărțea cu colegele ei. Li se părea mai bună decât slănina de acasă. „Lucram într-o echipă cu 11 rusoaice și eu singura româncă. Mă întrebau de ce venim noi așa departe la muncă, nu avem de lucru în România?”, spune Susi.

Din păcate, tatăl ei a murit în lagăr, după un an de zile, de foame, dar avea să afle asta abia după ce s-a întors acasă.

Lisi a lucrat la câmp. „Întâi ne-au dus la baie să ne curețe de păduchi și de insecte și ne-au dus hainele la dezinfectat, dar nu mureau păduchii. Apoi ne-au împărțit femei la femei și bărbați la bărbați. Eu am fost servitoare aici în Sibiu, până ne-o dus și ăsta a fost motivul pentru care am ajuns să lucrez la câmp. A venit imediat primăvara și pe ăștia mai tineri ne-au pus la cartofi, la sămânță să alegem și să punem cartofi și am semănat zarzavatul. Ne-am umplut de păduchi acolo și când puteam, ne puneam una la ala capul în poală și ne căutam și uite așa au trecut cinci ani de lagăr”.

Apoi doamnele își amintesc cum pe Lisi o chema Hutter și cei de acolo o întrebau dacă este rudă cu Hitler și tot râdeau de această confuzie. Susi si Lisi, lagar carl wolff (5)A fost greu și frig, dar nu ne pare rău

Din poveștile lor îți dai seama că au fost ani grei. Au trăit în condiții inumane. Aveau puțină mâncare și mai tot timpul fără gust, dar se bucurau că aveau ceva cald să bage la stomac. Noaptea mișunau tot felul de insecte, iar paturile erau pline de ploșnițe. În prima iarnă nu au avut haine groase, abia din a doua iarnă le-au dat pufoaice și bocanci cu talpă de lemn pe care nu-i uită nici acum, iar frigul iernilor din Rusia este de toți cunoscut. Lisi a fost închisă la carceră o jumătate de zi într-un frig crunt și nu a primit o zi întreagă de mâncare pentru că s-a prefăcut bolnavă ca să nu meargă la muncă, după ce degerase într-o zi. Susi a avut o perioadă scurtă, înainte să ajungă în fabrica de cărămidă, când a lucrat la cărbuni. Își amintește că fura și ascundea cărbuni în buzunare, cu tot riscul, ca să poată încălzi camera mare cu câte 20 de paturi suprapuse. Cu toate acestea, cele două femei povestesc cu o veselie incredibilă depre perioada petrecută în lagăr. Se uită mereu una la cealaltă, cu priviri senine și cu zâmbetul pe buze se iau, din când în când, de mână. Este imposibil să nu te întrebi cum pot face asta, chiar dacă au trecut 75 de ani peste acele timpuri.

„A fost greu și frig dar nu ne pare rău. Am trecut prin greutăți, copile fiind, și ne mândrim cu asta. Atunci nouă nu ne păsa așa. Ce se întâmpla cu noi se întâmpla și cu ceilalți. Mergeam la fabrică cu santinela cu pușca după noi, ne ducea, ne aducea acasă, dar dacă ne vedeam de treabă nu avea ce să ni se întâmple. Rușii nu sunt oameni răi, sunt credincioși, ortodocși. Putem spune că eram ca frații acolo. Nouă ne era milă de ei și lor de noi. Și rușii o duceau foarte greu, că era după război, nu aveau ce mânca și aveau copii mici”, povestesc, pe rând, femeile.

Susi si Lisi, lagar carl wolff (9)S-au reîntâlnit după 70 de ani

S-au întors acasă într-un final de octombrie la famiile rămase în case, dar cu toată averea confiscată. Mama lui Lisi abia a recunoscut-o, atât se schimbase în cei cinci ani de lagăr. O strângea în brațe, apoi o îndepărta să se asigure că e ea. Au reînceput să trăiască. Susi s-a angajat și la fabrica la care a lucrat și-a cunoscut soțul. S-au căsătorit pe 1 iunie, de ziua copilului și au astăzi 59 de ani de căsătorie. Dacă mai trăiesc un an, după cum spune Susi, vor avea nunta de diamant. Au împreună două fete, una la București și cealaltă în Canada. E fericită că are copiii realizați și că-i poate vedea și vorbi cu ei de pe o tabletă. Lisi s-a mutat în Sibiu și a continuat să lucreze în casa unei familii cu copii. Nu s-a căsătorit niciodată, dar asta nu i-a știrbit din bucuria cu care își trăiește viața.

După întoarcerea din lagăr cele două femei au pierdut legătura, până într-o zi. În urmă cu cinci ani, Susi se uita, ca în fiecare joi, la ora 15.00, la o emisiune în limba germană.

„Am văzut-o în biserică la Sibiu, au fotografiat și au dat la televizor și am recunoscut-o. Preotul venea în vizită la noi și i-am povestit. A făcut rost de numărul de telefon și am vorbit la telefon, iar apoi tot de la biserică chiar cantorul și cu soția lui de la Sibiu au adus-o la Mediaș să ne întâlnim. Am cunoscut-o imediat. Ea mergea cu cârja, eu încă mergeam bine. Toată strada a ieșit să o vadă”, spune Susi.

Pe de altă parte, Lisi a aflat de la oamenii de la biserică că Susi a recunoscut-o la televizor și a fost întrebată dacă nu vrea să o revadă. Bucuria i-a fost mare, cu atât mai mult cu cât avea cine să o ducă la Mediaș.

Au făcut cu toții masă mare și au petrecut ore în șir vorbind în trei limbi și cu toții româna. S-a scris și atunci un articol în presa germană.

Susi si Lisi, lagar carl wolff (4)Acum sunt împreună la Căminul Dr. Carl Wolff din Sibiu

Astăzi, ele locuiesc împreună la Căminul Dr. Carl Wolff, din Sibiu. Distinse, joviale, vesele și pline de viață se bucură de liniștea și relaxarea pe care acest cămin le-o oferă. „Noi suntem oameni simpli, de la țară și am fost toată viața muncitori, acum suntem doamne și noi. Nu mai facem nimic”, spune râzând Susi, iar Lisi o completează, cu aceeași veselie: „Da, uite Dumnezeu ne ține și așa amărâte și așa chinuite și acum, la 92 de ani. Poate sunt eu mai slăbită, dar aici sus, la cap, sunt întreagă”.

O adevărată încântare să le privești. Se pare că Dumnezeu a vrut ca aceste două femei să se reîntâlnească și să nu se mai despartă, cu atât mai mult cu cât, în 17 ianuarie, s-au împlinit 75 de ani de când au plecat spre acel lagăr rece din Rusia.

Susi si Lisi, lagar carl wolff (11) Susi si Lisi, lagar carl wolff (10) Susi si Lisi, lagar carl wolff (3)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

9 comentarii

Brasov

Acum 4 ani

Frumos , respect maxim.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Bruno Gunther Popescu

Acum 4 ani

Sibienii! Rasa superioara!
Raspunde

zzz

Acum 4 ani

cat de prost sa fii...
Raspunde

Un sibian

Acum 4 ani

nu mai bine te duceai tu in Siberia si ai fi ramas acolo?
Raspunde

v

Acum 4 ani

Tembel.
Raspunde

Raluca

Acum 4 ani

Uimitor cum se poate omul obisnui cu orice!!!!! Totul e din atitudine, cu cat consideri ca ceea ce ti se intampla face parte din destinul tau, cu atat treci mai usor peste. Asta la nivel teoretic! Fereasca Dumnezeu, sa nu aflam vreodata la nivel practic ! Alles Gute, meine Damen! Sie sind ein Beispiel für uns alle! Und wir sind ständich unzufrieden......weil wir nicht wissen wie es ist, wirklich zu leiden!
Raspunde

Ghită Pristanda

Acum 4 ani

Multă sănătate vă doresc, stimate Doamne! Să v-aducă Dumnezeu bucurii înzecit pentru câte ați îndurat acolo!
Raspunde

Silviu

Acum 4 ani

Sanatate multa, stimate doamne!
Raspunde

Babu

Acum 4 ani

Cei 5 ani "furati" in tinerete, vor fi fost adaugati de Bunul Dumnezeu la sfarsitul vietii. Multa sanatate celor cu sufletul curat ca al celor doua doamne !
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus