Steaguri pe turnuri

Înțelepciunea populară zice că “de ce ți-e frică, nu scapi”: locatarii blocurilor din coasta Cinematografului Arta și-au văzut coșmarul cu ochii la sfârșitul lunii trecute, când s-a aprobat PUZ-ul prin care se dă drumul la construirea a doua mega-building-uri, înalte de câte 24 de metri (cât un bloc-turn, de pe Mihai Viteazu), care vor umple de tot parcările existente, și în care se vor înghesui între 200 si 300 de oameni, precum și (aproape) tot atâtea mașini… Diferența pornește de la faptul că între blocurile ălea vechi de vis-à-vis sunt cam tot 24 de metri, cât înălțimea fiecăruia, iar între blocuri mai încape și câte un copac (urbanismul socialist era ceva mai darnic cu spațiile verzi…), pe când coloșii propuși sunt amplasați la trei metri jumate față de vecinii lor, vecini care n-au altă vină decât că au ghinionul să fie contemporani cu urbanismul românesc modern, precum și cu rezultatele lui catastrofale, alcătuite din beton, balcoane și multe termopane…

Personal, nu înțeleg de ce parcările ălea două au fost vândute de către Primarie – e o decizie greu de înțeles în condițiile în care acele parcări erau tot timpul pline, ocupate de locatarii de pe Mihai Viteazu, precum și de –dacă găseau vreun loc- de cei care mergeau la cinema. Deficitul de parcări din Sibiu e ceva mai mic față de alte orașe mari – Bucureștiul este întotdeauna contra-exemplul perfect-, dar lucrurile nu stau nici pe departe ca la Timișoara sau Brașov, orașe ceva mai mari ca micul nostru Hermannstadt, dar mult mai generoase cu spațiile publice – spații verzi, spații plantate, parcări…

Nu înțeleg nici de ce au fost cumpărate, la un preț destul de mare față de prețul actual al terenurilor (…Primăria face afaceri bune pentru bugetul propriu, orice s-ar zice, șmecheriile din alte orașe, cu asset-uri publice privatizate pe mai nimic, nu sunt posibile în Sibiu, cel puțin nu în ultimul deceniu…), dar a cumpăra scump înseamnă a construi mult, altfel nu-ți iese cash-flow-ul, iar socoteala finală riscă să iasă pe minus…

 

Am titrat articolul de față cu numele unei cărti din realismul socialist al anilor ’50, scrisă de domnul – pe atunci tovarăș- Makarenko. Prezența steagurilor, evident roșii, pe turnurile sovietice simboliza victoria socialismului triumfător asupra sărăciei și ignoranței, și făcea din Vanea, eroul orfan și sărac al cărții, un exemplu de elev educat și ascultător. Makarenko scria bine și trebuie să mărturisesc că am citit cartea la vârsta la care eram ceva mai impresionabil și exemplele de felul ăsta mă emoționau. 

Mi-e teamă că turnurile astea două capitaliste, cu care suntem pe cale să ne pricopsim, vor însemna un contra-exemplu la povestea turnurilor socialiste ale bătrânului tovarăș Makarenko… Dacă morala primelor era ca “binele (socialist) învingea răul (capitalist)”, realitatea actuală este că “răul (capitalist) învinge binele (comunitar)”; 

Dacă scopul unei dezbateri publice este de a pune în discuție probleme grave ale comunității, iar scopul unui Plan Urbanistic Zonal este de a rezolva problemele unui cartier, acest scopuri n-au fost nici pe departe atinse de amintita Hotărâre de Consiliu Local.

 

Dar, cine știe, cu sigurană că există și alte căi de atac ale acestei decizii și poate ca pe aceste turnuri n-or să fluture prea curând steaguri…!

 

(va urma)