*Articolele din categoria Public apartin cititorilor

Visul activistului sau cum istoria merge mai departe

08 Septembrie 2010 19:22 | Public
autor: Lucian Robu

 „Privesc din Doftana prin gratii de fier

Departe, în zare, un petic de cer.

E cerul sub care închisă şi ea

Se mistuie-n chinuri tovaraşa mea”

Odinioară versurile de mai sus era intens vehiculate, cu prilejuri oficiale, în momente solemne, în ditirambele propagandei. Apoi au devenit un cântec grav, menit să dea tuturor fiori, să glorifice lupta comuniştilor, să-i propulseze într-un univers al victoriei absolute asupra imperialismului. Erau oamenii noi, staliniştii care aveau o relaţie privilegiată cu istoria, chiar dreptul de a o rescrie cum doreau. Numai că…tovarăşele de luptă şi de viaţă nu s-au mistuit. Au urmat cariere în Partid, în ţară sau la Moscova. S-au tunat ideologic şi, alături de tovarăşi au procedat la crima colectivă. Din rădăcini de putregai au cunoscut înfloriri pe care nici măcar nu le au visat, odată cu izbânda proletariatului. Odraslele familiilor de activişti, au luat locul în instituţiile publice vlăstarelor burgheziei, cu destine deja rezervate în închisorile politice sau în coloniile umilinţei.

Activistul (activiştii) au în înţeles cu uşurinţă că vremea lor sosise. Şi s-au înfruptat din plin. Au sărutat mâna Partidului tată care i-a hrănit dar i-a şi plesnit excluzându-i din casta privilegiaţilor, atunci când nu au mai avut vigilenţă revoluţionară. Dar ei nu au dezarmat, au revenit cu plecăciuni dezonorante şi au fost iertaţi. După 1990 datele istoriei s-au modificat radical. Istoria i-a privit cu neînţeleasă blândeţe. Răzbunarea generaţiilor de oprimaţi nu s-a mai produs iar animatorii comunismului şi au continuat visul. Corneliu Coposu, Ion Raţiu sau Ion Diaconescu nu au revenit pe prima scenă a României, în fruntea legiunilor de urmaşii ai ţărăniştilor morţi în închisorile politice iar M.S Regele Mihai nu a descălecat cu oastea de exilaţi, care năzuiseră din toate colţurile lumii, libertatea ţării lor. Mai mult, impertinenţii activişti l-au nesocotit iar în 1990 l-au întors din drum.

Bătrânii activişti şi fiii lor s-au împăcat cu noii capitalişti, cu burghezia post-decembristă, şi ea cu origini incerte. Aceasta din urmă i-a binecuvântat. Mânia proletară a dispărut ca prin farmec iar cerul albastru nu a mai fost privit prin gratiile terifiantei Doftana. Urmaşii defunctului partid nu şi au mai rupt spinările prin austerele automobile ale revoluţiei celor ce muncesc, GAZ-uri, Volga şi Warszava. Au putut medita călduţ, la trecutul lor, privind visători spre cer, din Rolls-Royce, Range Rover-uri sau Mercedes, simboluri ale capitalismului veros. Acum sunt fericiţi. Lucian Robu

vizualizari: 481

•  Fii primul care comentează!

• Opinia ta:

  Nume:
  Comentariu:
  Scrie codul: 9755