"Nu mai avem nicio putere. Le multumim tuturor celor care ne-au fost alaturi"

Vreme de aproape o lună Dorina Hanzu Dăncăneţ s-a luptat cu morile de vânt pentru a-şi salva locul de muncă şi spitalul cisnădienilor. Câţi din dumneavoastră aţi fi dispuşi să ieşiţi în stradă şi să strigaţi cât puteţi de tare împotriva închiderii firmei la care lucraţi? În Cisnădie Dorina Hanzu Dăncăneţ este un mic erou. Putea să ia actele de la Ministerul Sănătăţii de la început şi să declare că spitalul va fi închis, dar s-a luptat până în ultima clipă. În ziua în care ultimii bolnavi plecau spre Spitalul din Sibiu, joia trecută, lăsând saloanele goale în Cisnădie, Dorina Hanzu Dăncăneţ încă mai avea o mică licărire de speranţă în suflet. Şi o voce tare tristă.

Reporter: Care este situaţia acum, la zi, în spital?
Dorina Hanzu Dăncăneţ: Astăzi, am început mutarea pacienţilor şi până la această oră am şi transferat trei pacienţi care necesitau transferul la Sibiu, la Spitalul Clinic Judeţean... Cam asta este situaţia la ora aceasta...

Rep.: Înţeleg că nu mai aveţi nicio speranţă...
D. H. D.: ...(oftat)... Nu... nu...

Rep.: Păreţi foarte tristă, din vocea dumneavoastră îmi dau seama...
D. H. D.: Eu nu mai am nicio speranţă!

Rep.: Colegii dumneavoastră de serviciu, sau foştii colegi de serviciu ca să le spun aşa, în ce stare sunt?
D. H. D.: Deci, ei aşteaptă acum redistribuirea. Nu mai pot face nimic nici ei.

Rep.: Aţi dicutat cu ei, ştiţi dacă vor mai rămâne în domeniu, poate pleacă către alte locuri de muncă.
D. H. D.: Ei momentan aşteaptă redistribuirea şi în funcţie de redistribuire ei vor ştii ce să facă, dacă rămân sau pleacă. Acum nu prea se ştiu alte detalii.

Rep.: Şi ce se va întâmpla cu clădirea, cu spaţiile spitalului, ce o să se aleagă de ele?
D. H. D.: Informaţiile acestea legate de destinaţia clădirilor şi a spaţiilor, le puteţi lua de la primărie, domnul primar ar trebui să ştie ce este de făcut mai departe. Noi, mai departe, chiar nu putem să dispunem nimic legat de ele.

Rep.: Dumneavoastră personal ce o să faceţi de acum înainte, rămâneţi în sistemul medical, vă orientaţi către altceva?
D. H. D.: Eu nu sunt în aceaşi situaţie ca şi colegii mei pentru eu sunt consilier juridic şi mie nu mi s-a oferit posibilitatea de redistribuire.

Rep.: Dar o să mai rămâneţi în domeniul medical sau vi s-a luat?
D. H. D.: Acum trebuie să-mi finalizez ce am aici ca şi manager şi după aceea o să văd şi eu ce pot face. Dar deocamdată, dacă spitalul nu mai funcţionează activităţile acestea administrative trebuiesc finalizate şi încheiate, nu le pot lăsa aşa.

Rep.: În această situaţie, dumneavoastră cum vedeţi faptul că la Spitalul din Agnita s-a putut face ceva pentru salvare, în vreme ce la Cisnădie nu a mai fost loc de întors? Care este diferenţa?
D. H. D.: Efectiv nu ştiu! Nu ştiu care este diferenţa între noi şi Spitalul din Agnita! Trebuie să menţionez că noi chiar eram mai bine dotaţi şi mai bine pregătiţi din punct de vedere al resurselor umane decât colegii noştri din Agnita. Nu înţeleg! Eram chiar mai bine dotaţi şi din punctul de vedere al aparaturii medicale. Dar probabil că s-a ţinut cont mai mult de distanţa faţă de Sibiu, alte criterii nu văd.

Rep.: Credeţi că a existat loc de interpretare la Direcţia de Sănătate Publică sau la putem lua în considerare interese persoinale legate de Spitalul din Cisnădie?
D. H. D.: Eu nu pot să mă pronunţ în niciun fel la această întrebare. Tot ce pot să spun este că au existat nişte Hotărâri de Guvern şi am avut o lege care a trebuit pusă în aplicare. Nu am avut cale de întors. Asta vis-a-vis de nişte hotărâri gata luate.

Rep.: Proteste şi manifestări în stradă nu o să mai vedem pentru că nu mai este nimic de făcut? Aţi epuizat orice cale de atac?
D. H. D.: Am fost în stradă, am încercat să ne susţinem spitalul şi să ne apărăm cauza cât de mult am putut. Am vrut foarte mult să ne meţinem spitalul dar acţiunile noastre nu au avut ecouri prea mari şi nici rezultatele la care speram noi.

Rep.: Mâine de exemplu, ce o să facă cineva din Cisnădie dacă se îmbolnăveşte? Unde merge el?
D. H. D.: Acestea sunt măsuri stabilite tot prin act guvernamental, persoana în cauză dacă se simte rău trebuie să anunţe 112 şi mai departe vine Salvarea şi îl duce la Sibiu.

Rep.: Deci acum în Cisnădie nu mai există altă soluţie în caz de boală.
D. H. D.: Nu, asta este tot ce se mai poate face. Atâta timp cât astăzi a trebuit să eliberăm spitalul şi să trimitem toţi bolnavii la Sibiu, nu mai este nimic de făcut pentru cisnădieni. Şi noi suntem puţin încurcaţi aici pentru că nu ştim ce facem practic, nici nouă nu ni s-au spus prea multe. Încă nu ni s-a spus dacă vom primi finanţare, dacă nu primim finanţare, aşteptăm şi vedem ce trebuie făcut. Mai aşteptăm câteva zile.

Rep.: O să dormiţi nopţile acestea?
D. H. D.: Greu, la fel cum dormit şi în ultimele câteva săptămâni. Sau tot atât de rău cât am dormit şi în ultimele nopţi.

Rep.: Din câte ştiu eu, în acest moment în Cinsădie nu există nicio farmacie care să aibă program de funcţionare non-stop. Oraşul rămâne şi fără spital şi fără o farmacie calumea...
D. H. D.: Nici eu nu ştiu să existe vreo farmacie deschisă non-stop. Asta este...

Rep.: Da, asta este... Vă mulţumesc frumos pentru amabilitate...
D. H. D.: Şi eu vă mulţumesc pentru sprijin, dar ştiţi cum suntem... aşa... parcă nu mai avem putere nici să vorbim, nici să dăm răspunsuri, nici să... Practic nu mai ştim ce răspundem şi la ce răspundem...

Rep.: Se simte tristeţea în vocea dumneavoastră...
D. H. D.: Da, bine... Ştiţi ce mai vreau eu să vă spun, vreau să vă mulţumesc atât dumneavoastră cât şi celorlalţi colegi din mass-media din Sibiu pentru că în perioada aceasta grea ne-aţi fost alături în adevăratul sens al cuvântului.

Rep.: Dacă tot spuneţi că v-am fost alături şi eu vă pot spune că am avut rude care de-a lungul timpului au ajuns în Spitalul din Cisnădie şi care au fost tratate bine, sau au fost tratate cel puţin la fel de bine cât ar fi fost tratate la Sibiu.

Rep.: Ne bucură, ştiţi cum este, am mai auzit asta în ultimele zile. Am avut sprijin şi la Sibiu în această perioadă, din păcate nu s-a putut mai mult. Le mulţumesc tutuor care au încercat să ne ajute!


Casetă:

67 de cămine de bătrâni

67 de spitale incluse pe lista Ministerului Sănătății au fost închise de la 1 aprilie, după ce Guvernul României a adoptat hotărârea pentru aprobarea raportului analizei unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum Și a listei acestor unități sanitare. Lista a fost publicată joi seara în Monitorul Oficial. În document se propune transformarea acestor spitale în cămine de bătrâni.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi