Nu moare... Nu moare... Si a murit!

 

Moarte cu repetiție

 

Prima dată când în oraș s-a auzit de „moartea” Voinței Sibiu, echipa tocmai termina Liga a II-a în afara locurilor care duceau în primul eșalon. Lume puțină la stadion și un singur investitor. Salvarea a venit la scurt timp, odată cu retrogradarea formației Poli Timișoara. Războiul șefilor din Federație și Ligă cu timișorenii a născut, pentru Voința, un baraj cu Săgeata Năvodari. O nouă șansă dată fotbalului sibian, și-așa văduvit de noroc. Odată câștigat barajul, Sibiul era repus pe harta fotbalului. Pentru scurtă vreme, însă, pentru că s-a plecat la drum cu o echipă inimoasă, dar nepregătită pentru meciurile Ligii I. În birouri domnea speranța, iar în teren „juca” visarea. A venit inevitabila retrogradare, iar odată cu ea și cel de-al doilea zvon al desființării. Însă, „pentru a nu fi considerat laș” - așa cum puncta la vremea respectivă, Ioan Hămbășan a vrut să continue. Un nou început, o nouă speranță. Au început să curgă memoriile la Federație ale jucătorilor, iar la două săptămâni după acest semnal, finanțatorul se întorcea la 180 de grade și spunea că va ceda echipa. Gratis! În caz contrar, avea de gând să o desființeze. Pentru a treia oară! Nu s-a îngrămădit nimeni. Erau datorii, după aprecierile patronului, până într-o sută de mii de euro. A urmat protestul suporterilor. Impact a avut, de vreme ce la trei-patru zile după „nu lăsați Voința să moară” au intrat pe fir impresarul Mihai Joița și antrenorul Tibor Selymes. Un nou miracol pentru o echipă în metastază. O soluție care - atenție! - avea girul primarului Klaus Johannis. Că tot era acuzat că nu face nimic pentru fotbalul sibian. Dar, pentru că fotbalul se joacă și în birouri, nu doar pe teren, Joița a plecat, gonit de un audit întocmit pe jumătate.

 

Nu au cerut încă retragerea din campionat!

 

Ultima săptămână de viață a echipei sibiene de fotbal este aceasta, chiar dacă soarta ei a fost pecetluită încă de week-end-ul trecut, când oficialii Voinței au anunțat Federația Română de Fotbal de faptul că „alb-verzii” nu se vor prezenta la meciul cu UTA Arad. Marius Lungu, președintele executiv al Voinței, spunea joia trecută că abia săptămâna aceasta se va trimite adresa către FRF, hârtie prin care se va cere retragerea echipei din Liga a II-a. „Încă nu s-a depus nicio adresă. În nici un caz nu o depunem până săptămâna viitoare, pentru că luni vom avea discuții pentru a stabili ce vom face”, declara Lungu, pentru Turnul Sfatului. Același oficial al sibienilor a spus, referindu-se la Mihai Joița, că „a plecat așa cum a venit: fără garanții financiare. A plecat definitiv și iremediabil. A fost un fel de Dan Diaconescu”, puncta Marius Lungu.

 

„Nu investesc în trecut!”

 

Contactat de ziarul Turnul Sfatului pentru a afla de ce a picat preluarea Voinței Sibiu, impresarul Mihai Joița a spus că nu s-a pus în nici un moment problema unei sume exacte pe care să o investească după achiziționare. „Nu cred că m-ați auzit că am zis că bag atâția bani, că o să cheltui atât. Nu s-a vorbit niciodată că o să cumpăr clubul cu atât, că bag atâția bani”, spune impresarul. Joița nu a vrut să spună cât de mari sunt datoriile clubului sibian – exact motivul pentru care nu s-a mai încheiat tranzacția, dar a lăsat să se înțeleagă că suma totală depășește mult vehiculata sută de mii de euro. „În ceea ce mă privește, nu mai există nicio șansă. Din partea altuia, e problema lui, fiecare după punga lui! Eu vin dintr-o lume în care se spală rufele în familie, iar acolo sunt niște protocoale confidențiale… Dumneavoastră ce credeți, erau mai mari? Vin dintr-o lume în care dacă ai un ban, cheltui un ban sau nu cheltui vorbe. Sau nu investești în trecut!”, sublinia Mihai Joița, care crede că „timpul va face lumină peste toate aceste lucruri”. Până acum se mai întrezărea speranța ori se găsea un alt leac temporar, însă, odată cu plecarea lui Joița s-a golit și tolba cu salvatori. Dacă s-a încercat totul, nu vom știi, însă cert e că „Voința nu moare” rămâne doar un slogan ce a coagulat în jurul său mii și mii de sibieni. Însă, realitatea are propriul ei slogan: „Ba da, într-un final și Voința moare!”.