Vineri,
29.03.2024
Innorat
Acum
15°C

Nu criza-i omoara pe mestesugarii sibieni. Ci chinezariile

Croitorese, cizmari sau ceasornicari, cu toţii au aceeaşi problemă: produsele ieftine şi proaste. Un pantof, un ceas sau o rochie ce costă zece lei nu vor fi duse niciodată la reparat, ci înlocuite. Tot cu un pantof, ceas sau rochie de zece lei.

Într-o baracă întunecată și mică, un domn trecut de prima tinerețe, se ocupă de pingelele sibienilor.
Atelierul e modest și, chiar dacă nu e cel mai primitor, am auzit că acolo se face treabă bună. Meșteșugarul face doar reparații, care vin și ele destul de rar. „Meseria aceasta nu va mai merge în timp, pentru că încălțămintea e făcută să reziste o vară, după care nu mai merită reparată, doar înlocuită. Merg reparați papucii scumpi, de 400-500 de euro, nu aceștia din ziua de astăzi... ieftini și de unică folosință. Dacă îți iei papuci cu 10 lei, nu-i mai repari, îți cumperi alții peste o lună”, povestește calm și plictisit bărbatul trecut de 60 de ani. Meseria lui suferă și în funcție de vreme. „Dacă plouă sau e prea cald, lumea stă în casă sau cumpără papuci la întâmplare, nu se mai deplasează să-i repare pe cei vechi. Am mai multă mișcare în atelier toamna sau iarna, în rest foarte puțină”.
Peste drum, un alt atelier de reparații o duce ceva mai bine. Cu vad mai bun și un deja celebru pantof imens expus în vitrină. Pantoful mărimea 105 a fost meșterit în 1940. „Se simte criza și la noi, ca în orice domeniu. Noi confecționăm încălțăminte nouă, dar și reparăm, în mod egal. Cele mai multe reparații le avem pe timpul iernii, când e frig, e gheață, zăpadă și încălțămintea se strică foarte repede”, vorbește deschis una dintre femeile din atelier.

Tinerii n-au auzit de croitori

La croitori mai merg doar femeile trecute de 30 de ani. „Cei tineri încă nu apreciază suficient valoarea unui material de calitate, preferă chinezisme, pentru că, în general asta se găsește în magazine”, răspunde, iritată de întrebări, o croitoreasă cu atelierul în centrul Sibiului. Mult mai deschis și mai fericit e Mihai, care și-a deschis atelierul la începutul anului, împreună cu soția. ”Merită practicată meseria aceasta în sensul că ești liniștit și nu te stresează cinci șefi mereu”. E ora 11 și nu a avut, încă, niciun client în ziua respectivă. Dar îi așteaptă. ”Lumea mereu va avea ceva de ajustat la un pantalon, la o rochie”.

 „Bate ceasul neîncetat... de îl duci la reparat!”

Dacă cizmarul și croitorul au mai puțin de lucru datorită crizei economice, ceasornicarul o duce puțin mai bine. Nea Cornel, ceasornicar de meserie, crede că datorită lipsei de bani a oamenilor i-a crescut numărul de clienți. ”Îmi merge mai bine acum, dacă oamenii nu mai au bani nu-și cumpără un ceas  nou, vin cu el la reparat” . Pentru a-i merge bine, ceasornicarul nu și-a mai modificat prețurile de ani buni.
Albert Andrei, coleg de breaslă, e vorbăreț nevoie-mare, iar pentru el criza are forma ceasurilor cu baterie. "Oamenii aruncă ceasurile, își cumpără altele și nu mai vin cu ele la reparat dacă se strică, pentru că sunt ieftine, de proastă calitate, capsate din plastic și nu merită sau nici măcar nu pot fi reparate”. Preţurile mici sunt şi deviza lui Albert Andrei. "Nu e o meserie așa de simplă cum cred unii", mai adaugă sfătos omul.

de Krisztina Gaal și Roxana - Mihaela Manta

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus