* Articol apărut şi în ediţia tipărită a ziarului

Babilonul din Obor

05 Septembrie 2010 22:23 | Loc de dat cu capul
Bogdan Brylynski

Dacă Shian Lian chiar ar fi existat, în târgul Obor s-ar fi simţit mai acasă decât orice altă Chină din lumea asta.

În Babilonul din Târgul Obor.
Nu contează ce vindem, important e să fie ieftin. Ăsta ar trebui să fie motto-ul comercianţilor de târg, în special al celor din Târgul Obor. Împărţiţi frumos pe sectoare, chioşcuri, pământ, pietriş, comercianţii sunt legaţi ombilical în două puncte. Preţ şi calitate. În Babilonul din Obor e imposibil să cauţi ceva şi să nu găseşti. Bine, asta dacă nu cumva îţi cauţi bicicleta furată, că aia n-o s-o găseşti niciodată. La chioşcuri, tricourile de cocalari cu peşti chinezeşti stau frumos întinse la soare, tolănite în căldură în aşteptarea viitorului stăpân. Adidaşi de toate felurile, la toate preţurile, de la 15 la 150 de lei de abia aşteaptă să completeze vestimentaţia obligatorie – tricou viu colorat/blugi turceşti/adidaşi albi. Dar hai, cât de cât la chioşcuri mai găseşti o ordine. După gard însă, de abia acolo începe adevăratul târg. Pensionari care au cumpărat „colecţia Adevărul” acum 50 de ani acum o scot la vânzare pe bani de ţigări. Printre cărţi şi haine vechi, câte o antichitate de-ţi ia ochii. N-am mai văzut de cel puţin 10 ani cum arată un magnetofon Kashtan. Şi costă doar 50 de lei, preţ în care intră o grămadă de benzi, probabil toate cu muzică bună. Vrei o coadă de topor? Găseşti 2 metri mai încolo cu 6 lei. Vrei găini şi pui? Poţi să le alegi pe încercate. Ba dacă ai un pic de răbdare stai până ouă, să vezi dacă eşti mulţumit de calitatea produsului. Te grăbeşti la grătar la Curmătură şi nu vrei să dai 50 de lei pe unul din hipermarket? Dacă nu te deranjează o vagă urmă de rugină şi ceva resturi de mici şi ceafă de porc de la ultimul grătar îţi iei un disc de nota 10, trecut deja prin focurile chefurilor la iarbă verde. Dacă îţi cauţi de-ale maşinilor ai un pic de umblat. De exemplu, am văzut trei comercianţi care fiecare vindeau câte un singur capac de Volkswagen. Nici pereche, nici set. Câte unul. Probabil aveau vreo omertă între ei şi îşi trimiteau clienţi unii altora. Pe Ghiţă îl ştiţi? E singurul comerciant cu branding din tot târgul. Singurul care a înfipt o pancartă pe care scrie „Costume – 10 m - Ghiţă”. Tar gagiul. Iar dacă ţineţi la fiţă chiar şi în târg, ţoaclele ajung chiar şi la 500 de euro bucata iar răcnetul întregului târg e bicicleta chopper. 10 milioane şi e a voastră. Plimbarea, nepreţuită.

 

vizualizari: 456

•  Fii primul care comentează!

• Opinia ta:

  Nume:
  Comentariu:
  Scrie codul: 5774