Pentru mine, Paștele e prilejul de a sta câteva minute în liniște, deși ești înconjurat de sute de oameni, să observi în flacăra unei lumânări chipul părintelui care s-a dus. E momentul în care îți revezi bunicii, pe cei dragi care nu mai sunt. E bucuria de a vedea copii bucurându-se de cadouri mărunte. E momentul ciocolatei, al ouălor încondeiate, al jocului în care câștigă cel cu coaja cea mai tare. E multă lumină, e momentul în care vezi cu ochiul liber că natura renaște, că e iar soare, că ai din nou în farfurie ridichi și ceapă proaspete. E ziua în care toți se strâng la masa cea mare. Acolo unde se văd ochi care nu s-au mai văzut de mult. Nimeni nu se supără când fața de masă e pătată cu vin roșu, totul e privit ca un semn de mai bine, oricât de apocaliptic ar părea în orice altă zi din an. Drobul e încercat acum pentru prima și ultima oară în an și astfel devine o mâncare sacră. Nu e nimic de îngrijorat, cerul e senin, luminos, iar liniștea e spartă doar de râsete, ori de țipete de copil fericit. Paștele aduce cozonacul cel mai bun. E miracol să vezi bunici care se plâng de sănătate în tot timpul anului cum capătă puteri supraomenești și frământă o cocă dumnezeiască. Cuptoarele dogoresc. Mulțumirea e în gurile pline și în degetele ce socotesc care, cum se împart. Toți vor cu nucă...
Paștele înseamnă fiertul ouălor și stricatul oalelor cu vopsea. Înseamnă degete arse atunci când ungi oul cu slănină, să lucească. E coșul cu ouă unde roșul e mai mult roz, verdele e spălăcit, iar albastrul e un cafeniu-pătat. Dar e perfect, pentru că totul se face acasă, în familie.
Paște înseamnă un Sibiu nocturn superb, plin cu candele mergătoare. Nu știu câți oameni cred în lumină, în miracole, dar în noaptea asta toți sunt purtați de ideea că formează o imagine comună, gigantă. Creația unui singur artist. O imagine, culmea, a normalității în anormalul cotidian.
Anul acesta va fi un Paște în izolare, trist. Fără cozonaci, fără bunici. Fără jocuri, fără sunete. E și mai trist pentru că e chinuit cu banderole albe, cu voluntari care vor purta lumânări și hârtii ștampilate din poartă în poartă. Un paști distribuit precum scrisorile pe vremuri. Eventual lăsat pe prag. E forțarea unui moment ratat din start pentru că așa e bine, de data asta. Așa e bine pentru Paștele de anul viitor, să fim iar toți.
Biserica ar trebui să fie prima care să înțeleagă: anul ăsta trebuie să facem o pauză. Nu vă mai agățați disperați de nimic. Pentru mine, Paștele suntem noi, cu toții, e familia, sunt prietenii, e natura, lumina de afară, soarele, aerul.
Nu e o predică. E o spovedanie.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Biserica Ortodoxă , paste , Pentru Sibiu
Vizualizari: 2808
Ultimele comentarii
Acum 18 minute
Pastor marginas
Acum 20 minute
Ghita
Acum 21 minute
Sibianul
Acum 22 minute
Alta Persoana
Acum 34 minute
Văsălie Noroi