Sâmbătă,
15.05.2021
Cer Senin
Acum
10°C

Anxietatea de separare la bebelusi

“Plange de câte ori ies din casă!”, “Daca nu îmi aude vocea și nu apar atunci când mă chemă se necăjește foarte tare și începe să plângă!”, “Nu vrea să stea cu nimeni altcineva decât cu mine!”... ei bine este perfect normal ce se întâmplă cu bebelușul dumneavoastră dacă îl regăsiți în oricare dintre cele trei afirmații de mai sus. Bebelușul nu este bolnav, se dezvoltă și mai ales crește perfect normal, iar ceea ce se întâmplă cu el în asemenea momente se numește, din punct de vedere psihologic, “anxietate de separare”.

Această se poate caracteriza printr-o teamă foarte puternică resimțită de bebeluși atunci când persoanele față de care au dezvoltat un atașament major (părinți, în special mamă) nu se află în jurul lor. Poate apărea în jurul vârstei de şapte luni (atunci când bebelușul conștientizează că obiectele și persoanele continuă să existe și atunci când nu mai sunt în raza sa vizuală, iar faptul că părinții pleacă îl sperie enorm căci nu știe dacă se mai întorc sau nu) iar în jurul vârstei de trei ani începe să dispară.

Însă ea variză de la copil la copil, poate să nu apară deloc sau poate apărea și să depășească vârsta de trei anișori, totul depinde de temperamentul copilului și de modul în care răspund părinții la acesta. Iată câteva din modurile în care se manifestă un copilaș anxios în momentul în care rămâne în îngrijirea unei alte persoane: va plânge, va urla, va lovi persoana care produce separarea, se va lovi pe el însuși, va implora să nu plecați, pe scurt se va folosi de orice doar să împiedice părintele să plece și să îl lase în compania unei terțe persoane.

Se poate face ceva pentru a ușura sau chiar înlătura anxietatea de separare? Bineînţeles că da! Pentru început povestiți-i cât mai pe înțelesul lui și cât mai des de schimbarea ce va avea loc și familiarizați-l cu persoana cu care va sta, indiferent că este o bonă sau o rudă aceasta trebuie să fie văzută de către copil prin preajmă dvs înainte de a rămâne singuri.

Apoi, îi puteți lasă copilului un obiect (eșarfă, poză) care să îi amintească de dvs pe perioada în care lipsiți și mai ales asigurați-l că vă veți întoarce la el și nimic rău nu i se va întâmpla, iar în momentul în care va reîntâlniți, reamintiți-i promisiunea făcută ( în acest mod veți consolida relația de încredere părinte-copil).

Deși este dureros pentru părinte să își vadă copilul plângând, acesta nu trebuie să iasă pe furiș din casă sau să prelungească prea mult momentul separării, să nu reacționeze în fața acestuia ca și când se întâmplă ceva rău prin faptul că se despart preț de câteva ore și odată ieșit pe ușă să nu se întoarcă înapoi pentru a liniști copilul oricât ar plânge acesta, căci îi va face mai mult rău decât bine (copilul va simți despărțirea de două ori, o data în momentul în care și-a luat rămas bun și a două oară când părintele chiar pleacă după ce “l-a liniştit”).

De asemenea, alegeți cu atenție momentul în care plecați, nu vă separați de copil într-un moment vulnerabil: să nu fie bolnav, să nu îi fie foame sau somn, să nu fie agitat, neliniștit sau obosit, căci astfel nu veți face altceva decât să îi accentuaţi stările. Închei prin a va spune că anxietatea de separare nu trebuie privită ca un moft al bebelușului, ci ca un moment cheie în dezvoltarea sa pe plan emoțional, ca o parte a procesului de creștere și maturizare al copilului iar faptul că în momentul separării copilul reacționează înseamnă că face diferența între părinții lui și o persoană necunoscută.

Vizualizari: 849

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus