* Articol apărut şi în ediţia tipărită a ziarului

A câştigat pariul: Sex cu femei

20 Septembrie 2009 22:28 | Sibiu
Emilia Zăinel

Pentru majoritatea, un pariu înseamnă să cureţi o maşină cu periuţa de dinţi, dacă e să ne raportăm la reclamele ce se difuzază la televizor.

Pentru alţii, un pariu înseamnă o carte scrisă. Chiar dacă “trăim într-o piesă de teatru prost şi mimăm cu stîngăcie democraţia, libertatea şi economia de piaţă”. Cartea Anului din partea filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor aparţine scriitorului Adrian Suciu.

Reporter: Aţi câştigat premiul Cartea Anului din partea filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Sex cu femei”, anul acesta. Vi s-a întâmplat ceva spectaculos după apariţia cărţii, după ce oamenii  au început să vă cunoască prin intermediul acesteia?

Adrian Suciu: Cartea a fost scrisă împreună cu Ştefan Doru Dăncuş, în urma unui pariu între Gheorghe Crăciun, Iustin Panţa şi mine. Povestea întreagă cititorul o găseşte în carte, aceasta e concepută ca un spectacol de teatru cu sforile la vedere. Nu ne aşteptam să câştigăm acest premiu, am şi spus la premiere că mi se pare un gest de mare curaj pentru Uniunea Scriitorilor din Sibiu să premieze o carte cu un asemenea titlu.  Primul lucru spectaculos care mi s-a întâmplat după apariţia romanului “Sex cu femei” a fost să descopăr faptul că, încă, există oameni care cumpără şi citesc o carte a unor scriitori români, pe deasupra şi debutanţi în proză. Succesul de public este cert, cartea se află deja la a doua ediţie şi cu greu se mai poate găsi câte un exemplar rătăcit prin librării, noi pregătindu-ne deja de a treia ediţie, la mai puţin de un an de la lansarea cărţii.  Efortul de a scrie este un efort de a sistematiza şi a concentra ceea ce se întâmplă cu tine, cu viaţa ta. Cum a fost cumpărată a ajuns în mâinile personajelor mele pentru că vă spun un secret: toate personajele unui scriitor pornesc, sub o formă sau alta, de la persoane reale. Şi ajungem la al doilea lucru spectaculos care s-a petrecut din punctul meu de vedere, după apariţia cărţii. Întîlnirile cu persoane reale şi vii care s-au recunoscut în personajele cărţii.
 
R: Aţi mai scris şi alte cărţi în afară de aceasta, acelea sunt volume de poezie. De ce acum proză? Şi ce s-a întâmplat de nu au fost aşa cunoscute celelalte cărţi, nu s-au citit?

A.S. Poezia circulă mult mai greu şi, oricum, marketingul unei cărţi este, pentru noi, o descoperire a ultimilor ani. Pînă la urmă, cartea e şi ea un produs, i se face publicitate şi se vinde conform principiilor după care se vinde orice marfă, chiar dacă este o marfă mai specială. Apoi, momentul actual, oferă, pentru un scriitor, multiple posibilităţi de a-şu promova creaţia: site-uri literare, bloguri, tot ce înseamnă domeniul on-line.
 
R: Cine v-a inspirat? Cum de v-aţi apucat de poezie?

A.S.: Sunt mulţi scriitori care m-au influenţat într-un fel sau altul, nu vreau să dau acum nume, pentru că nu cred că grila mea individală de lectură este neapărat relevantă pentru alţii. Pot spune, însă, că primul poet pe care l-am cunoscut, de mic copil, e un unchi al meu, Grigore, poet-ţăran din stirpea celor care au scris Mioriţa.  Ne spunea versuri naive şi muzicale iar eu am rămas cu fascinaţia rimei, a ritmului şi a cuvîntului meşteşugit.

R: Pe când următoarea carte? Şi despre ce?

A.S.: Următoarea carte va ieşi pe piaţă, probabil, anul viitor, dacă am inspiraţie şi răgaz să o finalizez. Deocamdată, va apărea a treia ediţie a cărţii „Sex cu femei” şi nu mă grăbesc să lansez o altă carte. Următorul roman se va numi „Jurnalul unui om normal” şi va fi o carte cinică şi plină de umor negru despre România ultimilor douăzeci de ani, perioada după Ceauşescu. Nu cred că a scris nimeni cu adevărat de această perioadă. Cartea încerc să fie o împăcare a mea şi a generaţiei mele cu viaţa pe care am dus-o de la Ceauşescu încoace. Şi nu există împăcare fără o ceartă prealabilă. Practic, romanul e o istorie a tranziţiei de la comunism la criză. Trăim într-o piesă de teatru prost. Mimăm cu stîngăcie democraţia, libertatea şi economia de piaţă.  

R: Ce părere aveţi de oamenii care scriu?

A.S.: Scrisul modelează pe oricine şi este şi motivul pentru care cred că oricine ar trebui încurajat să scrie. Scrisul este o formă de a nu fi superficial pentru că te obligă să pui o ordine în ceea ce scrii. Este o calitate să mai scrii în ziua de azi şi este o mare calitate să nu fi superficial, să nu gândeşti superficial, să nu acţionazi superficial. Singura formă accesibilă care te obligă să nu fi aşa este să scrii, pentru că automat nu poţi să te minţi şi să minţi.

R: Ce părere aveţi de cultura în ziua de azi? Există o criză a literaturii? Trebuie resuscitată?

A.S.: Literatura şi arta nu o să fie niciodată în criză. Cultura nu a fost niciodată în criză. Ea este  privilegiată pentru că există multe forme de a o promova. Pe un artist nu îl preocupă câţi îl citesc atâta timp cît există o minoritate care o face. Nu contează că sunt mulţi, puţini, contează că este recunoscut fie şi de 10 oameni. Cât priveşte descoperirea în cultură, eu cred că nu s-a descoperit nimic. Cultura este ca o pădure virgină care, pe măsură ce o defrişezi se face mai deasă.
 
R: Ce părere aveţi de tinerii care scriu poezie în ziua de azi?

A.S. Dacă s-ar câştiga din poezie, n-ai avea loc de poeţi pe stradă. Numai cine este valabil rezistă aici, pentru că  cine rămâne rămâne din vocaţie, n-are nimic de câştigat, nici material şi nici social.   Aşadar încurajez pe oricine să scrie poezie dacă simte că are talent şi îi încredinţez pe toţi tinerii poeţi că, în poezie, valoarea iese întotdeauna la suprafaţă.

vizualizari: 539

•  Fii primul care comentează!

• Opinia ta:

  Nume:
  Comentariu: