Jurnalistul Robert Turcescu spune că admiră la Klaus Johannis faptul că tace și face. Acest avantaj pe plan local poate fi un dezavantaj pe plan național, dacă vrea să conteze în politica mare. Dacă mai tace mult, Johannis riscă să se stafidească, susține Turcescu.
Reporter: Când l-ați invitat pe primarul Johannis în emisiunile dumneavoastră, poate am sesizat eu greșit sau poate nu, dar aveați o doză de admirație față de el și vreau să vă întreb dacă această doză de admirație mai este și după momentul 2009, când el a fost nominalizat premier de către alianța PSD, PNL, UDMR, PC. În Sibiu, au fost o serie de discuții dacă el a pierdut sau nu din imagine în urma acelui demers. Ce credeți, Johannis a câștigat sau a pierdut după momentul 2009?
Robert Turcescu: Poporul român are memorie scurtă și nu e numai cazul poporului român, așa că propunerea aceea cu Klaus Johannis peremier nu are cum să-i dăundeze, chiar dacă la vremea respectivă au existat câteva situații puțin favorabile domnului Johannis. Dar cred că în memoria colectivă se reține faptul că domnul Johannis era cât pe ce să devină premier din această postură de primar al Sibiului. Și cred că despre asta este vorba. Eu nu nutresc niciun fel de admirație pentru niciun om politic, prin urmare nu am o admirație nici pentru domnul Johannis. Admir la oamenii politici pragmatismul și capacitatea lor de a se achita responsabil în fața cetățenilor de anumite îndatoriri. Altminteri, politica și politicienii e încărcată de ipocrizie, e încărcată de pragmatism, care uneori se traduce printr-un soi de ticăloșie și acestea se găsesc la mulți oameni politici și prin urmare e greu să faci pentru ei exerciții de admirație. Exercițiile de admirație se fac pentru părinți, pentru oamenii valoroși, dar Klaus Johannis, mai ales pe vremea când făceam eu acele interviuri în anii 2004, 2005, în comparație cu alți lideri ai administrațiilor locale se dovedea acel ins care tace și face. Ori în această țară, când găsești o situație în care se tace și se face, este absolut spectaculos. M-am întors în Sibiu după câțiva ani și îl găsesc curat, frumos, sigur a beneficiat de statutul de Capitală Culturală Europeană, dar dacă nu exista o mână de gospodar, orașul nu arăta în felul acesta.
Johannis poate a obosit
Cred că domnul Johannis ar mai merita un mandat, așa văd eu lucruile de la distanță, nu știu cum apar ele pe plan local. Poate a obosit, poate sibienii nu-l mai vor, se va vedea la alegerile locale. Pe de altă parte și dacă va mai rămâne un mandat la conducerea Sibiului, eu cred că este mult și probabil că la un moment dat va apărea un soi de plafonare. Poate că dacă vrea să devină un om politic adevărat și nu doar un administrator de municipiu așa cum este acum, cred că domnul Johannis trebuie să țintească mai sus. În ce măsură și cum, depinde de el cum vrea săși clarifice prioritățile și traiectoria.
Nu ai cum să contezi, dacă nu ești prezent în politica mare
Rep.: Este Klaus Johannis un nume care să conteze în politica națională?
R. T.: Nu cred că în momentul de față Johannis are un cuvânt de spus în politica națională. A avut atunci câteva luări de cuvânt extrem de fierbinți, dar acum l-ați auzit pe domnul Johannis pronunțându-se pe tema crizei economice, de exemplu? Este un om rezervat, tăcut care-și vede de politica locală. Nu ai cum să contezi în politca mare, atâta timp cât nu ești prezent în plitica mare. Ori domnul Johannis nici nu mai răspunde la invitațiile televiziunilor naționale. Domnul Johannis proibabil că își conservă un capital pe care bănuiește pe care îl are în momentul de față. Dar oamenii politici care se țin departe, riscă să rămână așa cum sunt strugurii în umbră: se coc târziu și când se coc devin un soi de stafide, se smochinesc, se stafidesc.
Jurnalistul este un chelner: vrei pițipoance, ia pițipoance!
Rep.: Mai are rost vreun rost să continue un tânăr să profeseze în presa din România?
R. T.: Presa are încă un rol destul de important. Pericolul cel mai mare în presa din România este deprofesionalizarea, lucrurile sunt într-o vălmășie, nu e numai starea de derută a presei naționale, ziariștii sunt niște chelneri în momentul de față, care seresc publicul consumator de media. Dacă-și dorește pițipoance, îi dăm pițipoance, dacă dorește un Irinel Columbeanu, sau o doamnă ex-Columbeanu îi dăm așa ceva. Ziaristul ca filtru al actualității, ca drept judecător al mometului, ca profesionist capabil să discearnă între alb și negru, între ipocrizie și autenticitate a cam dispărut. Sigur, nu putem generaliza, dar viitorul sună prost. Cred că cea mai mare nenorocire a lumii jurnalistice de azi o reprezeintă internetul și sculele foarte moderne, despre care credeam că ne vor ajuta foarte bine să ne facem această meserie. Se dovedște însă că atât internetul, cât și reportofonul și aparatul foto încadrate într-un smartphone, ne-au transformat în niște oameni extrem de superficiali. Au coborât meseria de jurnalist din tiparele în care era și acum orice ins care are un blog sau un telefon la îndemână, aproape că se pote da jurnalist. Meseria asta, dacă mai are vreo șansă, are teribil de mult pentru a lupta pentru a-și recăpăta statutul pe care l-a avut. Și când văd ce generații de jurnaliști tineri apar în redacțiile din România, am o senzație de strângere de inimă sau mai grav, una de stomac.
”Aparițiile mele în media națională sunt exact atât de frecvente pe cât îmi doresc. Mă refer aici la invitațiile în studiouri, emisiuni sau la interviuri. Nu am nicio dorință să fiu mai prezent decât sunt acum. Sunt primar deocamdată și nu vreau mai mult. Nu cred că este oportun să candidez acum la altă funcție decât la cea de primar”, Klaus Johannis, primarul Sibiului.
Tag-uri: Domnul Johannis , Klaus Johannis , În Sibiu , Irinel Columbeanu , Robert Turcescu , Jurnalistul Robert Turcescu , Este Klaus Johannis , Capitala Culturală Europeană
Vizualizari: 195
Ultimele comentarii
Acum 13 ore
John doe
Acum 13 ore
Costel Radu
Acum 13 ore
Cristian
Acum 13 ore
Gaviota Bobârnac
Acum 13 ore
Der Konig