* Articol apărut şi în ediţia tipărită a ziarului

Șchiop în țara ologilor

27 Iunie 2010 20:13 | Loc de dat cu capul
Bogdan Brylynski

Fac sport de tânăr.

Că așa m-au învățat părinții, că așa mi s-a spus la școală. Că mens sana in corpore sana. Bine, acum, la școală, dictonul latinesc a rămas prăfuit pe undeva printr-un colț, că au pus și medicii și profesorii osul la dispariția aproape totală a sportului din programa școlară. Profesorii pentru că buchea e mai importantă decât aerul curat iar medicii pentru că scutirile medicale pe 10 lei sunt mai profitabile. Sportul face omul sănătos iar un om sănătos e un client în minus pentru medic. Apoi, la adolescență, mă bate gândul să fac sport de performanță, pentru că îmi place mișcarea, îmi place aerul curat. Să zicem că mă apuc de fotbal. Terenurile de sport sunt la fel de denivelate precum străzile din oraș. În 4-5 ani de antrenamente zilnice, poate chiar și de două ori pe zi, genunchii îmi sunt praf, am avut cel puțin câte două entorse la fiecare gleznă.

Gazonul e, de fapt, pământ curat. Ferească Dumnezeu să cazi că o săptămână doar repari juliturile. Îmi dau seama aproape de maturitate că n-am nicio șansă să devin sportiv profesionist, am înghițit destule nerealizări datorate sistemului, și mă las. Dar efectele așa-zisului sport de performanță rămân. Genunchii mă dor la fiecare schimbare de vreme și trebuie să fiu atent de fiecare dată când traversez strada, să nu calc cumva pe bordură să recidiveze entorsa. Până la un moment dat, când piciorul cedează. Ajung la spital, pentru că singur nu mă pot obloji. Acolo, asistente plictisite îmi aruncă un ghips pe picior așa, în dorul lelii. În două zile curg feșele de pe mine iar piciorul zburdă în libertate. Ok, vreau operația, doar n-o să merg într-un picior tot restul vieții. Aici începe partea cu adevărat interesantă. Provocarea. Ghiciți la ce etaj e secția de ortopedie din Spitalul Clinic Județean. E, la parter. Nu mai mult nici mai puțin de ultimul etaj. În cârje, șontâc-șontâc, mai rezemat într-o cârjă, mai într-un picior, șchiopul temporar e un Sisif în fiecare zi. Pentru că locuiește la ultimul etaj. Nici nu mai are sens să povestim de condițiile din salon. E suficient chinul de pe scări.

vizualizari: 656

•  Fii primul care comentează!

• Opinia ta:

  Nume:
  Comentariu:
  Scrie codul: 9092