Miercuri,
01.12.2021
Cer Senin
Acum
-1°C

Nicolae Grigore: "Mi-a fost afectata imaginea rau de tot, numai eu stiu ce e in sufletul meu!"

 

Săptămâna trecută, Voința Sibiu a revenit în lumina reflectoarelor, în urma unei anchete a unui ziar de sport național. Acuzații și suspiciuni de blat planează asupra meciurilor disputate de „alb-verzi” anul trecut, în Antalya, în timpul cantonamentului de iarnă, când Voința era încă în Liga I. Lucrurile sunt mult mai complicate, deoarece înaintea gazetarilor de la Prosport pe fir a intrat Direcția Generală Anticorupție, care a chestionat o serie de fotbaliști, printre care și Nicolae Grigore, fostul căpitan al Voinței. „Gore” s-a retras din fotbal la finalul sezonului trecut, când echipa a retrogradat în Liga a II-a. Fotbalistul a acceptat să vorbească despre situația prin care trece, care, după spusele sale, i-a afectat iremediabil imaginea.

Reporter: Visai la un așa final de carieră?

Nicolae Grigore: Nu! Am retrogradat, asta a fost. Se încheie o etapă , începe alta din viața fiecăruia. Dar, vizavi de ce se întâmplă acum, ce declarații și ce speculații apar mi se pare, am spus și la televizor, ridicol ce se întâmplă. Dar, sincer să spun, mă simt foarte afectat de aceste zvonuri, că sunt zvonuri, nici măcar nu există ceva concret. Anonim, neanonim, mi se pare ridicol. Acesta e cuvântul!

Rep.: După toate lucrurile acestea, regreți revenirea în fotbalul sibian?

N.G.: Da! După ce s-a întâmplat acum, exceptând faptul că am întâlnit un colectiv frumos și am avut rezultate bune, regret faptul că am jucat până la 37 de ani. Am fost căpitanul echipei, m-am impus prin joc și respect, nu ca și „copil al lui Pelici”, așa cum a apărut. E normal să regret anumite momente și anumiți colegi de la echipă. Sunt foarte sincer și, după cum văd, există anumite persoane care par frustrate. Nu îi înțeleg de ce, pentru că Alex Pelici e un antrenor cu picioarele pe pământ și un om destul de tranșant în decizii. Nu am luat eu, Beza sau cei „șapte căpitani” decizii. Nu s-a întâmplat vreodată să ne întrebe Alex pe cine să bage în teren. Sunt discuții care, în momentul în care nu joci, începi să bați din gură. Dar, așa e la fotbal. Îmi pare rău de ce se întâmplă acum.

Rep.: Când a pornit exact toată nebunia aceasta?

N.G.: Acum două luni de zile, sau mai exact când a început Voința pregătirile de vară – la începutul lunii iulie, dacă nu mă înșel. Atunci am fost chemați la DGA. Până acum, l-a poliție am fost doar ca să îmi fac poza de buletin. Nu mi s-a părut corect. De ce? Eu sunt jucător de fotbal, nu am treabă cu documentația, nu am treabă cu actele clubului. De meciuri aranjate, mi s-a părut o întrebare deplasată, dar a trebuit să răspund.

Rep.: Ce te-au întrebat cei de la DGA?

N.G.: M-au întrebat cum am fost plătit în C, în B și în Liga I și de banii pe care i-am primit de la club. Am explicat exact cum stau lucrurile, pentru că nu ai ce să ascunzi, pentru că așa a fost. Sunt acte sau nu sunt acte, nu e problema mea. Eu am spus exact câți bani am primit în C, în B, în A. S-a pus și o întrebare despre meciurile din Antalya, respectiv Cracovia și Mioveni. „Mi-a comunicat cineva din staff-ul tehnic sau dintre conducători că trebuie să pierdem sau să câștigăm meciul?”. Am răspuns sincer, concret și hotărât „Nu!”. Mie nu mi-a spus nimeni niciodată așa ceva. Și nu aș participa la așa ceva!

Rep.: Meciul cu Cracovia. V-ați dat la o parte?

N.G.: Nu ne-am dat la o parte.  În meciul acela au fost două reprize diametral opuse. 0-0 la pauză, s-au făcut schimbări în echipă. Eu am intrat în repriza a doua. Au fost 7-8 schimbări, erau jucători în probe. S-a terminat 3-0, două penalty-uri, iar ultimul gol a fost din fază fixă. Ei, la fel, au schimbat echipa lor. Cert e că am fost dominați, eu recunosc, noi nu am ajuns la poarta lor. Sunt sincer, nu ne-am putut apropia de poarta lor nici în prima repriză, și nici în cea de-a doua. A, că am primit trei goluri? Doamne Iartă-mă, am primit trei goluri și cu Rapid, și cu toate echipele. Sincer, eu nu știu de așa ceva.

Rep.: I-ai spus vreunui coechipier să o lase mai moale?

N.G.: Doamne Ferește! Eu, care am fost un jucător care nu m-am dat la o parte niciodată, de la nimic - mă refer la fotbal, nu vorbesc de alte lucruri. Pur și simplu, pentru echipa mea nu m-am dat la o parte, chiar dacă mi s-ar fi spus de zece mii de ori. Acestea sunt speculații. Nu am participat niciodată și nu am spus cuiva să o lase mai moale.

Rep.: Cum stai cu cotele?

N.G.:Dacă asta este întrebarea, răspunsul meu este că eu nu știu să joc la pariuri și n-am jucat la pariuri!

Rep.: Ai rugat pe cineva să pună bani pentru tine? Poate pe pe soția ta…

N.G.: Nu, în nici un caz! Soția mea era cu doi copii acasă. Grădiniță, alergătură, școală, du-i, adu-i. Eu eram plecat, și , dacă îmi aduc aminte, a fost și o vreme tare urâtă în România atunci, cu iarna aceea grea. Cu mine plecat, numai de stat să se gândească la pariuri, Doamne Iartă-mă…

Rep.: Pe lângă situația aceasta de natură penală care planează asupra ta, cum crezi că ți-a fost afectată imaginea?

N.G.: Foarte urât. Nu mă așteptam niciodată să mă las de fotbal după trei promovări și să fiu chemat pe la DGA sau să fiu sunat în legătură cu pariuri sportive. Numai eu știu ce e în sufletul meu! M-am lăsat de fotbal, ca să ce? Am venit la Voința ca să promovez echipa aceasta, ca să ce? Ca să apar la DGA, la pariuri sportive? Puteam să stau acasă, la 33 de ani, după șase ani jumătate de Rusia. Puteam să stau liniștit acasă! Dar, speculațiile și vorbele aruncate în vânt dor. Poate să vină oricine să își ceară scuze. M-au afectat foarte mult aceste lucruri, atât pe mine, cât și pe familia mea. Cei din jur îmi spus „uite, bă, ce a apărut despre tine? Noi te cunoaștem, știm cine ești” și le răspund că e degeaba, lucrurile au apărut. Mi-au stricat imaginea rău de tot. Foarte urât!

Rep.: Dacă se demonstrează că s-au făcut blaturi, fie fără știința patronului, a antrenorilor sau a tuturor jucătorilor, atunci unde va fi situată Voința în istoria sportului sibian?

N.G.: Dacă se află așa ceva, sau a fost așa ceva, sau iese la iveală așa ceva, eu sunt foarte dezamăgit, pentru că, fiind cu sufletul acolo, nu ai cum să nu te simți trădat. N-ai cum! Dar eu nu cred, nu cred că a fost așa ceva. Se încearcă a se da Voința exemplu? Pe cine, pe Grigore care are 37 de ani? Din contră, trebuia să mă lase liniștit acasă și să vadă poate de alții. Că au fost o grămadă de meciuri dubioase în campionatul trecut, și nu a întrebat nimeni „ce?”, „cum?”, „de unde?”. Am venit să vedem de Voința Sibiu și de Dacia Mioveni, echipe care nu mai sunt în Liga I.

Rep.:  Bănuiești cine ar fi colegul tău care face devăluiri? Ai vorbit cu el?

N.G.: Sincer, nici nu mă pot gândi cine este din acel vestiar, pentru că eu am fost coleg cu toată lumea. Să ajungi să vorbești de mine sau de colegii tăi, mie mi se pare un om de foarte joasă calitate. Înseamnă că orice se întâmpla în vestiar se afla în presă – mă refer la discuțiile din cadrul echipei, legate de fotbal. Acum ne mirăm de unde! Înseamnă că acea persoană a fost dintotdeauna acolo și că nu e un coleg de bună credință.

Rep.: Meciul cu Mioveni. Nu ți s-a părut suspectă prelungirea lui cu 10 minute?

N.G.: Nu vreau să mint, nu știu dacă au fost chiar zece minute. Am jucat o echipă în prima repriză, alta în a doua. Dacă îmi aduc aminte, în prima repriză era echipa de bază, care se testa pentru campionat, iar în cea de-a doua au intrat ceilalți. La pauză 0-0, noi momente, ei momente, un meci echilibrat. Noi am ieșit din teren, am făcut alergarea. S-a terminat 3-0. E adevărat că s-a prelungit meciul. De ce? Că faulturi, că n-au fost faulturi, nu știu dacă a fost justificat sau nu. Știi cum e? Te bucuri de orice victorie în perioada de pregătire, așa cum îți pare rău când pierzi, cum am pierdut cu Cracovia. Crezi că pe noi nu ne-a durut sufletul? Te-ai dus acolo și ai pierdut cu 3-0. Nu e bine pentru moralul echipei, nu e bine să pierzi. Scandal la Mioveni, că s-a prelungit meciul, chiar nu mă interesa. S-a câștigat meciul, o victorie de palmares, un joc de pregătire – cam așa am văzut eu

Rep.: Situația la Voința e destul de delicată și dacă „se va pune lacătul”, peste câți ani crezi că va mai fi fotbal în Sibiu?

N.G.: Cum văd eu lucrurile, fotbalul sibian va fi tot timpul o problemă. Atât timp cât nu există o transparență, eu nu văd cum ar putea merge lucrurile bine. Când zic transparență, mă refer la cine conduce, cine plătește, de unde. Nici mie nu mi-ar conveni să fiu sponsor, să bag bani și să vină cineva să conducă, să-mi administreze mie banii. Dacă ne aducem aminte, după 15 ani a promovat o echipă în prima ligă – asta spune foarte multe despre ce se întâmplă în Sibiu. Eu cred că fiecare ar trebui să se ajute aici. Domnul Hămbășan a făcut un lucru mare. Ar fi păcat să se închidă!

Comentarii

4 comentarii

LiviuM

Acum 9 ani

Nicolae Grigore, am numai o singura intrebare care mi-a ramas in minte. Ce a fost cu hentul acela din propriul careu in meciul cu Dinamo? La experienta care o aveai de atatia ani, nu sari cat poti de tare cu mana in sus spre minge...Pacat, pentru ca in meciul acela jucatorii nu meritau sa piarda. Tot un hent dubios a fost si acela de acasa cu Ceahlaul. Chiar nu stiu ce a fost in mintea unor fundasi care cauta hentul cu orice pret.
Raspunde

chirca

Acum 9 ani

mai liviu daca iei inregistrarea de la meciul cu dinama si o da incer vezi ca mingea trece si dupa aceea se ridica mana , HENUL care la vazut arbitrul si tu NU EXISTA PRIETENE
Raspunde

Culae

Acum 9 ani

Corect @ Chirica! Problema a fost cu jucatorul Tanc, ala handbalist!!!
Raspunde

LiviuM

Acum 9 ani

Mingea a trecut milimetric pe langa o mana ridicata spre cer. Cred ca numai la volei te mai poti apara atat de sus.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus