Joi,
28.03.2024
Cer Senin
Acum
11°C

Neurochirurgul sibian Claudiu Matei: „Colegii care lucrează în sistemul public sunt niște eroi”

Neurochirurgul sibian Claudiu Matei: „Colegii care lucrează în sistemul public sunt niște eroi”

Chirurgul Claudiu Matei a reușit să revoluționeze, la Sibiu, modul în care se desfășoară intervențiile în cazul unora din cele mai spectaculoase și deosebite cazuri de neurochirurgie din țară. Autorul unei premiere naționale - operația de rezecție a tumorilor cerebrale folosind fluorescența - șeful secției de neurochirurgie a Spitalului European Polisano s-a format în mari centre medicale din afara țării, apoi a decis să revină acasă și să aplice aici tot ce a învățat. A ales sistemul medical privat, după ce preț de câțiva ani a lucrat și în Spitalul Județean, pentru siguranța pe care domeniul privat i-o oferă – are la dispoziție tehnologia necesară, exact atunci când are nevoie de ea.

Dr. Matei a stat de vorbă cu reporterul Turnul Sfatului despre ce anume l-a atras la neurochirurgie, cum a ajuns să se specializeze în neurochirurgia pediatrică după ce a văzut cât de important este ca micuții să beneficieze ajutor profesionist uneori chiar din primele ore de viață, dar și despre cele mai recente modificări în sistemul sanitar românesc.

De ce ați ales neurochirurgia?

Nici nu cred că m-am gândit la altă specialitate decât neurochirurgie. Am fost foarte fascinat încă din anul I de facultate, când am învățat neuroanatomie, de universul creierului, dar în special de faptul că nu cunoaștem încă, oricâte progrese am face, și nu explicăm legătura dintre creier ca organ, această masă amorfă de grăsime, de mielină, și gândurile, sufletul și trăirile noastre. Asta este o chestie fascinantă care m-a provocat și încerc în continuu să răspund la această întrebare care, sigur, rămâne o necunoscută.

V-a provocat îndeajuns încât chiar să vă determine să plecați din țară și să vă specializați și mai mult.

Da, este o discuție amplă despre plecatul din țară. Din păcate, nu suntem suficient de dezvoltați în sensul acesta și e important pentru orice medic să vadă și altceva, să cunoască îndeaproape și să vadă la locul faptei aceste progrese de care vorbim. Îmi aduc aminte că în 2005, când am fost prima dată plecat din țară și am conștientizat diferența dintre sistemele de sănătate din străinătate și sistemul nostru, am fost consternat de cât de departe pot să fie țările vestice. Atunci am făcut cursurile europene de neurochirurgie, după care am fost rezident în Franța, în 2007 și am încercat tot timpul să-mi îmbunătățesc pregătirea.

De ce v-ați întors în țară dacă în afară sunt atât de bine dezvoltați?

Pentru că la ora actuală totuși am provocarea de la spitalul acesta (n.r. Polisano) care este și el la dotat la standarde internaționale și sigur că eu cred totuși că ești cel mai performant în sistemul în care te-ai format. Acesta consider că e un lucru de luat în seamă. Să plece lumea, să vadă, dar să se întoarcă acasă. Asta ar fi ideal. Dacă s-ar întoarce toți medicii plecați în străinătate, cu siguranță lucrurile ar merge mult mai bine.

Aceasta era următoarea mea întrebare. Știu că îi încurajați pe cei plecați peste granițe să se întoarcă și să lucreze acasă. Ați reușit să convingeți foști colegi să revină?

Fiecare are istoria și viața lui personală și e greu să convingi un om să revină, dar am reușit să conving câțiva colegi cu care chiar lucrez acum, aici, cum e colega mea, doctorița Nistor, care a fost plecată. Niciodată nu poți să spui niciodată și nu poți să fii așa de radical încât să spui că nu mai pleci sau că pleci definitiv. Asta am învățat din străinătate – ei sunt mult mai mobili în ceea ce privește locul de muncă, viața și se adaptează ușor. Pleacă dintr-o parte în alta, nu se simt atât de legați, ca noi, de glie.

claudiu matei (1)

Dumneavoastră ați și demonstrat că se poate face performanță, chiar și în România. Ați realizat o intervenție chirurgicală în premieră națională.

Se poate, sigur. Lucrez de aproape șapte ani în acest spital și aici ne străduim să fim la standarde internaționale în neurochirurgie și eu zic că și reușim. Ține în primul rând de echipa pe care o avem. Suntem împreună de atâția ani și toți au fost peste granițe și s-au perfecționat, toți sunt tineri și dispuși și disponibili pentru performanță și efort.

Vorbeați de premiera națională. E vorba de operația de rezecție a tumorilor cerebrale folosind fluorescența indusă de o substanță care se numește Gliolan, acid 5-aminolevulinic. Se administrează pacientului înainte de operație, iar substanța se va fixa selectiv în țesutul tumoral și va ajuta la o excizie cât mai completă, pentru că determină o colorație roz a tumorii, pe care o poți vedea însă doar cu un microscop special.

Avem astfel de intervenții poate că săptămânal. Din păcate sunt mulți pacienți care au nevoie de acest tratament. Sigur că această tehnică nu vindecă, însă îmbunătățește prognosticul, dă posibilitatea unei excizii cât mai complete, de care depinde rata de supraviețuire. Este altă tehnologie – un sistem care i se implantează pacientului înainte de operație, niște electrozi în musculatura mâinilor și a picioarelor, care se conectează la un aparat care va fi văzut pe toată durata operației de un neurolog specializat în neurofiziologie. Dacă ating un nerv important, el mă anunță. Asta crește siguranța actului chirurgical și ne ajută să prezervăm funcțiile neurologice și evită deficitele neurologice postoperatorii.

Anumite intervenții par scoase direct din filme, cu pacientul treaz, spre exemplu. Cât de receptivi sunt pacienții când vin la dumneavoastră și le prezentați o astfel de intervenție?

Aceasta este o intervenție într-adevăr spectaculoasă, prin faptul că pacientul participă la propria operație. Se face în cazurile de tumori situate în zone elocvente, adică în acele zone importante, responsabile de limbaj, mobilitate, vizuale și așa mai departe. Sigur că nu toți întrunesc condițiile unei astfel de operații. În primul rând, din pricina solicitării psihice intense. Nu e un lucru ușor să participi activ la propria operație, însă e foarte important ca noi să comunicăm tot timpul cu pacientul, pentru a reuși să-i prezervăm spre exemplu limbajul. Cei mai mulți sunt receptivi, reușim să îi convingem că astfel de lucruri îi ajută și împreună putem să trecem peste operația asta.

Studenții nu sunt străini de faptul că au posibilitatea să urmărească astfel de operații live. Nu este un stres în plus pentru dumneavoastră să știți că vă mai urmăresc încă cel puțin câteva zeci de perechi de ochi?

E un stres, așa este, însă eu sunt și cadru universitar și am totuși datoria și menirea de a-i învăța pe alții. Privind din acest punct de vedere, lucrurile sunt mai ușoare, dar este într-adevăr un stres să faci o operație live pentru studenți. Sunt lucruri imprevizibile, dar această dificultate pot să o depășesc cu ajutorul echipei noastre, colegilor care sunt alături de mine. Și întotdeauna unde sunt mai multe perechi de ochi e mai bine.

Cât de diferită este neurochirurgia pediatrică de cea la adult? Se recuperează micuții mai repede?

Am avut șansa să lucrez în spitale în care au tratat copii de la bun început. La Cluj, în Franța, în Germania, peste tot unde am umblat aveau o astfel de supraspecializare și conjunctural am ajuns să cunosc și eu multe lucruri, mi-a plăcut și am reușit să fac și eu operații pacienților pediatrici. Știm cu toții încă de pe băncile facultății că acest pacient pediatric nu este un adult în miniatură. Colegii cu care lucrez au fost și ei formați în acest sens. Anestezista a fost supraspecializată la Sheffield, avem alături colegi neonatologi, pentru că sunt patologii specifice vârstei, malformațiile congenitale, tumorile au o anumită localizare și specificitate, lucrurile sunt foarte complexe în ceea ce privește neurochirurgia pediatrică.

Claudiu-Matei - foto Sebastian Marcovici (1)

Care a fost cel mai tânăr pacient al dumneavoastră?

Cel mai tânăr pacient este întotdeauna cel de o zi, cu spina bifida sau cu mielomeningocel, pe care este foarte important să-l operezi în primele 24-48 de ore de la naștere, pentru a acoperi defectul, pentru că altfel pot apărea complicații cu potențial fatal, precum meningoencefalita.

Programul de spina bifida este unul și foarte special pentru dumneavoastră. De ce?

Am avut multe cazuri. La un moment dat am lucrat trei ani de zile la Spitalul Județean și acolo am acumulat multă experiență pentru că eram singurul din regiune și chiar și acum suntem singurii din regiune care facem așa ceva și am avut și rezultate bune care m-au încurajat să continui. Am avut o experiență plăcută la Zurich, unde am văzut primul caz de copil cu spina bifida operat în uter și m-a impresionat profund. Este ceva spectaculos. Pacienta însărcinată a fost incizată abdominal, ca la o cezariană, a fost scos copilul, operat, apoi a fost introdus la loc. Ca să poți să faci acest lucru, presupune ca un diagnostic de spina bifida să fie pus mult mai precoce în sarcină, ceea ce, realist, în condițiile socio-economice ale țării noastre, e uneori destul de dificil.

Cât de departe suntem de a ajunge unde sunt țările vestice acum?

Ne-am mai apropiat, e adevărat, dar încă suntem departe atâta timp cât avem gravide care ajung în ultima lună la medic sau chiar la naștere. Ultima gravidă care a dat naștere unui copilaș cu spina bifida nu știa că e însărcinată și a născut de urgență la spital. A fost minoră și uite cum revenim la veșnicele probleme, precum educația sanitară, care sigur s-au mai rezolvat, însă multe dintre ele persistă. Din păcate, aceasta este o latură mai întunecată a activității medicale din România.

Ați lucrat atât în sistemul public cât și în cel privat. Care sunt marile diferențe dintre cele două?

Dotarea în primul rând m-a determinat să vin aici (n.r. într-un spital privat). Aici am exact ceea ce am nevoie și oricând. La orice oră pot să beneficiez de un instrument sau de o tehnologie. În sistemul public, lucrul acesta este foarte greu de dobândit. De aceea îi consider de multe ori pe colegii care lucrează în sistemul public niște eroi, pentru că își fac meseria în condițiile acelea. Este tragic totuși că la nivelul anilor 2020 există spitale care spitale care funcționează cu instrumentar din 1965 și în clădiri insalubre. E greu de crezut, dar real. Totuși, sunt și exemple în sistemul public că se poate și acolo.

Cât de necesară e construcția spitalului nou?

Este foarte necesară, în condițiile în care ne gândim la creșterea demografică a Sibiului. Nu am date exacte, dar îmi aduc aminte când eram copil, comparând cu ce e acum, avem același spital și totuși populația a crescut cu 20.000 poate chiar 30.000 de locuitori. Alt fapt care face necesar un spital în zona noastră este confluența aceasta de drumuri europene care trec în zona noastră și care din păcate favorizează condițiile producerii de accidente rutiere. Iarăși trebuie să ne uităm la zona turistică a Sibiului care a crescut foarte mult în ultimul timp. Toate lucrurile acestea fac absolut necesar un spital, fără doar și poate. Am fost și implicat la un moment dat în aceste aspecte și în continuare sunt deschis pentru a ajuta. De aceea, consider că venirea Polisano în această zonă a fost o bulă de oxigen.

Cum ați văzut propunerea domnului Costache de a crește accesibilitatea la sistemul privat de sănătate și pentru pacienții care poate altfel nu și-ar permite să suporte astfel de costuri?

Sunt întru totul de acord cu acest aspect. Astfel populația poate accede mai ușor la niște tehnologii mai performante, pentru a lăsa șanse egale tuturor și a da o șansă la viață tuturor. Cred că este foarte important ca selecția naturală să nu o facem noi.

Care au fost cele mai spectaculoase cazuri pe care ați reușit să le rezolvați la Sibiu?

Într-adevăr, Awake Surgery rămâne cea mai impresionantă, sub aspectul acesta de spectaculozitate. Poate că aș adăuga pe listă și abordul transnazal al tumorilor hipofizare. Practic, acesta este prototipul chirurgiei minim invazive – printr-o găurică mică scoți o tumoră mare, pe nas cu endoscopul se pot rezeca tumorile de bază de craniu, tumorile de hipofiză, fără incizie, fără o pierdere de sânge majoră, este o tehnică minim invazivă cu rezultate foarte bune.

Din învățat vă opriți vreodată?

Chiar povesteam cu colegii tineri azi-dimineață (râde). Le tot trimit articole și colaborăm mereu, avem grupurile noastre pe WhatsApp în care ne trimitem una-alta. Care găsește un articol mai interesant îl trimite. Nu poți să zici că te oprești vreodată, pentru că tot timpul ești abonat la revistele de specialitate și te obișnuiești să fii mereu la curent cu tot ce se întâmplă. Învățăm de la studenți. Sunt lucruri pe care le descoperă ei și ni le semnalează. Împreună cu ei mergem mai departe.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Cristina Bălău

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

10 comentarii

sibian

Acum 4 ani

Felicitari si la cat mai multe reusite.Si aici se vede mina regretatului dr.Vonica , pe langa aparatura si dotarile de ultima generatie a adus numai specialisti super buni si super pregatiti ! Felicitari inca odata ! Din pacate acum........
Raspunde

un sibian

Acum 4 ani

d-nul doctor nu cred ca stie exact cum se scrie istoria la spitalul judetean din Sibiu...exact in sectia de neurochirurgie...sau stie si se face ca nu stie!!! se dau spagi acolo BIG TIME! ne aburiti si ne dati cu prafuri!!!
Raspunde

Pintea

Acum 4 ani

Daca te referi la Seceleanu, DA, asa e; tot Sibiul stie asta, mai putin DNA-ul. Indiferent cu ce problema te duci la Seceleanu, iti propune operatie.
Raspunde

Cârcotescu

Acum 4 ani

Felicitari eminentului medic neurochirurg Claudiu Matei !
Raspunde

sibianul realist

Acum 4 ani

Un chirurg e eminent atunci cand boala poate fi tratata! daca o boala nu mai ppoate fi tratata orice chirurg eminent devine repetent!
Raspunde

PV

Acum 4 ani

Daca ar mai fi cativa ca acest doctor...departe am fi.
Raspunde

marius

Acum 4 ani

la cat mai multe reusite si vesti bune d-le doctor Claudiu Matei !
Raspunde

Sibian

Acum 4 ani

..eroi suntem toti.Sa nu va credeti mici D-zei!Atatia doctori ce au luat licenta pe nedrept si acuma rezultatele se vad la stiri.Mereu dati vina pe sistem si pacient,odata nu am vazut sa spuneti "acel medic nu are ce cauta in sanatate"
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

UnDacLiber

Acum 4 ani

V-au murit laudatorii, dom' doftor? Ati uitat "z"-ul din fata cuvantului "eroi", dom' doftor! Sunteti eroi ca puteti alege intre cine intra in operatie si cine nu, in functie de grosimea plicului? Sunteti eroi ca va carati plicurile si atentiile acasa cu masina personala si nu cu basculanta? Sunteti eroi ca va faceti treaba (bine) doar daca luati spaga? Sunteti eroi ca mutilati in continuare pacienti, desi rad de voi colegii mai dezghetati profesional din alte orase? Sunteti eroi ca va bateti joc de pacienti si ii jigniti cu fiecare ocazie? Sunteti eroi ca progeniturile voastre sunt niste ratati drogati, alcoolici, violatori si criminali? (as putea sa mai continui, dar scarba ma impiedica) De ar fi asa, nene, sunt unii mai eroi ca voi: Eroi sunt cei care ridica zilnic tomberoanele si matura strazile fara sa li se ofere plicuri si atentii. Eroi sunt cei care stau la birouri si in spatele caselor de marcat de la 6-7 dimineata, pana la 7-8 seara (uneori si mai tarziu) fara sa li se ofere plicuri si atentii. Eroi sunt profesorii si invatatorii care au de-a face cu tot mai multi retardati cu drepturi (si cu odraslele lor razgaiate si prost crescute) fara sa li se ofere plicuri si atentii (din pacate, sunt si aici destui "eroi"). Eroi sunt soferii de la firmele de curierat, care va aduc voua, "eroilor", produse pe care le-ati platit cu bani din spagi, fara sa li se ofere plicuri si atentii. Eroi sunt politistii si jandarmii care... nu, astia nu, scuze! Eroi sunt cei care isi platesc taxele in mod corect fara sa li se ofere plicuri si atentii. EROI sunt toti cei care isi fac treaba corect, cu profesionalism si dedicare fara sa li se ofere plicuri si atentii. Voi, nu sunteti decat motivul pentru care omului de rand ii e frica (si lehamite) sa mai mearga la "doctor", si apelaza, in schimb, la leacurile babesti. Sunteti o rusine si o dezamagire.
Raspunde

Picioiu Valentin

Acum 2 ani

Un dac liber......sunt cu totul de acord. Felicitări pentru radiografia " eroilor". Ne- am saturat de ei.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus