Cu siguranţă că aţi fost puşi în postura de a vorbi cu copiii. Te apleci la nivelul lor şi îţi ţugui neapărat buzele spunând eventual nişte cuvinte stâlcite, pentru a intra în jocul lor. Orice discuţie, musai să se termine cu un strâns de obrăjori, alintându-i şi lăudându-le frumuseţea şi inteligenţa în faţa părinţilor. Indiferent dacă sunt urâţi, prost crescuţi sau total indiferenţi la atenţia care li se acordă. Nu ai habar ce au făcut în ziua respectivă, ce mănâncă, cum o duc, dacă părinţii le acordă atenţie sau dacă sunt fericiţi. Nişte copii. E bine totuşi să pari în faţa celorlalţi oameni că te preocupă ţâncii.
O astfel de imagine am atunci când intrăm în campania electorală. Şi îmi puteţi sau nu da dreptate la prezidenţialele ce se apropie. Candidaţii sau cei din staful lor se poartă cu electoratul precum se poartă un om cu progeniturile unor cunoştinţe mai îndepărtate. Suntem îmbăţişaţi. Suntem ademeniţi cu mici atenţii. Suntem întrebaţi de-ale casei, deşi ştim că nu-I interesează. Suntem chestionaţi de viitor, deşi ştim că nici asta nu îi interesează foarte mult. Suntem luaţi ca nişte copii proşti.
Aproape că mi-e silă când adulţii sunt consideraţi nişte copii. Nu am văzut niciodată pe vreun candidat, la orice ar fi candidat să le spună oamenilor în faţă: “nu ştiu în ce m-am băgat, habar nu am dacă sunt în stare de ceva, dar măcar încerc”. Sau: “suntem în rahat până în gât. Nu avem nicio soluţie, încercăm ceva, dar nu ştiu dacă va avea vreun rezultat. Degeaba îţi spun acum că va fi mai bine, dacă ştiu că va fi mai rău. Dacă ai rude în străinătate sau vreo posibilitate de a emigra, fugi!”. Sau: “m-am sătura de toţi proştii de la mine din partid. Toţi au aere, toţi au pretenţii, dar nimeni nu face nimic. M-am săturat de ei, dar rămân acolo pentru că poate îmi pică şi mie ceva”. Sau: “candidez doar pentru că aşa voi obţine o funcţie de prefect. Sau de secretar de stat. Nu vreau să intru în campanie. Dau mâna cu tine doar pentru că mă văd colegii de partid şi trebuie să păstrez aparenţele. Nu vreau să candidez. Nu vreau să cheltui bani. Te rog frumos, scuteşte-mă. Ignoră-mă. Nu mă vota, pentru că nu vreau să-ţi iroseşti votul”. Aţi întâlnit vreun astfel de om? Nici eu.
Păstrăm aparenţele până la capăt. Voioşi, serioşi, pătrunşi de misiunea ce ni s-a aşezat în faţă. Dar cu o mare falsitate. Falşi când ăşi laudă guvernul, pentru că ştiu că e praf. Falşi când critică măsuri, pentru că habar nu de altele mai bune. Falşi când le plâng altora de milă, pentru că nu-I interesează. Falşi când promit că va fi mai bine, pentru că ştiu că va fi mai rău.
Dar mergem înainte. Abia aşteptăm cea mai mică speranţă pentru a ne putea agăţa de ea. Deşi ştim că etse o utopie. Dar poate… Cine ştie… Ca nişte copii.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 923
Ultimele comentarii
Acum 16 minute
Pastor marginas
Acum 18 minute
Ghita
Acum 19 minute
Sibianul
Acum 20 minute
Alta Persoana
Acum 32 minute
Văsălie Noroi