Sâmbătă,
25.09.2021
Cer Senin
Acum
15°C

Bolnav de revolutie (III)

Sintagma din titlu nu-mi aparţine. Am auzit-o spusă de un fost ofiţer al unităţii militare din Târgovişte, acolo unde familia Elena şi Nicolae Ceauşescu şi-a trăit ultimele zile de viaţă, înainte de a fi „judecată” şi executată. Numele fostului ofiţer este Ion Mateescu, iar expresia a fost rostită într-un interviu, pentru adevărul.ro de marţi, 10 decembrie a.c. 
 
Fiind şi eu bolnav de revoluţie, încerc să aduc un omagiu camarazilor mei dispăruţi, alături de care am colindat pe străzile Sibiului, în „21-22”. Cu fragmentele de mai jos, din însemnările mele de jurnal, din a doua jumătate a anului 1989, încerc să arăt cum am ajuns, în decembrie, să-mi înving frica, sfidând (ca toţi camarazii mei de-atunci) regimul-ceauşist-de-alienare-socială-şi-politică-a-cetăţenilor-români.
 
*
 
Joi, 7 decembrie 1989
Sibiul pare o cetate cucerită. Peste tot, miliţieni şi indivizi stingheri în haine civile. Atmosferă asemănătoare cu cea sub un regim de ocupaţie. Lipsa hranei a devenit cronică. Feţele oamenilor, palide şi triste. O apăsare de plumb solicită nervii la maximum. Nu se întâmplă nimic, deşi toţi aşteaptă ceva. Eventual, sfârşitul unui om şi al unui sistem putred… Timpul trece greu, secundele numără fiecare bătaie de inimă a unui popor derutat şi înfometat. Iarna ne bate cu frigul, timpul cu răbdarea, iar NC cu dictatura.
 
Marţi, 10 decembrie 1989, ora 0.15
În România de azi, totul pare împietrit. Oamenii nu mai fac nimic, doar speră că va cădea acest sistem nenorocit, la fel ca şi în alte ţări est-europene. Frica de „metodele de educare”, din anii ’50, s-a transmis la urmaşi. Ea este cea care anihilează orice tentativă de liberare. O tragedie naţională. Numai Dumnezeu ştie ce ne va aduce ziua de mâine…
 
Duminică, 17 decembrie 1989
Oriunde mergi, cu orice vorbeşti, toată lumea este preocupată de situaţia din ţară şi alte ţări comuniste. Televiziunea română a dat, în seara asta, un film penibil, cu actori buni, dar vânduţi propagandei ceauşiste. Când văd slujitori ai culturii apărând noncultura, mă cuprinde un frig aprig, ca de necunoscut. Ana Blandiana, Mirceca Dinescu, Dan Petrescu sunt nume între puţinele care răzbat din întunericul ce ne înconjoară şi ne ţin cu mintea trează.
 
Miercuri, 20 decembrie 1989
S-ar putea să trăim ultimele zile ale dictaturii ceauşiste. Începând de duminică, timişorenii demonstrează pe străzi, împotriva comunismului. Ştim totul de la Europa Liberă. Pretextul a fost pedepsirea unui pastor ungur. Forţele de ordine (militare!?) au tras în mulţime. Au fost victime. Ceauşismul a ajuns pe primele pagini din presa mondială, ca un regim criminal, de tip stalinist. Cuvântarea lui NC, din seara asta, n-a convins pe nimeni: demonstraţia de la Timişoara, chipurile, a fost pusă pe seama „imperialiştilor străini”. NC nu mai reprezintă de mult poporul român, dar astăzi şi-a pus singur semnătura pe sentinţă. 
 
Joi, 21 decembrie 1989, ora 23.45
A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea de fiinţă socială. În sfârşit, am trăit euforia libertăţii. Azi dimineaţă, pe la 9 şi vreo 20 de minute, stăteam de vorbă cu prietenul meu R.G., despre o instalaţie proiectată de el, pe care trebuia s-o pun în funcţiune, la noi în fabrică. La un moment dat, am auzit un vuiet dinspre Guşteriţa, de undeva dincolo de podul gării. Ce s-a întâmplat, atunci, cu mine, nu ştiu. Ştiu doar că l-am părăsit pe R. fără să-i spun nici măcar servus. Mi-am luat haina de iarnă şi dus am fost. În curtea întreprinderii, directorul se plimba „în jurul cozii”, ca un leu în turbare. Închisese poarta principală. „Mă duc prin spate”, mi-am zis. Când am ieşit în stradă, mi-am dat seama că nu eram singurul „dezertor”. Până la spitalul judeţean, am format coloana. Nu ne conducea nimeni, dar direcţia a fost clară: Piaţa Mare. Coloana era destul de mare, şi ne-am îndreptat spre Independenţa. Acolo, am fentat al doilea grup de uslaşi, după cel din dreptul spitalului, chemaţi de urgenţă să ne oprească.. Aici s-au făcut şi câteva arestări. Nu erau foarte agresivi, dar am văzut oameni apucaţi, la întâmplare, de-o mână şi duşi la dubă. Un coleg s-a făcut că nu era cu noi şi ne-a părăsit. Cu coada ochiului, l-am văzut mergând cu paşi mari, pe trotuarul de vizavi. Nu cred că mai putem fi prieteni, ca până azi… Ajuns în Piaţa Mare, m-au trecut niscai emoţii. Totul era „ocupat” de militari. După un timp, am spart bariera formată de ei, la Agenţia CFR, am ocolit pe Xenopol şi ne-am încolonat, din nou, care cum ajungeam grupul, până în faţa Comitetului judeţean de partid. De-aici înainte, nimeni şi nimic nu ne-a mai stat în cale. Scandam „Jos Ceauşescu!” şi nu eram prost dispuşi. Libertatea ne priia. Aşa a început marşul: Justiţiei, Şcoala de Înot, Mihai Viteazul, Rahovei, Semaforului, Ştefan cel Mare (cu un „Tatăl nostru”, în faţa bisericii), Miliţie, Bulevard, Catedrala (pe care am găsit-o închisă, motiv pentru care am spus un „Tatăl nostru”, pe stradă). Seara, ne-am dat întâlnire pe-a doua zi, tot în Piaţa Mare, de parcă ne cunoşteam de ani, semn că serviciul nu mai exista nici măcar ca idee.
 
Vineri, 22 decembrie 1989, seara
Mi-e foarte greu să încep: NC a căzut! S-a terminat cu dictatura. Dar, la Sibiu, am trăit ore de groază. Un adevărat măcel s-a întâmplat, la orele amiezii, la Miliţie. Acolo, coloana de manifestanţi ajunsese, ca şi ieri, pe acelaşi traseu, şi după un „Tatăl nostru”, în faţa bisericii de pe Ştefan cel Mare. La un moment dat, ne-am oprit. Şi am stat, şi am stat …şi nimeni nu ne spunea ce se întâmplă. La un moment dat, am auzit că manifestanţii cereau eliberarea celor arestaţi ieri. Un ofiţer de miliţie s-a urcat pe ghereta de la intrare. Vorbea cât putea de tare. Ne promitea că se vor face eliberări din arestul miliţiei. Nu mai ştiu cât au durat discuţiile. La un moment dat, am văzut nişte tineri escaladând clădirea miliţiei. S-au spart geamuri. Câţiva camarazi ne-am hotărât să plecăm. Unde? La Casa de cultură. Acolo, nişte indivizi vorbeau de pe platforma de deasupra intrării. Deodată, auzim împuşcături din zona miliţiei. În loc să fugim spre casele noastre, ne-am bulucit exact acolo, unde am văzut infernul. Focul continuu era executat dinspre unitatea militară spre clădirile miliţiei şi securităţii. Deşi n-am înţeles ce se petrecea, luat de valul popular, am simpatizat cu armata, convins că se luptă cu terorişti. Dar cine sunt teroriştii? Între două canonade, am traversat strada spre Policlinica cu plată. Securiştii aliniaţi cu mâinile ridicate, la gard, mi-au spus că nu trăseseră ei…
 
Marţi, 26 decembrie 1989
Azi noapte, după multe amânări, am văzut filmul cu judecata şi execuţia, de ieri, la Târgovişte, a Ceauşeştilor. „Am plecat cu stângul”, i-am spus şefului meu. „De ce?”, a întrebat el. „Pentru că e Crăciun”, i-am răspuns pe un ton precipitat. Şi răspunsul a venit imediat: „N-ai dreptate. Trebuiau împuşcaţi. N-ai auzit? Ceauşescu conducea teroriştii cu ceasul de mână (!)”.
 
P.S. De 24 de ani, această motivaţie a necesităţii execuţiei de la Târgovişte mă urmăreşte obsesiv. Pentru mine, ea demonstrează naivitatea noastră de-atunci, de care au profitat cei care au preluat puterea de la Ceauşescu şi au confiscat mişcarea revoluţionară.

Comentarii

2 comentarii

Anonymous

Acum 7 ani

Frumos articol! felicitari!
Raspunde

cgRX80SnZ

Acum 7 ani

Generally, although perhaps not constantly (several states maintain that the guarantee infringement is workable from the undeniable fact that Quotes Chimp happeed), an underwriter wanting to avoid obligation according to poor actions should demonstrate the undesirable purpose of the policy-holder. They also have to reveal the untrue info was of great importance. Then, to make use of a silly illustration, in the event you humiliated in regards to the colour of your eyes and also the underwriter discovered, they might be improbable to get free from the deal. However, you also guaranteed in a householder's coverage when actually, you didn't, you had a telephone number with what to telephone the fire department and in the event you resided in an exceedingly non-urban region, which could be an alternative storyline.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus