”Nu-mi capsulez un mesaj capabil de a fi formulat intr-o fraza”

Regizorul Theodor Cristian Popescu, unul dintre cei mai apreciați din tânăra generație, tocmai a terminat de montat un nou spectacol la Teatrul Național ”Radu Stanca” din Sibiu. Cel de-al treilea, la aproape șapte ani de când a fost convins de directorul Constantin Chiriac să revină în România. De ce s-a întors Theodor Cristian Popescu în România și cum își umple timpul liber prin Sibiu, aflați în rândurile următoare.

 

Reporter: Puțină lume în Sibiu cunoaște faptul că dumneavoastră v-ați întors în țară, după o perioadă destul de lungă petrecută peste ocean, pentru a răspunde invitației domnului Constantin Chiriac de a monta o piesă nouă. Întrebarea mea: domnul Chiriac vorbește la  fel de mult și convingător și când este în străinătate?

Theodor Cristian Popescu: (râde n. r.) Păi da, așa ne-am și întâlnit de fapt. Ne-am văzut în Montreal când prezenta la o întâlnire proiectul Sibiu Capitală Culturală Europeană în 2007. Și m-a invitat să fac un spectacol în festivalul de atunci. Și într-adevăr, prezentarea lui Constantin Chiriac a fost foarte spectaculoasă. Nu a fost atât de întinsă în timp, că era limitat mi se pare la 15 minute, dar a avut un efect foarte convingător.

 

Rep.: Înseamnă că și-a atins scopul, dacă v-a convins să veniți la Sibiu.

T. C. P.: M-a convins însă prezentarea era pentru multă lume nu numai pentru mine. A fost foarte în regulă.

 

Rep.: Cum ați regăsit Sibiul și România la întoarcere, după câțiva ani petrecuți în SUA și Canada?

T. C. P.: Mi se părea că trăiește o perioadă foarte fastă România, mă gândeam că tocmai când am plecat eu au început vremurile bune. Așa că m-am întors să nu ratez cumva o nouă criză.

 

Rep.: Pe care ați prins-o din plin puțin mai târziu.

T. C. P.: (râde n. r.) Da, m-am întors la timp.

 

Rep.: În general, aveți emoții mai mari când vine vorba despre premiera unui spectacol la Sibiu decât în alte părți? Teatrul din Sibiu are un public format...

T. C. P.: Nu, emoțiile nu țin deloc. Eu cred că emoțiile țin de stadiul în care am reușit să ajungem cu munca noastră și cât de tare ne apropiem de emoțiile noastre inițiale, cât ar mai fi de rodaj la un spectacol și din punctul acesta de vedere fiecare lucru este unic, foarte diferit, dar n-au legătură cu locul. 

 

Rep.: Care este prima impresie după premiera noului spectacol?

T. C. P.: Cred că suntem pe un drum bun. Este un tip de comedie foarte aparte, o piesă care prezintă o societate care-și ascunde problemele și trece peste ele la suprafață în viteză. Seamănă cumva cu vremurile pe care le trăim. Dar este și despre o eliberare erotică și teama de eliberare sexuală pe care societatea americană a parcurs-o prin anii ‘50 spre ‘60. Și în repetițiile acestea generale cu public, pe care le-am făcut, am avut senzația că se creează un contact destul de direct cu mare parte din sală. Spectatorii reacționează foarte cald și actorii întră într-un anume schimb, de care aveau nevoie, că am tot repetat cumva în gol. Orice material care are trimiteri comice are nevoie de reacții, ori noi tot repetându-l ne plictisim. Există un risc foarte mare ca plictisindu-ne să încercăm să inventăm lucruri tot mai ”deștepte” dar care anulează spontaneitatea și raportul cald. Avem nevoie de prezențe curate, de oameni care nu știu dedesubturile și reacționează organic. Din punctul acesta de vedere am avut senzația că începe așa, un fel de transfuzie de căldură de la public și trag speranțe că va fi un lucru în repertoriu care nu seamănă cu nimic altceva din ceea ce există în repertoriul de la Sibiu.

 

Rep.: Sibiul nu este un oraș mare, iar publicul amator de teatru vine des și vede tot ceea ce este nou. Între el și actori există deja o legătură.

T. C. P.: Absolut! Eu lucrez pentru a treia oară la Sibiu și am încercat de fiecare dată să propun un material care nu seamănă nici cu ce am mai făcut eu vreodată și nici cu ce este deja la Sibiu.

 

Rep.: Piesa ați ales-o special pentru Sibiu sau o aveați în plan și s-a nimerit să o montați aici?

T. C. P.: Nu, când discut cu Constantin Chiriac și fac o propunere - și până acum așa s-a întâmplat - tot ceea ce am propus a ținut cont de ceea ce am văzut eu că există deja în plan să fie făcut la Sibiu, cât și de ceea ce mă interesa pe mine și nu mai făcusem niciodată. Până acum am făcut ”Auto-Da-Fe” de Tennessee Williams și o comedie comunistă de Aurel Baranga, care se pare că este unică în Europa de Est, după căderea comunismului. Și acum adaptarea aceasta după romanul care a stat și la baza scenariului de film.

 

Rep.: Toată lumea va încerca să compare spectacolul cu filmul cu Dustin Hoffman.

T. C. P.: N-ar fi o problemă, dimpotrivă, ne-am elibera repede de intenția de a face o trimitere la film. Merge complet în paralel, este un material pe care l-am tratat ca având propria lui demnitate și sunt doar două aluzii la film, dar sunt atât de ascunse și teatralizate că m-aș mira ca multă lume să le recunoască măcar. A fost mai mult o joacă a noastră.

 

Rep.: Cu ce idee v-ați dori să plec din sală după ce văd spectacolul?

T. C. P.: Eu în general nu-mi capsulez un mesaj capabil de a fi formulat într-o frază în spectacolele mele ci cumva pun în fața spectatorului niște neliniști și niște întrebări. Întrebarea mea ar fi dacă ne este frică să fim liberi sau dacă suntem gata să fim liberi vreodată. Ne temem să iubim liberi sau avem nevoie de tot felul de coduri morale care să ne ghideze alegerile? Mai mult de atât nu zic.

 

Rep.: Ce faceți prin Sibiu când nu lucrați?

T. C. P.: Beau o bere și mă culc!

 

Rep.: Nu ieșiți prin oraș, n-aveți vreun restaurant preferat, vreo terasă?

T. C. P.: Sigur, unul dintre locurile mele preferate este Cafe Wien, de unde și vin acum (râde n. r.). Îmi mai place mult să mănânc la Hermania, mă duc și la Sibiul Vechi destul de des, ies într-un loc care se numește Mai, undeva dincolo de Rășinari. Aveți multe locuri frumoase aici, ai de unde alege. Dar se întâmplă foarte rar să am o jumătate de zi în care să nu repet, poate doar dacă sunt actorii ocupați cu un alt spectacol și atunci îmi pregătesc repetiția de a doua zi.

 

De la Hollywood la Sibiu

Spectacolul ”Absolventul” este o adaptare de Terry Johnson, după un roman de Charles Webb, cuprinzând material din scenariul de film de Calder Willingham şi Buck Henry. Scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar, coregrafia de Florin Fieroiu, iar ilustraţia muzicală de Marius Windt. Filmul cu același nume l-a avut pe Dustin Hoffman în rol principal și a avut premiera în anul 1967, fiind considerat și în zilele noastre o creație de referință în cinematografie.