Johannis vs. Merkel, diferentieri est-etice

De ce nu? Amândoi, profesori de fizică; amândoi educaţi şi formaţi în Estul european comunist; amândoi, lansaţi în politică după anul 2000 şi tot amândoi rezistenţi, în prima tinereţe, în faţa tentaţiei de a-şi construi destine noi în „vaterland”- ul vest-german. Amândoi, protestanţi în convingerile creştin-religioase. Şi, totuşi, atât de diferiţi ca oameni politici…

… deşi au opţiuni conservatoare, de centru-dreapta, mai puţin obişnuite pentru nişte „estici” reciclaţi în democraţie. Şi cam atât cu asemănările. Cu activităţile lor în publice actuale este o altă poveste. În primul rând, datorită poziţiei ocupate: Angela Dorothea Merkel, la nivel naţional şi internaţional; Klaus Werner Johannis, la nivel local. Chiar şi aşa, să nu uităm că politicul are cam aceleaşi principii de activare, la orice nivel. Se vede din faptul că şi Merkel, şi Johannis, ocupând funcţii executive, au (avut) în vedere colaborări cu partide din alte spectre doctrinare. Dar, în timp ce Merkel a reuşit, de fiecare dată, cu multă diplomaţie şi tact, să ţină (personal) sub control jocul politic în majorităţi parlamentare, Johannis, de la înălţimea eforturilor şi ambiţiilor sale, a avut dificultăţi în coabitarea cu alte partide. Motiv pentru care, după primul mandat, le-a transmis votanţilor săi că „merge mai departe” împreună cu echipa de consilieri din partea FDGR. Sibienii au înţeles mesajul. Aşa s-au constituit majorităţile FDGR-iste în consiliile local municipal şi judeţean Sibiu.

M-am gândit la o analiză comparativă a celor doi oameni politici pentru că, nu de puţine ori, am auzit sibieni spunând: „Johannis este omul Germaniei”. Motiv pentru care, pe de o parte, s-a creat chiar o legendă. La drept vorbind, circulând din om în om, legenda asta i-a creat aureola politicianului imbatabil. Pe de altă parte, pentru duşmani (a nu se confunda cu adversarii săi politici), Germania este marele protector al d-lui Johanis, în zonele bănuite a fi mai puţin limpezi ale vieţii sale personale. Dar de 13 ani asemenea afirmaţii, unele chiar justiţiare, nu şi-au atins ţinta. Şi totuşi, primarul Sibiului, aflat la al patrulea mandat, ar putea fi „omul Germaniei”. După cum Germania a avut mereu, în istorie, susţinători, în orientul european. Şi nu doar etnici germani.

Adevărul este că d-na Merkel şi d-l Johannis sunt personaje politice pe care nimeni nu le poate ignora. Inclusiv când e vorba de relaţiile oficiale româno-germane. Iată de ce mi se pare ciudat faptul că realegerea d-nei Angela Merkel, pentru a treia oară, în funcţia de cancelar al Germaniei, n-a fost, la Sibiu, un eveniment remarcabil pentru elita politică locală, inclusiv din partea comunităţii germane şi a liderului ei cel mai important. Încercând să-mi explic fenomenul, mă gândesc la d-na Merkel care, începând din 2010, s-a dovedit a fi liderul de care Germania, în aceeaşi măsură ca şi Europa Unită (deci, şi România) aveau nevoie, într-o perioadă de criză de-o amploare fără precedent. Surprinzător, asta nu l-a împiedicat pe d-l Johannis să se alăture, în februarie 2013, forţelor politice româneşti care, anul trecut, când cu tentativa de răsturnare a ordinii de drept, s-au iţit nervos la cancelarul Merkel, pentru îndrăzneala de-a fi criticat lovitura de la Bucureşti. La vremea respectivă, d-l Johannis declara apăsat: „Politicieni de la noi nu au găsit altceva mai bun de făcut decât să alerge aţă la Bruxelles şi să se plângă acolo. E interesant de urmărit, în istorie, cum au fugit să se plângă ba la Poartă, ba la Viena, ba la Budapesta, ba la Bruxelles, în loc să stea acasă să vorbească împreună şi să găsească soluţii pentru problemele noastre. Nu vine nimeni din afară să ne rezolve sau să ne rânduiască ţara. Numai noi, aici, putem să o facem şi de aceea cred că rolul cel mai trist l-au jucat cei care s-au dus la Bruxelles să se plângă acolo despre ce rău e în România”. Curat vocea patriotului naţionale! După o asemenea tiradă, despre ce aprecieri să mai vorbim, la adresa unui important lider occidental?
Deşi amândoi sunt fizicieni, „legile” politicilor naţionale îi separă pe Angela Dorothea Merkel şi Klaus Werner Johannis. Sau, dacă educaţia moral-religioasă le-a impus aceleaşi seturi de valori, cu siguranţă societăţile din care fac parte şi-au spus cuvântul în est – eticele lor politice. Morala: dacă între doi germani pot apărea diferenţe specifice dictate de mediul în care trăiesc, să nu ne mire că politicienii noştri sunt atât de diferiţi de cei occidentali, oricâte asemănări individuale le-am găsi şi chiar dacă fac parte din aceleaşi familii ideologice.