Caciuleala baronului

„Eu sunt condamnat că am făcut public un lucru public. Mie îmi place să spun că mi-am atins culmea incompetenței ajungând director la Brukenthal. Mai mult în viața asta nu doresc și, când o fi să fie, plec, dar cu onoare, nu altfel și nu pentru greșelile altora” – Sabin Luca, directorul Muzeului Național Brukenthal, într-un interviu pe Hotnews, după ce ministrul Culturii i-a cerut demisia. Pentru că a avut tupeul și îndrăzneala să facă publică delăsarea ministerului în ceea ce privește cel mai vechi muzeu din țară.
În ciuda faptului că e unul dintre cele mai performante muzee din țară, Brukenthalul încă nu a primit statut de ordonator secundar de credite. Pe românește, muzeul nu are un buget pe care să și-l managerieze după cum crede de cuviință ci trăiește din mila Bucureștilor. Din mila „marelui om de cultură” care stă în fruntea Ministerului Culturii, indiferent cum îl cheamă în momentul aceasta. Pentru că niciunul dintre miniștrii care au stat pe acel scaun nu e mai breaz. Nu. În loc să se poată administra, muzeul trebuie să cerșească bani în fiecare lună. Iar de la capitală, ce poate să vină în afară de batjocură? Să aloci 20.000 de lei când știi clar că e nevoie de 200.000 e mai mult decât incompetență. Iar când și ai banii ăștia dar nu vrei să îi dai e deja nesimțire. În condițiile în care muzeul produce aproape 2 miliarde de lei pe an.

Sunt multe lucruri pe care nu le știm. Cum era acesta. Dacă Sabin Luca și-ar fi ținut gura informațiile astea n-ar fi respirat. Ministerul nu și-ar fi luat papara binemeritată. Iar muzeul ar fi stins și ultimul bec.
„În birourile muzeului va funcţiona câte un singur bec, de patru zile am oprit gazul ca să facem economie, se închide tot parterul Palatului Brukenthal, şase expoziţii temporare, Muzeul de Istoria Farmaciei şi Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare, iar în toate celelalte sedii şeful de secţie are obligaţia să se plimbe prin sălile de expoziţie şi în cele în care nu sunt vizitatori trebuie să stingă lumina”.
Norocul e că Sabin Luca are gura mare. Și că nu îl interesează altceva în afara Muzeului Brukenthal. Cum ar trebui să îi intereseze și pe incompetenții ăia de la București.