Miercuri,
12.05.2021
Parțial Noros
Acum
21°C

Casatoria si adaptarea maritala

Căsătoria şi adaptarea maritală Deşi cunoaştem fraza clasică a basmelor "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi" căsnicia nu este o stare, ci un proces. A-ţi împărţi viaţa cu cineva este total diferit de a împărţi cu cineva o lungă plimbare prin parc, un weekend sau a împărţi o cină cu cineva. Atunci când vorbim de căsătorie şi de cuplu, înţelegem o „relaţie intimă”, o relaţie foarte personală care implică experienţa trăită de un ”noi”.

Adaptarea maritală este un proces interacţional creator şi vizează interacţiunile şi comunicarea dintre partenerii cuplului marital. Fiind un proces transformator de adaptare mutuală, implică atât individualitatea cu particularităţiile ei cât şi relaţia de cuplu.

La nivel individual, adaptarea maritală presupune orientări, , activări şi reorientări succesive, dinamice ale motivaţiilor şi disponibilităţilor de parteneriat.

Motivaţiile parteneriale se referă la următoarele: nevoile socio-afective de acceptare, siguranţă, sprijin, împărtăşire, tandreţe, încredere, comunicare; nevoi de autorealizare si autodezvoltare personală; calitatea dorinţei şi nevoilor sexuale. Disponibilităţile personale se referă la următoarele: nivelul maturizării afective şi relaţionale a partenerilor; capacitatea de a învăţa din erorile de comunicare şi interacţiune, şi de a nu le mai repeta; flexibilitatea şi plasticitatea adaptativă în rolul conjugal; o buna capacitate de negociere şi de rezolvare a situaţiilor cu care se confruntă partenerii.

Fiecare cuplu are istoria sa, dar şi anumite faze de formare, dezvoltare. În fiecare din aceste faze, partenerii trec prin diverse crize personale care se răsfrâng asupra dinamicii de cuplu. Există câteva stadii, câteva acte într-o dramă plină de tensiuni, de fericire şi nefericire, de speranţe şi dezamăgiri, cu alte cuvinte, relaţia maritală este viaţa însăşi, şi deci inevitabil legată de conflicte, tensiuni, crize şi neînţelegeri.

Fiecare etapă de viaţă, şi prin urmare şi de căsnicie, prezintă condiţii externe şi interne la care adaptarea este dificilă. Dacă pentru unii aceste crize sunt evenimente îmbogăţitoare, pentru alţii sunt copleşitoare. Căsătoria înseamnă (nu în primul rând, dar zic eu, printre primele rânduri) protecţie socială pentru partener, propria persoană şi pentru copii. Şi aspectul acesta ţine atât de partea materială cât şi de partea, să zicem aşa, psihologică. Diferenţa între a fi sau a nu fi căsătorit vine de undeva din interiorul fiecăruia. Probabil că ţine de cum am crescut fiecare, de cum ne-am definit valorile.

Modul de percepere a căsătoriei depinde şi de educaţie şi de modelele pe care le-am avut în jur sau pe care ni le-am ales. Noţiunea de "familie" ţine de abordarea proprie. Căsnicia, cea care crează familia, are la început un dram de necunoscut datorat deprinderilor bune şi rele pe care le au tinerii.

Cu puţin efort ei pot modifica unele deprinderi negative, ori le pot înlătura sau înlocui atunci când există hotărâre, iubire adevărată şi dorinţa aprigă, curată de a crea familia. Fiecare dintre partenerii cuplului marital păşesc în viaţă cu gândul că vor fi mereu împreună şi că vor avea o viaţă frumoasă, liniştită şi fără certuri, putând trece peste orice greutate ce le va ieşi în cale de-a lungul timpului...şi cu puţin efort şi multă comunicare pot îmbătrâni frumos unul lângă celălalt.

Vizualizari: 1320

Comentarii

1 comentarii

relicventu

Acum 8 ani

cine e fata faina din poza?!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus