Un sibian a devenit de cateva zile noul consilier al presedintelui Crin Antonescu

Radu Zlati este, de câteva zile, consilierul preşedintelui interimar, Crin Antonescu, "pentru relaţia cu autorităţile publice şi societatea civilă". Lung şi oficial titlu, faţă de deschiderea şi lipsa de fasoane a proaspătul consilier, aşa cum s-a dovedit el a fi.

Ce l-a făcut pe profesorul de istorie, născut la Sibiu, să răspundă necondiţionat apelului de la Cotroceni?!

"Evident, prietenia care mă leagă de Crin încă din anii facultăţii. Iar o prietenie se poate verifica sub diferite forme. De data aceasta, sacrificând o lună din vacanţa mea, eu fiind în concediu. Dacă va fi nevoie de mine, în continuare, dincolo de orizontul 31 august, sunt de acord să continui colaborarea, şi să încep ceea ce am gândit, în perspectivă instituţională. Dacă nu, rămân cu conştiinţa faptului că am făcut ceea ce, un prieten şi… un om politic, nu-i aşa, a putut să facă", spune Zlati.

Potrivit rememorări sale, cei doi s-au cunoscut şi s-au împrietenit în anii studenţiei, căci "două locuri îi pot aduce laolaltă pe bărbaţii din diferite regiuni – armata şi facultatea", spune Zlati.

Ambii au terminat Istorie-Filozofie la Universitatea Bucureşti; au fost căminişti, în Grozăveşti, pentru că "fii ai clasei proletare, nu ne permiteam să stăm în gazdă" şi, mai ales, i-a apropiat dragostea faţă de acelaşi club de fotbal – Steaua -, faţă un anumit gen de muzică, specific acelor ani – "începând de la Deep Purple, Zeppelin, Pink Floyd, evident Beatles" -, faţă de un anumit gen de literatură şi "faţă de Grecia Antică, amândoi având specializare pe Istorie Antică Universală".

"În ceea ce priveşte Steaua, am fost cam la toate meciurile importante, cu riscul de a mai chiuli, în cursul săptămânii, de la câte-un curs. Primul meci la care am mers împreună a fost unul de pomină: Steaua – Scorniceşti – care abia intrase în Divizia A -, şi trebuie să vă mărturisesc că eram entuziasmaţi de felul în care erau huiduiţi cei din Scorniceşti. Am mai fost şi la meciurile Naţionalei, în măsura în care ne permitea punga".