Sâmbătă,
25.09.2021
Ploi Scurte
Acum
12°C

„Stiu un om care calatoreste mai mult decat mine! Constantin Chiriac!”

Bătrânul de la Academia Caţavencu… staţi, nu săriţi, să vedeţi de ce îi spun aşa domnului Morar: în drum spre Librăria Humanitas, pe Bulevardul Bălcescu, cineva i-a făcut cunoştiinţă cu Florica Ichim, cunoscutul critic de teatru. „Dânsa este doamna Ichim, cred că aţi auzit de dânsa!”, a spus amicul comun. Replica nu a întârziat: „Dar eu şi doamna Ichim ne ştim din antichitate!” Ei bine, „bătrânul” de la Academia Caţavencu a organizat şi moderat anul acesta secţiunea de spectacole lectură din cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Iar dacă Ioan T. Morar vine din antichitate, atunci să tot avem „antici” de genul acesta: ziua de la 11:30 până spre după-amiază la Librăria Humanitas, pe la prânz un covirg de la celebra corvigărie de de Bălcescu, apoi spre ceva spectacole pe seară, e musai, iar după lăsarea întunericului, parcă merge o bere, hai două, la Clubul Festivalului. Între timp îşi scria şi textele la ziar.

Reporter: Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de această secţiune de spectacole lectură în cadrul Festivalului?

Ioan T. Morar: Am fost invitat! Este calea cea mai simplă de a ajunge aici. Mi s-a propus încă din septembrie anul trecut, ceea ce m-a mirat, mă întreabă în septembrie dacă anul trecut în iunie n-am să pot veni? Şi cum nu aveam alt program în perioada aceasta am răspuns cu toată convingerea că o să vin. Şi m-am străduit să vin şi mă bucur foarte mult că am venit aici!

Rep.: Ce ştiaţi despre Festivalul de Teatru de la Sibiu înainte să veniţi aici?
I. T. M.: Totuşi, ştiam de festival, sunt un om destul de informat şi ştiam ce se face pe aicea. Dar acesta este primul festival la care vin şi vin chiar în postură de colaborator al lui. Ştiam că este un festival foarte important şi ştiam că în jurul acestui festival s-a clădit şi destinul de Capitală Culturală Europeană al Sibiului.

Rep.: Ştiu de pe blog că vă plac călătoriile. În afară de domnul Constantin Chiriac, mai cunoaşteţi vreo persoană care să călătorească atât de mult?
I. T. M.: Ăăă… nu! Nu. Dar ştiu un om care călătoreşte mai mult decât mine! Domnul Constantin Chiriac! Este un motiv de frumoasă invidie pe care i-o port domnului Chiriac, călătoreşte foarte mult şi… A călători este ceva egoist dar dânsul nu călătoreşte pentru el pentru că se întoarce cu ceva dintr-o călătorie.

Rep.: Ce aţi apucat să vedeţi în Festival şi v-a rămas în minte?
I. T. M.: Mi-a rămas în minte primul spectacol de dans, cel al trupei din Marea Britanie, care a fost senzaţional, cele două spectacole… culmea este că am văzut foarte mult dans deşi nu sunt un mare amator! Dar nu este dans, este spectacol – dans, de fapt este teatru cu mişcări. Deşi aşa, am văzut şi mi-a plăcut Kibbutz Contemporary Dance Company din Israel. Am mai văzut… uite că dacă mă iei repede nici nu îmi mai amintesc… am văzut seara, la Cetatea Cisnădioara un spectacol iar foarte reuşit…

Rep.: Cavalerul verde?
I. T. M.: Cavalerul verde! Mai vreau neapărat, am în proiect să văd „Faust” de Purcărete, am revăzut „Breaking the waves”, pe care îl mai văzusem în mini-stagiune, şi… cam atât deocamdată.

Rep.. Cum găsiţi atmosfera de festival din Sibiu? Dacă veniţi pentru prima oară să ştiţi că nu-i aşa tot timpul.
I. T. M.: Ştiu că nu-i aşa tot timpul. Într-un fel ceea ce văd acum la Sibiu este atmosfera pe care eu o ţin minte de pe holurile studenţeşti, este aşa o emulaţie, o prietenie, toată lumea cu toată lumea, şi cred că toată treaba asta dă un impuls Sibiului, îl dezmorţeşte şi îl face să fie mult mai activ, deşi este un oraş ardelenesc.

Rep.: Prin ce alte oraşe din ţară aţi mai găsit o atmosferă de genul acesta? Cu ce oraşe aţi compara Sibiul?
I. T. M.: În Timişoara este o senzaţie asemănătoare, în Arad uneori, când era festivalul Primăvara arădeană, în Bucureşti nu este aşa pentru că Bucureştiul este prea mare ca să se simtă o familie uriaşă, aia este o familie prea uriaşă, ca să forţez puţin limbajul. Şi la Iaşi am mai găsit o atmosferă de genul acesta, în Cluj… dar Timişoara, Aradul, astea îmi sunt mie foarte aproape de suflet.

Rep.. Ca şi cititor de Academia Caţavencu, nu pot să nu vă întreb, ce aţi făcut acolo de aţi spart gaşca?
I. T. M.: A fost o fluctuaţie de personal, atâta tot, au plecat nişte angajaţi şi au venit alţii. Nu au plecat oamenii care au gândit revista, nu oamenii care au făcut-o, ci câţiva angajaţi. Drept dovadă noi ne-a remobilizat, garda veche, şi avem în această criză o creştere importantă de ziare.

Rep.: Aveţi creştere acum, în perioada asta de criză?
I. T. M.: Da, cifrele vorbesc.

Rep.: Cum vă descurcaţi zilele acestea, şi la Sibiu la festival şi la revistă?  
I.T. M.: Am scris, eu mi-am scris textele… eu am scris şi când eram în Noua Caledonie! Deci nu este ceva nou pentru mine. Scriu textele de aici, le trimit de la Sibiu, mă rog, încerc să găsesc subiecte şi la Sibiu.



Îndrăgostit de Ofelia Popii

“Am văzut, chiar în lectura piesei Felii, de Lia Bugnar, o mare actriţă care a făcut cele opt roluri feminine cu o mare uşurinţă şi o mare implicare. dar nu doar această întîmplare face să scriu despre ea şi să o consider mare actriţă. A fost premiată la Edinburgh, pentru rolul din Faust-ul montat de Purcărete. Am văzut-o, aseară, în Electra montată de Mihai Mănuţiu şi a strălucit, deşi rolul nu era foarte întins. În această seară o voi vedea, şi eu, în cea de-a doua reprezentaţie cu Faust din Festivalul Internaţional. Iubitorii de teatru au ghicit că e vorba de Ofelia Popii”, Ioan T. Morar, pe blogul lui morar.catavencu.ro



Atmosfera de la Sibiu te face să uiţi de criză

“Ritmul din Festivalul de la Sibiu este ameţitor, şi dacă vrei să vezi cît mai mult ajungi să te blochezi, pur şi simplu şi să te surmenezi. Acum mi-am redus pretenţiile: nu mă voi duce la mai mult de două spectacole pe zi. Asta fără să pun la socoteală teatrul lectură pe care-l moderez, zilnic, la prânz, la librăria Humanitas. Cînd se termină spectacolele de teatru, încep concertele şi spectacolele de stradă. Ei, bine, atmosfera de aici m-a făcut să uit de criză. Nu am mai privit, în ultimele 48 de ore, nici  un minut de televiziune. Şi cred că mulţi dintre cei de aici nu mai privesc televizorul. Oricum, criza cea mai mare e pe micile ecrane. În viaţa reală oamenii nu seamănă foarte tare cu cei de pe sticlă”, Ioan T. Morar, pe blogul lui morar.catavencu.ro

 

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus