UPDATE: Turnul Sfatului pune la bătaie o invitaţie de două persoane în cadrul unui concurs ce se va desfăşura pe pagina de Facebook. Lasă un comentariu la acest post în care să ne spui de ce ti-ai dori să participi la concertul Johann Strauss Ensemble. Comentariul care va strânge cele mai multe like-uri va câştiga o invitaţie de două persoane. Concursul se încheie joi, 15.12, la ora 12. Mult succes.
Cel care a dirijat nume precum Luciano Pavarotti, Jose Carreras sau Ildiko Raimondi va fi prezent, în această săptămână, la Sibiu, în fruntea recunoscutei orchestre Johann Strauss Ensemble din Viena. Russel McGrecor, de origine englez, crescut în Australia şi "şlefuit" în Viena, este unul din acei puţini interpreţi-dirijori care reuşesc, la fiecare concert, să aducă ceva nou oricărei arii ultracunoscute din muzica clasică. Concertul de la Sibiu va avea loc sâmbătă, 17 decembrie, de la ora 19.00, la Casa de cultură a sindicatelor.
Reporter: Johann Strauss Ensemble nu a concertat anul trecut de la Sibiu. Ați simțit acest lucru în vreun fel, v-a lipsit Sibiul?
Russel McGregor: Am fost dezamăgit de faptul că nu am avut oportunitatea de a cânta la Sibiu anul trecut. Când faci un turneu naţional în România, Sibiul trebuie să fie parte din acest turneu. Am amintiri extrem de plăcute din Sibiu, cum ar fi, de exemplu, cele din 2007, când am interpretat în faţa unui patinoar pe care dansau campioni ai patinajului artistic. În mod cert, nouă ne-a lipsit Sibiul anul trecut şi eu de-abia aştept să fiu iarăşi acolo pe 17 decembrie.
R.: Pentru a fi de sărbătorile de iarnă în România, ați renunțat la un turneu în Japonia. Care este motivul? E mai plăcut să cânți în România decât în Asia?
R.M.: Cele două ţări, România şi Japonia, sunt diametral opuse. Nu mă refer doar la peisaje, ci mai ales la mentalitatea oamenilor. Românii sunt extrem de receptivi şi primitori, astfel încât fiecare concert este unul special. Turneul nostru anual în România a devenit o tradiţie pe care nu vrem să o mai schimbăm.
R.: De șapte ani veniți în fiecare an în România. Ce ați reținut până acum despre țara noastră, despre oamenii de aici? Cât de mult ați avut timp să vedeți locurile și să discutații cu românii?
R.M.: Şapte ani consecutivi de turneu în România înseamnă deja destul de mult. După atâţia ani am cunoscut foarte mulţi oameni pe care putem să îi numim prieteni. Am apucat să cunoaştem o bună parte din frumoasa voastră ţară încât să pot spune că mi-aş dori să petrec aici o vreme fără vioară. O vacanţă în România ar fi binevenită.
R.: V-a rămas întipărit în memorie vreun concert din cele susținute în România?
R.M.: Nu o să uit niciodată drumul de la hotel până în Piaţa Operei (Bucureşti – n.r.), în cadrul concertului din 16 decembrie 2007. La aproape 20 de ani de la Revoluţie am reflectat mult asupra modului în care trebuie să abordez acest eveniment: pe de o parte era vorba de o aniversare, iar de cealaltă parte era vorba de comemorarea a atâtea vieţi pierdute. Lumânările aprinse în Piaţa Operei m-au determinat să conduc un spectacol pe cât de amplu, pe atât de liniştitor pentru audienţă şi pentru colegii mei din orchestră.
R.: În CV-ul dumneavoastră apare o listă lungă de țări în care ați concertat. Există vreo diferență între publicul din aceste țări, din punctul de vedere al artistului de pe scenă?
R.M: În fiecare ţară din lume, auditoriul tinde să reacţioneze diferit. Din fericire, cu acelaşi scop: cel al relaxării totale şi al bunei dispoziții.
R: Veniți din Viena, locul în care muzica clasică pare la ea acasă. S-a transformat în vreun fel capitala muzicii clasice în cei aproape 20 de ani de când locuiți și cântați acolo?
R.M.: Viena s-a schimbat foarte mult de când am venit aici. A devenit un oraş mult mai viu, mai plin de energie şi mai frumos, mai ales de când au fost demarate programele de reabilitare a clădirilor din centrul istoric.
R.: Modul dumneavoastră de a conduce un concert este, în anumite momente, inedit – cântați la nicovală sau alte astfel de instrumente improvizate. Cum gândiți aceste momente, de unde vă inspirați?
R.M.: Repetiţiile pe care le realizăm împreună (cu orchestra n.r.) sunt foarte ample şi profunde. Port un profund respect pentru muzica pe care o interpretăm şi îmi doresc ca instrumentiştii orchestrei să conştientizeze în mod corect felul în care să interpreteze fiecare arie a lucrărilor. Majoritatea momentelor speciale din timpul spectacolelor noastre nu sunt, de fapt, regizate. Este vorba de o reacţie la atmosfera creată în timpul concertelor între noi şi auditoriu. Aceasta este cu adevărat componenta magică a fiecărui spectacol pe care noi îl realizăm.
R.: Credeți că acele orchestre care au acceptat să cânte alături de formații dintr-o cu totul altă zonă muzicală (rock, jazz etc.) au făcut un compromis corect?
R.M.: Acest tip de colaborare între muzicieni de diferite facturi este un lucru fantastic. Este o experienţă minunată pentru ambele părţi, total diferită faţă de ceea ce suntem obişnuiţi. De altfel, unul din proiectele în care sunt implicat – MoZuluArt – este un mix între muzica africană şi Mozart. Este o experienţă absolut uluitoare să lucrezi cu trei interpreţi – dansatori africani şi, în acelaşi timp, să te scufunzi în melodicitatea şi armonia muzicii gândite de Mozart.
R.: Bănuiesc că acasă nu ascultați numai muzică clasică. Ce preferințe muzicale aveți? Eventual, ne puteţi da niște nume?
R.M.: De fapt, în timpul liber nu ascult mai deloc muzică clasică. Accept cu plăcere o plajă largă de genuri muzicale – ascult Prince, AC/DC (eroii australieni), Jack Johnson, Lady Gaga, Adele, Billy Joel şi Frank Sinatra.
R.: Nu sunteți invidios, la un moment dat, pe nume precum Justin Bieber sau astfel de ”fenomene trecătoare” pentru succesul pe care îl au cu o muzică extrem de facilă?
R.M.: Nu am nici cea mai mică urmă de invidie, mai ales că sunt foarte ocupat cu ideile proprii, cu modul de interpretare a diferitelor partituri care sunt pe placul audienţei pe care ne-am construit-o. Justin Bieber, consider eu, este, de fapt, un foarte bun muzician şi o să îl vedem în topuri pentru o perioadă destul de lungă. Oricum, acei mulţi muzicieni nu foarte talentaţi, dar care prind să lanseze câte un hit, nu rezistă foarte mult în conştiinţa publică.
R.: În ”lumea profană” există întotdeauna topuri în care Led Zeppelin este pus peste Deep Purple, Metallica peste Slayer sau AC/DC peste Guns' n Roses. În rândul orchestrelor și a muzicienilor din lumea clasică, ce face diferența? Când un instrumentist este mai bun decât altul?
R.M.: Majoritatea orchestrelor recunoscute sunt apreciate mai degrabă pentru amprenta proprie pusă asupra unei arii muzicale, decât pentru corectitudinea interpretării. Toate aceste orchestre au în componenţă instrumentişti fantastici, ceea ce face ca rolul dirijorului să fie acela de a scoate ceea ce e mai bun din ei.
R.: Îndemnați tinerii cu aptitudini muzicale să se îndrepte spre muzica clasică? Care sunt satisfacțiile oferite de o carieră în acest domeniu?
R.M: Când văd la un elev de-al meu că are şansa de a-şi construi o carieră în muzică, încerc să îl determin să conştientizeze faptul că este vorba de foarte multă muncă, cu un risc extrem de ridicat. Nu ai nicio garanţie şi trebuie să fructifici cât se poate de mult fiecare oportunitate. Dar ai atât de multe avantaje dacă reuşeşti – vei călători în întreaga lume, alături de artişti impresionanţi, în săli de concerte renumite. Vei cunoaşte oameni cu adevărat speciali, pe toate drumurile pe care le vei apuca. Cu toate acestea, cele mai mari satisfacţii lei vei primi atunci când veţi vedea reacţia audienţei, care îţi va arăta dacă eşti sau nu bun în acest domeniu. Mai presus de toate, pasiunea mea este, de asemenea, serviciul meu. După ce mi-am vândut casa din Australia pentru a-mi cumpăra vioara şi după ce am ajuns în Europa cu câţiva bănuţi, am avut şansa de a avea o carieră care mi-a permis să îmi întreţin familia aici, în suburbiile din jurul Vienei.
R.: Acest interviu va apărea în săptămâna de dinaintea concertului de la Sibiu. Vă rugăm să transmiteți un mesaj pentru publicul sibian.
R.M.: Vom aduce în faţa sibienilor un spectacol mai mult decât incitant care, cu siguranţă, va fi pe placul tuturor vârstelor. Prin urmare, vă invit să luaţi parte la o seară cu adevărat magică alături de noi. Vom veni cu o grămadă de surprize, prin urmare, trebuie să veniţi pregătiţi pentru astfel de momente.
Ultimele bilete
Biletele pentru concertul Johann Strauss Ensemble – al cărei dirijor, Russel McGregor, conduce orchestra de la Palatul Schönbrunn – sunt puse în vânzare la Agenţia Teatrală de pe strada Nicolae Bălcescu, la Casa de cultură a sindicatelor şi la sediul redacţiei Turnul Sfatului, situată pe strada Zaharia Boiu, nr. 2 (clădirea ATCOM). Biletele costă 80 şi 130 de lei.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri:
Zaharia Boiu ,
Turnul Sfatului ,
Johann Strauss Ensemble ,
Lady Gaga ,
Russel Mc ,
Frank Sinatra ,
Agenția Teatrală ,
Bulevardul Nicolae Bălcescu ,
Palatul Schönbrunn ,
Billy Joel ,
Justin Bieber ,
Jack Johnson ,
Ildiko Raimondi ,
Piaţa Operei ,
Jose Carreras ,
Luciano Pavarotti ,
Deep Purple ,
Led Zeppelin
Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Matei
Acum 2 ore
Emil
Acum 2 ore
John
Acum 2 ore
John
Acum 2 ore
Adina