Cu ce am ramas dupa Festivalul de Teatru

Nici nu s-a terminat bine Festivalul Internaţional de Teatru că se mută la Sibiu Transilvania Film Festival. Şi cu vreo două săptămâni înainte am avut Festivalul de Jazz. În tumultul ăsta cine mai stă să vadă ce a fost bine sau ce nu a fost bine în atâtea festivaluri. A fost mai reuşit festivalul de anul acesta decât în alţi ani?

Ce a fost bine

În primul rând a fost mai clar ca niciodată că Sibiul are un public excelent de teatru. Pe lângă numeroşii invitaţi de seamă, critici şi iubitori de teatru, spectacolele de anul acesta s-au jucat cu sălile parcă mai pline ca niciodată. Zile în şir, în timpul săptămânii - nu în week-end, miercurea şi joia seara spre exemplu, sala de peste 700 de locuri de la Casa de Cultură a Sindicatelor a fost plină ochi de iubitori de teatru şi dans, cei mai mulţi dintre ei fiind plătitori de bilete. La marile spectacole invitate şi ţinute la sediul teatrului „Radu Stanca” sau la Simerom ce să mai vorbim. Aici biletele s-au epuizat, în multe cazuri cu mult timp înainte ca festivalul să înceapă. Până şi la Cisnădioara a fost greu să prinzi un loc. „Până acum avem toate biletele vândute la toate spectacolele, inclusiv la Cisnădioara. Sunt zeci şi zeci de persoane pe care încă le mai putem primi să vadă spectacolele în picioare. Spun încă pentru că în vest pompierul este suveran în sala de spectacole”, declarat în urmă cu câteva zile Constantin Chiriac.

Au fost câteva spectacole cu totul deosebite şi o şansă unică pentru publicul de teatru din România. Odin Teatret din Danemarca cu spectacolele reputatului regizor italian Eugenio Barba: „Închisoarea de oase” şi „Odă progresului”; Schauspielhaus Zürich din Elveţia împreună cu Teatro Garibaldi di Palermo şi Bart Production s.à.r.l. au venit cu Peter Brook şi „Întrebările" lui, sunt doar câteva exemple de teatru la cel mai înalt nivel şi şanse unice pentru publicul din România.
Spectacolele lectură au fost cu totul altceva faţă de anii trecuţi. Şi spaţiul ales pentru desfăşurare a fost mai potrivit ca niciodată. La doar doi paşi de circulatul bulevard Nicolae Bălcescu, într-un subsol de casă – monument istoric, pe la prânz apărea în fiecare zi o nouă lume. Linişte doar să ai să asculţi.
Atmosfera de festival în tot Sibiul, proiectele de viitor înfiripate ce vor deveni spectacole la Sibiu peste câţiva ani, spectacolele de stradă mult mai reuşite ca în alţi ani şi multe altele, au fost atu-urile ediţiei din acest an a festivalului.

Ce nu a fost bine

Faptul că încă nu există un sistem mai rigid şi, în acelaşi timp, mai simplu de acces la spectacole. Au fost destui plătitori de bilete care au rămas pe dinafară la spectacole şi cozi prea lungi la intrarea  în săli de spectacole, cozi care depăşeau în mod evident capacitatea sălii.
Faptul că apare de la an la o diferenţă tot mai pronunţată între spectacolele indoor şi cele de stradă. Apare senzaţia că sunt două festivaluri, unul de teatru şi unul pentru trecători. Totuşi, titlul de festival îl dă atmosfera din oraş, ori doar cu spectacole închise în săli nu prea se creează atmosferă în oraş.
Prea puţine locuri şi bilete au fost la spectacolele mari, importante. Deşi înainte de festival Constantin Chiriac declara că anul acesta s-au redus foarte mult invitaţiile şi s-au creat mai multe locuri pentru publicul obişnuit, la spectacolele lui Eugenio Barba , la Peter Brook şi la altele au intrat majoritatea invitaţi şi oaspeţii de seamă. Nu-i nimic rău în asta, e doar frustrant să vină un astfel de spectacol la tine în oraş şi tu să nu poţi să-l vezi.

 

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube