Publicitate
Publicitate
Publicitate - SOMA Sibiu

Tepele

Turnul Sfatului
2

Acum câteva zile, îmi potoleam setea pe centru, așezat incomod pe mai multe gânduri, la o terasă. Vizavi, la sediul PDL, un membru activ al partidului tăia atent frunzele din copac și râdea de câini. Soarele apăsa puternic și liniștea se îndindea leneșă pe banca din stanga mea. La un moment dat însă, un zgomot de tocuri se rostogolește din dreapta. Zdruncinat puternic de gălăgie, întorc privirea și văd un alai portocaliu. În centru, deputatul Raluca Turcan, uitându-se încruntată pe sub sprâncene. Brusc, din spatele meu, doi etnobotanici se ridică urlând de pe scaune. ”Fugiiiiți! Anticristul e printre noi! A venit să ne ia sufletele”, îi aud țipând, după care îi văd cum  își lipesc aripile de umeri, în grabă, și se înalță spre soare. Alaiul ajunge în fața mea, cu Raluca Turcan arătând pumnul amenințător înspre ceruri. Liniștea cade de pe bancă și se asunde în canal, iar eu încep să sughiț. 

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Deputatul Raluca Turcan își coboară pumnul din ceruri și se întoarce spre o bătrână din alai, care tocmai a întrebat-o ceva important. Cu calm, deputatul se apucă să-i explice bătrânei situația și soluțiile partidului. În același timp, eu duc mâna spre pahar să îmi potolesc sughițul și… ce să vezi! Paharul era sloi! Apa înghețase! 
Cu sughițul în abdomen, rabd comentariile parlamentarului, câteva minute. Apoi, la un sunet de telefon, deputatul scoate un urlet, își strânge mantia și pornește val vârtej înapoi spre orizont, aspirând cu sine aproape toți oamenii și câteva scaune. Profit de ocazie și beau din apa dezghețată. Nu reușesc însă să îmi potolesc setea că mă simt tras de mânecă. Membrul activ al PDL, cu foarfeca în mână:
”-Salut. Te știu din ziare”, îmi zice. ” Nu ai grijă te rog de sediu cât îs plecat? Că mă omoară dacă nu mă duc și portarul cu cheile e deja acolo! Vezi doar să nu intre nimeni. Cam 10 minute”, îmi spune mulțumindu-mi și fugind în grabă înainte să zic ceva…
Oarecum iritat și dezamăgit de strada golită de oameni, părăsesc gândurile de pe terasă și intru, scârbit, în sediu. După ce ochii mi se obișnuiesc cu lumina portocalie, privesc în jur și privirea mi se agață de un dulap cu multe sertare și etichete. Mă duc aproape. E un dulap cu proiecte. Proiectele partidului. Citesc eticheta de pe sertarul cel mai de sus: ”Pensii europene”. Îl deschid, curios. Gol! Bag mâna mai adânc, simt o durere scurtă, însă o apuc și o trag afară… O țeapă ascuțită, de culoare portocalie și mare cam cât o brichetă. Trec la următorul sertar: ”Desființarea a 100 de taxe”. Îl deschid: altă țeapă, puțin mai mare. Cam cât o telecomandă. Amuzat, deschid în fugă și alte sertare…. ”Salariu mediu de 1000 de euro”, ”Electrificarea satelor”, ”Autostrăzi”,”6% din PIB pentru sănătate”. Alte țepe, de aceeași culoare, însă, de diferite dimensiuni.

Publicitate
Publicitate

Alătură-te comunității

Publicitate
Publicitate

2 răspunsuri

  1. Avatar bb
    bb

    te-ai putea apuca de scris! Ca IMAGINATIE aiiiiiii!! In rest sanatate BIBICULE

    0
    0
  2. Avatar Odin
    Odin

    Bine ca nu te-ai asezat pe scaun ca atunci incepeau regretele …. 😀

    0
    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.

Publicitate
Publicitate