Exista viata dupa insolventa?

În cele câteva zile lucrătorare ale lui 2012, la Tribunalul Sibiu au fost înregistrate deja nu mai puțin de 11 dosare de insolvență. ”Cu firme în insolvență eu nu am de gând să mai lucrez, chiar dacă o să funcționeze și după ieșire”, spune un important om de afaceri din Sibiu.

Valul de societăți care își cer insolvența sau cărora li se cere insolvența de diferiți debitori a atins în ultimii ani, grei din punct de vedere economic, și mediul de afaceri din Sibiu. De la mic la mare, sute de firme au intrat în insolvență, prea puține reușind să mai și continue după această procedură care, în mod normal, se întinde pe o perioadă de trei-patru ani.

”Sunt puține cazuri, într-adevăr, de societăți care reușesc să funcționeze și după încheierea unei astfel de proceduri. În general, exemplele pozitive sunt date de firmele mari, care prin urmare au și bunuri care pot fi valorificate astfel încât să fie acoperite datoriile. Din câte rețin acum, însă, în urma procedurilor de insolvență deschise în ultimii ani, am reușit să mai recuperăm undeva la trei la sută din ceea ce aveam de recuperat”, spune Grigore Popescu, directorul executiv al DGFP Sibiu.

Tăișul dublu

Din cele 11 dosare de insolvență intrate în cele câteva zile ale noului an pe rolul Tribunalului Sibiu, majoritatea sunt deschise la cererea Fiscului sibian. Dar trei sunt și la cererea administratorilor care în prezent nu au suficiente fonduri pentru a-și achita datoriile. ”Odată deschisă procedura insolvenței, nu vor mai curge împotriva debitorilor dobânzi, penalități sau majorări de întârziere. Acesta cred că este principalul scop al firmelor care își cer insolvența”, este de părere Grigore Popescu.

Cu toate acestea, dincolo de faptul că se protejează de creșterea datoriilor, partenerii de afaceri nu mai văd cu ochi buni o firmă intrată în insolvență. ”De ce să îmi complic afacerea cu astfel de firme pe viitor? Odată ce am avut de la ei ordine de plată respinse sau încasări amânate cu anii din cauza insolvenței eu nu mai am de gând să lucrez cu astfel de oameni”, spune un important om de afaceri din Sibiu. Iar apoi, mai sunt și băncile. ”O firmă odată intrată în insolvență o urmărim atent să recuperăm cât mai rapid banii. Punct. O astfel de firmă, dacă mai iese din insolvență, nu cred că mai are șanse să mai primească de la noi vreun credit”, recunoaște un director de bancă din Sibiu.

Tocmai băncile sunt, de altfel, cele care transformă insolvența în faliment. Este cazul, de exemplu, firmei Trident Trans Tex, ai cărei principali creditori – băncile – au decis schimbarea administratorului judiciar cu un singur scop: pronunțarea falimentului și scoaterea cât mai grabnică la vânzare a tuturor bunurilor care mai pot aduce bani.

Cum arată o insolvență

Dacă în cazul societăților mici, care nu dispun de active ce pot fi valorificate, falimentul este urmarea naturală a deschidere insolvenței, marile companii încearcă să depășească momentul prin continuarea activității. Una din cele mai mari companii sibiene intrate în insolvență este Mondex,producător de ciorapi și lenjerie, a cărei cerere de deschidere a acestei proceduri a fost aprobată de Tribunalul Sibiu în august 2009. În ultimul raport publicat de Mondex, cel în care compară activitatea din 2010 față de 2009, principala diferență vizibilă este cea referitoare la investițiile propuse. Astfel, pentru 2010, cei de la Mondex și-au propus investiții de 1,5 milioane de lei, pentru a moderniza diferite instalații, a amenaja magazine și așa mai departe. La finalul lui 2010, însă, conducerea societății a mai reușit investiții de doar 425.000 de lei, ceea ce a determinat societatea să își propună ca în 2011, volumul investițiilor să fie redus la 500.000 de lei. ”Sperăm să găsim înțelegere la cei ce-au fost alături de noi până în prezent, ne referim la creditorii care au înțeles că o fabrică în funcțiune poate fi în orice situație mai bine evaluată”, nota Călin Vîrcolacu, administratorul special al Mondex, în raportul referitor la 2010.