Octavian Saiu: ”FITS este un vis implinit si un miracol al teatrului intr-un oras care este el insusi de vis”

Ediția din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu este cea de-a zecea la care Octavian Saiu contribuie, conferințele zilnice moderate de el fiind parte din programul oficial. Cum a evoluat Sibiul și Festivalul de Teatru în acești zece ani, aflați în interviul următor.

Reporter: Mai ții minte când ai fost prima oară la Festivalul de Teatru de la Sibiu?
Octavian Saiu: Țin minte. Se întâmpla în 2004 când am moderat pentru prima data conferințele și întâlnirile de dimineață din cadrul festivalului. Se împlinește un număr simbolic de la prima mea prezență aici. Și îmi dau seama, înregistrând schimbările de la o ediție la alta, cât de mult a crescut acest festival și la ce calitate extraordinară a spectacolelor, a evenimentelor, a ajuns această ediție a XXI-a.

Rep.: Ce întâlniri îți prilejuiește Festivalul de Teatru de la Sibiu? Mă gândesc că nu sunt doar întâlnirile cu marii regizori.
O. S.: Mi se pare interesantă întrebarea asta pentru că, într-adevăr, sugerează bogăția de întâlniri pe care le poți avea la Sibiu. Nu este vorba doar de întâlniri cu artiștii importanți, pe care îi poți interoga direct despre preocupările, neliniștile lor. Este vorba despre întâlniri cu anumite locuri care ți se revelează în contextul festivalului. Este vorba despre întâlniri cu spectacole importante, este vorba despre întâlniri cu o anume atmosferă pe care nu o întâlnești decât în contextul festivalului. Cred că este cuvântul care poate rezumă cel mai edificator starea de spirit de aici. Sunt întâlniri între oameni, între suflete, între spirite, sub semnul acestei pasiuni pe care o împărtășim cu toții pentru teatru, pentru artă în sensul foarte extins al termenului, așa cum o ilustrează și ediția XXI, care are și expoziții, și lansări de carte, și conferințe, și spectacole de stradă, și spectacole de dans, și spectacole de teatru și așa mai departe.

Rep.: Cum se vede Sibiul și cum se vede festivalul din exterior?
O. S.: Festivalul se vede ca un mare eveniment de teatru care activează resursele orașului. Să nu uităm că toate festivalurile importante ale lumii s-au născut în orașe mici, în orașe care, ca și Sibiul, au o energie proprie, au o atmosferă concentrată în spațiile centrale și au un fel de ambianță care să poată să se deschidă către mulțimea de evenimente dintr-un program de anvergură. Edinburgh este un oraș care doarme în timpul anului și devine epicentrul vieții culturale a planetei în august. Avignonul la fel. Iar Sibiul are avantajul extraordinar al unei continuități între edițiile festivalului. Într-adevăr, nu poate să fie la un asemenea nivel de intensitate orașul în afara festivalului, dar ce se întâmplă aici, între două ediții, marchează rostul pe care festivalul îl are pentru oraș. Există tot felul de evenimente, există tot felul de premiere la Teatrul ”Radu Stanca” le organizează, există un public constant de teatru în Sibiu care își mărturisește fidelitatea, încrederea față de fenomenul pe care îl întâlnește în timpul festivalului.

Rep.: Referitor la Edinburgh, dacă nu mă înșel contribui și la programul oficial de acolo. Care sunt diferențele majore, că noi tot auzim comparații între Sibiu și Edinburgh?
O. S.: Diferențele sunt de mai multe feluri. Aș spune în primul rând că este vorba despre diferența fundamentală între concepția acestor festivaluri. Dacă la Edinburgh și la Avignon există o secțiune oficială care este gândită, organizată și controlată de o echipă, având un lider care este selecționerul unic al evenimentelor, apare acest fenomen al off-ului la Avignon și apare fenomenul Fringe-ului la Edinburgh. Adică există libertate nelimitată pentru cei care vor să participe. Cu alte cuvinte, și la Avignon, și la Edinburgh, avem un fel de ambivalență a atmosferei de festival. Pe de o parte există eleganța, selecția înaltă, calitatea impecabilă a spectacolelor din programele oficiale, și există această năvălire a artiștilor, independenți sau de stat, din toate țările lumii, care-și expun acolo operele fără să fie îngrădiți de nimeni și de nimic. La Sibiu există un singur program, există o dimensiune care este coerentă și care cuprinde enorm de multe evenimente, toate fiind selectate pentru a face parte din festival. Este poate cea mai importantă deosebire pe care trebuie să o înțelegem între Sibiu și aceste două mari evenimente, alături de care festivalul de aici stă, deși este foarte greu pentru un eveniment care are doar 21 de ani să se lupte cu aceste festivaluri vechi de 77 de ani. Însă cu siguranță este acea diferență pe care noi, cei care am avut șansa să participăm la toate trei, o înțelegem și o subliniem de fiecare data ca un compliment adus Sibiului.

Rep.: Spuneai undeva, pare-mi-se că anul trecut, că ce se întâmplă în perioada aceasta la Sibiu este un miracol. Mai crezi asta?
O. S.: Absolut! În condițiile în care în România totul este atât de trist și de încrâncenat, în condițiile în care presiunea economicului domină discursul public de orice fel, faptul că la Sibiu există o asemenea disponibilitate, și a autorităților locale, dar și a oamenilor, și a celor care au cu adevărat un rost în viața orașului, fiind conducători de instituții publice sau directori de firme, mi se pare cu adevărat un miracol. Cred că Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu este un vis împlinit și un miracol al teatrului într-un oraș care este el însuși de vis.

Rep.: În afara muncii zilnice în cadrul festivalului, și în afara fugii zilnice de la un spectacol la altul, mai rămâne timp și pentru distracție, pentru relaxare?
O. S.: Aș spune că tocmai din pricina distracției eu plec de la Sibiu cu un fel de oboseală pe care o vindec în vreo două săptămâni. De fapt, distracția la Sibiu, acest club extraordinar al festivalului, înseamnă o completare a activităților pe care le avem cu toții în timpul zilei. Noaptea de la club este un fel de pandant simbolic al acestei nebunii permanente a programului zilnic al festivalului.
 

Octavian Saiu este profesor, cercetător și critic de teatru. Doctor în studii teatrale, a predat la universități din România și Noua Zeelandă și a fost Visiting Fellow la University of London. De-a lungul timpului a participat la conferințe academice și festivaluri de teatru în Europa, Asia, America, Australia și Noua Zeelandă. A prezentat emisiuni culturale de televiziune, a publicat în reviste naționale și internaționale și a colaborat la primul ghid al receptării lui Samuel Beckett, tipărit la Londra.

Foto: Maria Ștefănescu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).