X

Declarațiile de avere. Mijloc de prostit plebea

Alin Bratu

Suntem printre puținii din Europa care au luat foarte în serios controlul averilor aleșilor și ale funcționarilor publici. Evident, doar la suprafață, în spiritul nostru. România este una din puținele țări europene care permit accesul public la aceste declarații. Deși publicarea averilor înaintea și la sfârșitul mandatului este obligatorie peste tot în Europa, noi am dus totul mult mai departe și am decis obligativitatea ca acestea să fie publice și musai să fie actualizate anual. Orice site de comună, oraș, direcție, minister are o pagină specială care prezintă negru pe alb avuțiile aleșilor și ale funcționarilor. Și ce? În afara ostoirii setei de cunoaștere a poporului sărac, nu ajută la absolut nimic.

Avem sute de exemple de oameni care au lucrat o viață întreagă la stat și au reușit să facă agoniseli extraordinare. Cum? Sunt declarații de avere care pur și simplu sunt un atac la bunul simț. Cine le verifică? Sunt zeci de personalități pe care le vedem zilnic la televizor care ne explică nonșalant cum au reușit să-și cumpere proprietăți luxoase dintr-un salariu de secretar de stat. Serios?

Sunt extrem de multe situații, inclusiv această problemă a averilor ilicite, care pur și simplu ne îngroapă într-o societate putredă. Tot mai putredă. Am învățat, și așa vor învăța și copii noștri, să mimăm normalitatea și să insistăm în orice facem pentru anormal. Ilegal. Ilicit. Oricum n-are cine să te prindă.

Recent s-a discutat în Sibiu de cazul consilierului din Sadu, milionar în euro, fără niciun venit constant în afara diurnei de la consiliul local. Nu spun că a furat, nici pe departe, dar cred că e cel puțin anormal. Și mi-ar fi plăcut să știu că undeva în spate, pe nevăzute, toate aceste lucruri sunt verificate și eventual certificate. Teoretic așa se și întâmplă. Teoretic…

Conform Legii 115/2006, averile sunt supuse controlului în cazul în care între averea declarată la data învestirii sau numirii în funcție a funcționarilor și aleșilor și cea dobândită pe parcursul exercitării funcției se constată diferențe vădite și există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale. Există, cel puțin la nivel teoretic, posibilitatea să se întrunească comisii de cercetare a averilor formate din judecători și procurori pe lângă fiecare curte de apel din țară. Tot teoretic, aceste comisii verifică, întreabă, cercetează. În practică nu am auzit absolut nimic despre această comisie întrunită pe lângă Curtea de Apel Alba, ca să fim mai aproape de casă. În teorie, prin procedură juridică se poate ajunge la confiscarea bunurilor despre care se aduc probe că au fost dobândite ilegal. În practică? Zero.

Oamenii sunt mulțumiți că au acces la intimitatea financiară a primarului lor, a consilierilor, a directorului de la Fisc, a celui de la Ocolul Silvic. Inclusiv organele statului se simt cu responsabilitatea îndeplinită știind că totul apare undeva negru pe alb. Legea a fost respectată, spun ritos înalții funcționari, indiferent de ce mâzgălește funcțio-alesul pe hârtie.

Aș prefera oricând ca aceste declarații să nu fie publice, să se renunțe la acest circ de fațadă. M-aș simți mult mai liniștit dacă aș ști că sunt instituții care veghează ca totul să fie legal. Fără cătușe în prime-time, fără cetățeni hărțuiți, fără etalarea nejustificată a unor atribuții, fără foamea acerbă de a dovedi superioritatea ”organului”. Dar mi-e teamă că dacă s-ar renunța la transparența lor, s-ar renunța la tot. Inclusiv la semnul pertinent de întrebare al câtorva din popor.

Vorbim extrem de mult despre salarii și pensii. La fel ca declarațiile de avere, acum și salariile din fiecare instituție publică sunt afișate la vedere. Un alt efort pentru a mima normalitatea. În spatele salariilor conform grilelor normale stau fișicuri de prime, indemnizații, sporuri. Iar cu pensiile, speciale sau nu, o altă poveste la fel de grotescă, lungă și inutilă. Din nou, mimăm stimularea exercitării profesiei cu bună credință dând sporuri la pensionare. Un judecător va fi drept doar dacă are garanția că va fi considerat de către stat un supra-cetățean cu super-drepturi.

Mi-ar plăcea să existe un sistem bazat pe ideea că fiecare cetățean e de bună credință. Și că nu trebuie tracasat cu tot felul de prostii inutile. Dar acest cetățean de bună credință să știe foarte bine că atunci când va călca strâmb, va plăti extrem de scump. Pe lege, de altfel, și la fel ca toți ceilalți cetățeni, indiferent de nume, gen, funcție și grad.

Până atunci: zgâriem la suprafață, facem circ și avem pretenția că suntem un etalon al justiției în Europa, când de fapt nu suntem decât niște imitatori ieftini și falși ai unei lumi normale.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    2cents

    Corect. Din pacate toate aceste “modele” pe care le copiaza si cetateanul simplu sunt mereu in lumina reflectoarelor si pe scena politica, plini de ei si de bani pe care nu trebuie sa ii justifice. Cata vreme modelele pe care le promovam sunt astea, nu avem sanse sa schimbam nici restul populatiei. Legile trebuie indreptate si mai ales inasprite iar apoi aplicate fara mila pe orice cetatean care calca stramb, indiferent de pozitia lui in politica sau in rest

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Doru

    Ca fiu de profesori, consider ca mai degraba ar trebui verificat idolul in viata al sibienilor decat ciobanu’ asta, care are sanse extrem de mari sa-si fi facut averea cinstit. Ceea ce n-am putea banui in celalalt caz. Decat daca am fi prosti…

Lasă un răspuns către MILITARU GHEORGHE Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact