* Articol apărut şi în ediţia tipărită a ziarului

Lacrimi şi sânge

15 August 2010 23:22 | Comentarii
Bogdan Brylynski

E ora 9 dimineaţa şi deja te topeşti de cald.

Copacii ce împrejmuiesc terenul de sport mai aruncă timid o urmă de umbră, cât să zici că ai unde te ascunde de razele soarelui care deja dor. Aliniaţi regulamentar, în şir indian, o mână de puşti se concentrează din răsputeri şi încearcă să îşi calculeze paşii pentru o plecare cât mai bună. Se antrenează pe role pentru patinaj pe gheaţă. Rând pe rând, fiecare ajunge la linia de plecare sub ochiul critic al antrenorului. „Tare, tare, tare. Pieptul sus, nu băga capul în pământ” răsună vocea antrenorului. Unii pleacă bine, alţii mai încet. Mai pierd câte o fracţiune de secundă la start şi se aleg cu o muştruluială. Patinajul se socoteşte în sutimi, fiecare fracţiune contează. O iau de la capăt. La turnantă, o fetiţă cu păr bălai se sperie de o groapă şi pune piciorul în faţă. Cade, se loveşte la genunchi şi la bărbie şi îşi zdreleşte mâinile. Începe să plângă, de durere şi de ciudă. Sângele izbucneşte firişoare, firişoare din genunchi. Antrenorul fuge repede spre ea şi îi verifică rănile. O dor, dar nu sunt grave. Au fost şi mai grave, care au dus la operaţii. „Ce-ai făcut dragă? Ai vrut să strici asfaltul?” o întreabă unul dintre antrenori încercând să îi ia gândul de la durere. Cu lacrimile înnodate în barbă zâmbeşte. A uitat de durere, o ia de la capăt.

Cu ce or fi greşit copiii ăştia de s-au născut în România? Şi de ce trebuie să îndure atâta indiferenţă în jurul lor? Încă sunt prea mici ca să îşi dea seama de gravitatea problemei. Poate se prind din privirile încrâncenate ale antrenorilor care nu mai ştiu la ce uşi să bată pentru un sprijin cât de mic. Li se rupe şi lor sufletul când îi trimit acasă juliţi şi plin de sânge, dar ce să le facă? În cantonamente sunt şi bucătari şi profesori şi şoferi şi fac de toate pentru ca micuţii să se poată antrena măcar o lună pe an în condiţii normale. Că aici ce e normal? E normal să intri cu buldozerul pe un teren de antrenament? Să laşi şanţuri în urma ta? Nu e normal mai nimic în ţara asta şi ei trebuie să crească cu păcatul ăsta.

vizualizari: 238

•  COMENTARII (1)

• 1. super articol (IP 82.77.219.8)

  dar niciun comentariu!!! Asta e implicarea noastra in sport, in educatie,in cresterea sanatoasa a copiilor! Dupa care ne plangem ca ne ducem in jos! (11:12:34)

• Opinia ta:

  Nume:
  Comentariu:
  Scrie codul: 5894