Duminică,
22.05.2022
Acum
0°C

Orasul de piatra – orasul de foc

Vorbim mereu despre noi, despre așezările noastre, despre legăturile noastre cu această lume -- prin intermediul acestor locuri !! Zona în care ne-am născut, sau am trăit marea parte a timpului ce ni s-a dat, zona aceasta face parte până la urmă din ființa noastră. Este una dintre tainele trăirii într-un areal geografic, alături de semeni, preferabil și de rude,-- pentru că nu trăim doar ca să muncim, să producem avere (pentru noi și pentru stat !), să fim încorsetați în lanțuri de acțiuni repetitive!

Așezării în care viețuim i-am putea spune „orașul de piatră”:
- Pentru că toate construcțiile exprimă direct materialismul brut, forme de agregare a materialelor din care alcătuim forme urbane - mai mult sau mai puțin plăcute traiului... Este singura posibilitate de a face case care să reziste timpului, deși unii încearcă să ne convingă de valoarea unei arhitecturi a efemerului ( cabine, containere, rulote etc).
- Imobilismul ansamblurilor urbane, plus aglomerarea lor în epoci istorice, duc la existența unei legislații dificil de adaptat mersului dinamic al societății, un corpus de reglementări greoaie, generator de permanente conflicte intra-urbane, dar și extravilane! Pentru că tot acest agregat urbanistic trebuie alimentat prin spații de circulație, are nevoie de zone verzi și de agrement, tot așa cum are nevoie de spații-simbol, forme urbanistice de reprezentare și solemnitate socială, chiar dacă mulți, prinși în valurile cotidianului, nu simt aceste lucruri și li se pare că pot trăi normal fără ele !!
- Flexibilitatea spațiilor și formelor urbane este deci destul de redusă. Majoritatea cetățenilor tineri și cei întreprinzători în domeniul imobiliar sunt chiar adversari ai acestei caracteristici urbanistice, pe care o denumesc retrogradă, și aduc argumente și mijloace de tipul demolărilor, reorganizărilor, „dezvoltării imobiliare” etc.

Dar costul acestei mai reduse flexibilități este minunat, de neprețuit – este vorba despre segregarea timpului, tocmai în aceste suprapuneri de construcții și spații , de unde și farmecul intersecției de stiluri arhitecturale, spații interioare și exterioare cu valoare istorică și memorialistică, sublimarea valorii pieselor de mobilier și decorație, precum și a tuturor formelor de artă aplicată construcțiilor!                                                                             Aici se află cheia valorii ambientale a vechilor așezări – ele conferă locului statornicie și confort mental, și, foarte important, identitate !! Este un privilegiu al centrelor urbane istorice, dar și al multor sate care nu și-au distrus construcțiile și formele vechi !! Ce păcat că asemenea noțiuni de bază în viața locuitorilor tuturor așezărilor umane nu se învață la școală, din primele clase ! Am trăi cu toții mai bine și mai frumos împreună...
Cam de la aceste aspecte se pornește în a vedea „celălalt oraș”, orașul de foc sau corpul spiritual ce trăiește suprapus peste orașul material – pentru că, în orice moment din istoria așezării, orașul spiritual se află în prezența unei moșteniri extraordinare: întregul corpus de întâmplări trăite de oamenii așezării, de la înființarea ei ! Astfel ia naștere o comunitate urbană, un șir de experiențe trăite de lanțul corpurilor sociale, definite în diferitele momente de creștere și devenire a orașului. Să vedem câteva paliere pe care s-ar situa „orașul de foc”:
-    Legile scrise și nescrise ale conviețuirii laolaltă – ca vecini, ca membri ai comunității de cartier, ca producători și consumatori, ca oameni cu viață spiritual-religioasă (componentă mult mai importantă în epocile trecute!)
-    Legile traiului în oraș – mai speciale decât cele din micile comunități.
-    Legile traiului în zone cu patrimoniu construit valoros – cele mai speciale dintre toate, acolo unde este contactul subtil cu moștenirea, cu imaginea dăltuită în piatră a spiritului uman, cu altruismul și bunul-gust !!
-    Echilibrul spiritual – pragul cel mai înalt pe care îl atinge un organism social, starea de „bună așezare” în Locul acela, cu peisajul lui material și sufletesc. Numai așa se ajunge la spiritul de vecinătate (întrajutorare creștină), la adevărata solidaritate și comuniune!

La acest nivel de locuire a unui spațiu fizic și mental devenit LOC, cu un GENIUS LOCI al său, se fructifică spiritual moștenirea valorilor de credință / etnicitate / patriotism / bucuria lucrului bine-făcut ! Pentru că numai scara de valori modelată timp de secole prin Creștinism poate menține viața urbană și rurală în limitele omenescului.

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Vizualizari: 1169

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus