Satele cu nume de legenda: de la lectii de istorie, la lectii de viata

16 August 2015 22:08

Legende cu nobili cărora le dau lecții de viață copiii și povești despre lupte pentru teritorii sunt explicațiile pe care le oferă bătrânii din zona rurală, dacă-i întrebă cineva de la ce provine numele satului în care locuiesc. Bătrânii povestesc că au auzit ”de la muma, iar muma a auzit de la muma ei, că atunci așa se aflau lucrurile, din om în om” cum în spatele denumirii localităților în care s-au născut există ”o poveste pe care azi copiii nu o mai cred”.

Ana Sîn are 87 de ani și spune că ”buna ne povestea când eram mici ce știa și ea, ca să ne adoarmă și printre povești era și legenda satului nostru”. Tanti Ana spune că potrivit legendei denumirea satelor Merghindeal, Dealu Frumos și Țichindeal are la bază povestea a trei surori. Un boier bogat avea trei fete și era tare trist că nu are și un băiat. Pentru că fetele îi știau durerea au hotărât să nu se mărite și să facă tot ce le stă în putință ca să îi arate că sunt vrednice ca niște bărbați. I-au spus să le dea la fiecare o bucată de pământ într-o vale între dealuri, că ele pleacă să își facă un rost. Tatăl le-a dat câte o bucată de pământ și fetele și-au întemeiat fiecare câte o așezare, cea mare Merghindealul, cea mijlocie Țichindealul, iar cea mică cea mai frumoasă dintre așezări, după cum i-a rămas și denumirea de Dealu Frumos. Legenda păstrată de tanti Ana păstrează o urmă de adevăr. Potrivit istoricilor, localitatea Țichindeal se află într-o vale, transpunerea fonetică în limba română fiind făcută după germanul "Thal", care însemnă "vale", nu "deal". Același fenomen lingvistic s-a produs și în cazul numelui localității Merghindeal, care de asemenea se află într-o vale.

Orlat – satul celor care urlă

Ioan Părean povestește în “Legende din Mărginimea Sibiului” cum și-a primit Orlat numele. Se spune că pe vremea năvălirilor barbare, locuitorii satului se refugiau în munţii din apropiere până trecea valul aducător de moarte. Acolo stăteau ascunşi până la plecarea spre alte zări a fioroşilor năvălitori. Când pericolul se îndepărta, cei mai curajoşi coborau în vatra satului, pentru a se convinge că duşmanii au plecat spre alte meleaguri. Conducătorul obştii îşi punea atunci mâinile pâlnie la gură şi striga spre cei ce aşteptau semnalul de coborâre: ”Urlaţi măi la vale, c-au plecat barbarii!”. Atunci începeau să „urle“ și de prea multe ori, locuitorii satului au trebuit să urce şi apoi să „urle“ și se spune că de la acest semnal de coborâre în vatra satului, „Urlaţi, măi !“ a derivat numele de astăzi al Orlatului.

În ”Studii şi comunicări de etnologi”, Ilie Moise povestește că numele unor localităţi au fost date după natura locului în care au luat naştere localităţile respective. Astfel Gura Râului şi-a luat numele de la faptul că aşezarea a fost întemeiată la ieşirea râului Cibin din munţi, în timp ce Fântânele a fost format într-o zonă cu multe izvoare şi Râul Sadului ”s-a format într-o lărgire a râului Sadu, în majoritate cu locuitori din comuna Rășinari, fiind la început o colonie a Rășinariului.

Satul Cărpiniș și-a primit numele de la ”carpenii cei mulți care creșteau lângă el”, în timp ce Păltiniș ”vine de la o pădurice de paltini în mijlocul codrilor de molid”.

Tradiţia orală aminteşte o legendă potrivit căreia pe locul de astăzi al Nocrichului exista o aşezare de câteva familii de români, alungaţi "de nişte oameni călări cu pălării mari şi negre şi cizme în picioare", care ar fi înfiinţat apoi aici o aşezare. Mult timp, Nocrichul este menţionat în documentele vremurilor sub denumiri puţin diferite care derivă din cuvinte germane ca „stuf” şi biserică, adică „biserica peste care este pus stuf”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi