La Perla Păltinișului, melcul câștigă întotdeauna cursa

Mă întreb de ani buni de zile cu ce-o fi greșit Păltinișul ăsta de a putut să ajungă până pe fundul gropii adânci în care l-au împins toți cei care s-au ciocnit de el și au ricoșat înapoi în spațiu. De la cei care au tras linia de curent, la cei care au tras linia de apă, la primarii cu terenuri în zonă, care în 30 de ani nu au fost capabili să își facă o asociație, la primarii Sibiului, care i-au lăsat potențialul să se irosească, deși Păltinișul era continuarea firească și naturală a investițiilor în turism făcute de Primăria Sibiu în ultimii 20 de ani. Acum e o așezare, fără nicio rânduială, în care se construiește după bunul plac, prăfuită și aglomerată, care nu oferă turiștilor altceva în afară de nervi și dezamăgiri. Iar puținele lucruri bune apărute în ultimii ani, pe investiții private, au devenit de-a dreptul sufocate de cei care nu se simt compatibili cu descrierea de sus. Toți, adică.

Cum pe nimeni din administrația publică nu pare că îl interesează dezvoltarea Păltinișului, sau măcar aplicarea unui standard, să îi zicem așa, de ce ar interesa pe altcineva din zonă? A fost nevoie de foarte puțin ca afacerile din stațiune să se molipsească de aceeași boală, „las` că merge și-așa”. E aproape imposibil să te așezi în Păltiniș undeva la masă și să nu te enervezi. Pentru mine, Perla Păltinișului a fost tot timpul restaurantul numărul 1 în Păltiniș. Am mâncat de zeci de ori acolo și nu cred că e om care m-a întrebat ceva de Păltiniș și nu l-am trimis să mânânce acolo un gulaș. Cu toate scandalurile de bucătărie, Perla a fost tot timpul preferatul meu. Au și trecut câțiva ani, mi-era și o foame de lup, așa că le-am trecut din nou pragul săptămâna trecută. În timpul săptămânii, la ceas de seară, era cam 17:30 când m-am așezat la masă. Eram singur cuc în tot restaurantul, doi ospătari povesteau la o masă în colțul opus. M-am așezat la fereastră, poate prind ceva semnal la telefon și m-am pus pe așteptat. Au trecut 3 minute, 5, 10, la un moment dat am dar drumul cronometrului la telefon. Eram curios să văd cât le va lua să își termine conversația și să aducă măcar meniul. A durat aproape un sfert de oră primul contact ospătar-client, dar l-am primit.

Dintr-un meniu de 10 pagini, astăzi a ajuns un meniu de Rapid în gară. Tot ce se poate pune pe grătar, la grătar: ceafă, piept de pui, mici și cârnați, două preparate din pește, păstrăv la grătar și file de șalău în fulgi de porumb, niște mămăligi, papanași, clătite și aia a fost. Și preparatul „regină”, cel pe care l-am și comandat, pomana porcului cu mămăligă. Singurul preparat de la capitolul Mâncare Preparată. Am mai pus pe lângă o supă de pui cu tăiței și o porție de papanași la desert. În prima fază de așteptare nu mi-a crescut pulsul cine știe ce, deși mă uitam la ei cum povestesc iar ei mă ignorau complet. Dar când au mai trecut 10 minute de când pusesem meniul pe masă și încă nu venea nimeni să îmi ia comanda am simțit că prinde rod sămânța de scandal. 25 de minute de așteptare curată, singurul client într-un restaurant cu doi ospătari.

Din fericire, mâncarea nu vine în același ritm cu meniul, ba chiar s-au succedat destul de rapid felurile aș putea spune. Iar după ce treci de purgatoriul unei așteptări inutile, evidentul că tot la Perla se mânâncă cel mai bine în Păltiniș echilibrează situația. Chiar m-am bucurat de cele trei feluri de mâncare. Supa de pui, perfectă. Tăiței cu nemiluita, morcov dulce, bucățele de pui, am devorat-o.

Deși lipsea diversitatea tipurilor de carne, pomana porcului a fost, și ea, delicioasă. Mămăliga stropită cu mujdei, făcută boț, bucățile de carne foarte fragede și gustoase iar murăturile au parat perfect grăsimile din farfurie. Mi-ar fi plăcut să fie măcar trei feluri diferite de carne, măcar niște feliuțe de cârnaț, ar fi fost perfectă. Așa, a fost doar foarte bună. Surprinzător, deși îi știam de punct forte pe vremuri, papanașii au fost cel mai slab preparat dintre cele trei. Fără să fie, neapărat, nașpa, papanașii au fost foarte fazi, fără gust. I-am scăldat cât am putut prin gemul de afine ca să prindă cât mai mult gust, degeaba. Oricât de bun era gemul, chiar minuni nu putea sa facă. Una peste alta, am mâncat tot, ceea ce rar mi se întâmplă, mai ales la trei feluri. Cu cele două sucuri am plătit 72 de lei. Pe care m-am dus și i-am plătit la bar, sa nu mă trezesc cu încă 15 minute de inutilă așteptare. Și-o să mai trec pe acolo, poate până atunci rezolvă băeții cu planeta.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de T.S.