Marţi,
30.11.2021
Innorat
Acum
2°C

Tibuleac: "Arhitectul te invata sa traiesti bine, asa cum medicul te invata sa traiesti sanatos"

Începând de săptămâna aceasta Sibiul are din nou o filială a Uniunii Arhitecţilor din România, după 21 de ani de pauză. De ce? La ce foloseşte? Ne explică preşedintele ei, arhitect Mircea Ţibuleac.

Reporter: De ce s-a reînfiinţat filiala Sibiu a Uniunii Arhitecţilor? De unde v-a venit ideea reînfiinţării ei?
Mircea Ţibuleac: Nu este nicio noutate, aceste filiale judeţene ale UAR au funcţionat în toată ţara până în 1990. Uniunea Arhitecţilor din România era costruită pe filiale judeţene. Evenimentele din 1990, ca în orice domeniu, au bulversat absolut toate rânduielile. Şi iată că ne-au trebuit 21 de ani ca să ajungem din nou la concluzia că este foarte important ca reprezentarea şi transmiterea informaţiei să se facă direct, în contact cu membrii organizaţiei. În 2001 apărând  Legea 8  a dreptului de semnătură care ne organizează funcţionarea noastră ca profesie, cum sunt notarii publici de exemplu. Ei, în perioada de până la apariţia acestei legi, Uniunea Arhitecţilor din România, la nivel central într-un grup restrâns care a mai rămas pentru că restul s-a pulverizat, a menţinut cumva focul viu şi astfel am încercat să ne organizăm şi să contribuim la apariţia legi. A fost o perioadă foarte lungă, i-a luat 11 să apară. Întotdeauna în cadrul acestui nucleu de conducere , din care am făcut şi eu parte din 1995, s-a considerat că UAR se va transforma în momentul în care apare legea. Lucrul ăsta nu s-a întâmplat din cauza unor opinii ale unor colegi de-ai noştri, în principal din Bucureşti. Între 2001 şi 2004 aproape nu s-a mai vorbit despre Uniune, toţi arhitecţii trecând în Ordinul Arhitecţilor pentru a-şi putea exercita dreptul de semnătură. Din 2004 până în 2008 am lipsit din această organizaţie deoarece la Conferinta din 2004 am fost penalizat la vot deoarece eram printre susţinătorii uniri celor două organizaţii. La conferinţa din 2008 am candidat din nou, am intrat în conducere şi sunt în Senat până anul viitor când se vor face noi alegeri. Ca membru în Senat şi în baza experienţei mele acumulate în activitatea mea încă din 1995, la iniţiativa unor colegi, am stabilit iniţierea unui comitet de organizare prin care să depistăm toţi arhitecţii din judeţ şi să-i anunţăm de acest eveniment prin care erau chemaţi să se reîntâlnească şi să dea girul a trei colegi pentru administrarea activităţii UAR pe plan local. Deci acum există două filiale care reunesc arhitecţii în Sibiu, cea fondată în 2001 şi condusă de mine până în 2006  a Ordinului Arhitecţilor şi Filiala Judeţeană a UAR.  Ţin să precizez un lucru: numai cu condiţia ca membri actuali şi cei care vor veni să ia iniţiative, filiala o să-şi atingă scopul! Eu îi voi ajuta pe cei cu propuneri, dar nu voi putea alerga în locul lor. Îi aştept pe toţi  să fie activi!

Rep.: Acestea cred că sunt mai mult lucruri de bucătărie internă, care vă dor pe dumneavoastră, profesioniştii în domeniu. Eu sunt mai curios să aflu ce nevoie are Sibiul de UAR, din moment ce a mers atâţia ani fără?
M. Ţ.: Acum, prin întrebarea asta vrei să mă provoci sau să mă superi? Ea sună asemanator cum ai intreba :”Am auzit şi eu că există nişte arhitecţi, ăia la ce sunt buni? Meseria aceasta există de 5.000 de ani. Toate statele civilizate şi-o cultivă şi nu există, de când te naşti, să nu afli că de fapt tot ce faci în viaţa ta are la bază un concept, un proiect. În domeniul acesta al vieţii de zi cu zi, al mediului construit, cel care te învaţă cum să trăieşti bine este arhitectul. Exact cum medicul te învaţă să trăieşti sănătos, muzicianul să te luminezi ascultând un cântec de calitate şi aşa mai departe. Prin urmare...

Rep.: Dar dacă 21 de ani n-a existat, ce nevoie are are sibianul de rând de ea acum?
M. Ţ.: Ea n-a existat în primul rând în dauna membrilor arhitecţi care nu aveau informaţii despre ce pot să facă prin organizare. Este valabil în orice domeniu. Asupra cetăţeanului de rând ea are efecte indirecte. Faptul că aceşti colegi nu au fost organizaţi, nu au avut conştiinţa puterii grupului lor sau a faptului că sunt apreciaţi, era o consecinţă a faptului că societatea civilă... şi eu sunt unul din cazurile care în anii ’80 şi ’90 mi s-a demostrat clar că societatea civilă, incultă, şi formată din produşi ai socialismului, te întrebau pe tine care trebuia să le faci viaţa un vis, da’ tu cine eşti bă de fapt ’? Vrei bani pe chestia asta? Păi eşti tâmpit? Cam aşa sunau întrebarile lor chiar dacă dintr-o timidă politeţe o spuneau cu alte cuvinte. Ca să revin, atâta timp cât cercul acesta vicios nu se rupe, toată lumea suferă. În momentul de faţă sunt mijloace financiare, precum fondul colectat din  timbrul de arhitectură, prin care putem suţine finanţarea proiectelor culturale ale profesiei şi nevoile sociale ale membrilor săi. Ordinul Arhitecţilor din România în principal are menirea de a organiza administrativ breasla , de a filtra şi scoate neaveniţii, de a-i responsabiliza, de a strânge relaţia cu oficialităţile şi aşa mai departe. Uniunea Arhitecţilor din România, având aceste resurse din timbru, poate să susţină financiar proiecte culturale şi sociale. În Sibiu, D-na Dana Coman a accesat trei ani la rând fonduri din timbru pentru proicte de conservare a patrimoniului construit din Mărginimea Sibiului. Adică, exact cum în Sibiu am încercat şi reuşit să creăm mentalitatea omului să preţuiască avutul pe care îl are şi să nu-l mai distrugă în veselie în ideea modernizării, Dana Coman a luat trei exemple de patrimoniu din satele din Mărginime şi a demonstrat şi teoretic şi practic că se poate. Nu a făcut acest demers singură ci ca un bun manager împreună cu specialişti din breasla noastră inplicând atât Direcţia Judeţeană de Patrimoniu, Filiala OAR cât şi Universitatea de Arhitectură.   Turiştii nu vin la Sibiu să vadă cartierul Vasile Aron ci vor să vadă patrimoniul construit atât din oraş cât şi Mărginimea. Colega noastră Dana Coman ,cu toate că nu este arhitectă îmi permit să-i spun asa,  a luat trei astfel de imobile împreună cu colegi arhitecţi din instituţiile amintite şi a aratat cum se face şi chiar a şi executat un exemplu concret în Poplaca de restaurare corectă. Iar ideea a fost nu numai să se restaureze fizic, ci să se dea şi o destinaţie care să facă obiectivul să prindă viaţă. Colega nostră, trei ani la rând a reuşit să obţină fonduri ca să ducă aceste proiecte la bun sfârşit. Această clădire a devenit model şi în continuare şi celelalte exemple din Daia şi Roşia pot fi transpuse în practică. În acest fel o să aibă o putere de convingere mai mare decât orice publicitate teoretică. Omul de la sat în momentul în care a văzut că la vecinul lui s-a făcut o restaurare corectă şi vede că acolo opresc autocare cu turişti şi apare la televizor, altfel pleacă urechea.

Reporter: Privind în ansamblu Sibiul în acest moment, aşa cum arată el cu centru istoric şi cartiere, se cunoaşte faptul că timp de 21 de ani nu a existat o filială  a Uniunii  Arhitecţilor aici pe plan local ?
M. Ţ.: Ăsta este cel mai bun exemplu că se cunoaşte: distrugerea patrimoniului. Uniunea Arhitecţilor ar fi avut mai mult timp decât Ordinul Arhitecţilor să se ocupe de aceste probleme. Am fi avut mai multe studii, publicaţii. Sibiul este şi un caz pozitiv în România pentru că a avut fericirea să aibă consultanţă germană în aceşti ani, a avut fericirea să aibă la conducerea un om care a stârnit încrederea Occidentului şi aşa mai departe. Este un caz particular, dar în general rolul nostru este nu doar să ne ocupăm astfel de proiecte de concrete de conservare ci să facem cunoscut rolul şi importanţa majoră a profesiei noastre de arhitect pentru societatea civilă. Avem în acest sens de gând să facem expoziţii, finanţari de publicaţi de specialitate şi multe alte mijloace promovare.

Rep.: Cum se vede de la nivel arhitecţilor din Sibiu candidatura Sibiului pentru titlul UNESCO alături de Sighişoara?
M. Ţ.: Nu vreau să răspund aici pentru că nu ştiu. Este un subiect asupra căruia nu am avut timp să mă documentez şi nu vreau să vorbesc ca să mă aflu în treabă.

 

Comentarii

1 comentarii

Futaciosu

Acum 10 ani

Medicul va invata sa traiti sanatos, arhitectul va invata sa traiti bine, iar eu va invat sa füteti.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus