Duminică,
23.01.2022
Innorat
Acum
-4°C

Arta antrenorului de tenis de masă. Gheorghe Vaida, omul din spatele campioanelor de la Romgaz: “Suntem o echipă, la bine şi la rău”

Arta antrenorului de tenis de masă. Gheorghe Vaida, omul din spatele campioanelor de la Romgaz: “Suntem o echipă, la bine şi la rău”

În spatele medaliilor unui sportiv, stă mereu un om care veghează asupra prestaţiei acestuia. Un om care se află în aceeaşi echipă, atât la succese, cât şi la eşecuri. Omul de care sportivul îşi agaţă toate visurile şi temerile. Antrenorul.

De mai bine de 15 ani, sibianul Gheorghe Vaida (62 de ani) şlefuieşte talentul sportivilor de la clubul de tenis de masă CS Romgaz Mediaş. Acolo unde a reuşit să facă Mediaşul să ridice privirea în lumea tenisului de masă românesc, prin campionii naţionali cărora le-a cizelat tehnica şi le-a oţelit rezistenţa, încă de când erau doar o mână de om.

Gheorghe Vaida este omul care din 1999 lansează o vorbă bună, când de pe stânga, când de pe dreapta, sportivilor săi, cu frecvenţa robotului de mingi. Mereu şi mereu în slujba elevilor săi. El este cel care vine primul la sală şi cel care pleacă ultimul. Și tot el este cel care mereu şi mereu e dispus la o oră suplimentară. Iar munca şi pasiunea i-au zâmbit. Mereu şi mereu. În 2014, toate echipele de la Romgaz au jucat finala pe ţară. Au fost campioane naţionale la cadete şi minicadete, şi vicecampioane la copii. La fel, în concursurile individuale a avut podiumuri şi campioane naţionale.

Reporter: Bună ziua, domnule Vaida. Pentru început, povestiţi-ne, vă rugăm, cum și când aţi luat contact cu tenisul de masă?

Gheorghe Vaida: În 1997, am reînoit o legătură mai veche dintre pingpong-iştii din Sibiu şi cei din Mediaş. După mai multe întâlniri amicale, din iniţiativa ing. Costel Totan, un iubitor al sportului în general şi al tenisului de masă în special, am format o echipă de seniori, numită “Exprogaz Mediaş”. După mai mulţi ani am schimbat denumirea în ”Romgaz”. După afilierea clubului la Federaţie, echipa formată a cîştigat concursul de promovare în Divizia B și aşa a început tenisul de masă de performanţă în Mediaş.

Rep.: Și cum aţi ajuns antrenor? Când aţi știut că o veţi lua pe acest drum?

G.V.: În mai 1999 am acceptat provocarea domnului Totan, care s-a angajat că mă sprijină în formarea unui grup de copii şi atunci am decis să mă mut la Mediaş. Mulţi ani am lucrat numai cu băieţi și chiar dacă condiţiile de pregătire au fost mai grele, rezultatele au fos bune. Acum avem o sală numai pentru tenis de masă, cu 12 mese, cu spaţiu adecvat pentru antrenament și un robot de care mă ajut, mai ales la începători. După inaugurarea sălii, în 2007, am făcut prima echipă de fetiţe, selecţionate din grădiniţă și clasa I din apropierea sălii.

Rep.: Cum aţi găsit-o pe Andreea Dragoman, probabil cea mai talentată sportivă de la Romgaz, din acest moment? Cu ce v-a impresionat încă de la început?

G.V.: Pe Andreea Dragoman am luat-o de la grădiniţă, avea şase ani și jumătate. De la început m-a surprins cât de repede am putut să trec cu ea de la loviturile drepte la cele cu efect şi cât de repede progresa în joc. La categoria copii (până în zece ani), la opt ani a cîştigat prima medalie la TOP 12, iar la 11 ani câştiga cel mai greu concurs pentru vârstă ei, TOP 16 Europa, în Belgia. Acum Andreea are 15 ani, este nr.2 în clasamentul european la cadete, şi după ultimele concursuri din Europa a urcat la junioare până pe locul al șaselea.

Rep.: Care e cea mai frumoasă întâmplare de când antrenaţi? Un episod memorabil pe care nu-l puteţi uita…

G.H.: Nu pot să uit o întîmplare de la a doua ieşire a fetelor de la Romgaz din ţară, concurs mare la Zagreb, cu sute de copii, pe 52 mese, în trei săli alăturate. Luasem locul 1 la echipe minicadete cu Andreea Dragoman, Denisa Baltag şi Beatrice Toth, la premiere se începe cu locul trei, apoi se anunţă Romgaz Mediaş pe locul doi. Fetele noastre care au luat locul 1 ezită să meargă la premiere. Se anunţă din nou, fetele merg, dar urcă pe ce mai înaltă treaptă, iar organizatorii le trimit pe a două treaptă. Numai după ce am intervenit eu, au reparat greșeala și au făcut din nou premierea. La acel concurs, Andreea și Denisa au jucat între ele finala la individual.

Rep.: Care sunt cele mai dese probleme cu care vă confruntaţi la Mediaş?

G.V.: O problemă mare o avem cu aducerea copiilor la sală imediat după selecţie. Părinţii când află că trebuie să-i aducă zilnic renunţă, dar de cei care rămân ne ocupăm foarte mult. După ce pot juca pe puncte între ei şi îi facem să dorească să meargă la concursuri, să câştige medalii şi cupe, atunci interesul pentru pregătire creşte. Nu toţi pot fi campioni naţionali ai categoriei lor, la individual, dar toate echipele au fost pe podium. În acest an, junioarele au luat locul al doilea, cadetele locul întâi şi copiii locul al doilea la Campionatul Naţional și locul întâi la ”Paleta de Argint’’.

Rep.: Care ar fi cea mai arzătoare dorinţa a dumneavoastră, ca antrenor?

G.V.: Dorinţa mea este ca Mediaşul să dea, în continuare, sportivi loturilor naţionale. M-aş simţi cel mai împlinit.

Rep.: De ce România stă mai bine la feminin? Samara sau Dodean sunt multiple campioane europene… la băieţi îl avem doar pe Crișan, care are deja o vârstă…

G.V.: De mulţi ani fetele din România aduc multe rezultate pe plan european, atât la senioare, dar mai ales la cadete şi junioare. În multe ţări europene, numărul orelor de pregătire ale fetelor este mai mic decât al băieţilor, la noi este acelaşi.

Rep.: Ce se va întâmpla când aceste talentate jucătoare, cărora le șlefuiţi talentul de atâţia ani, vor deveni senioare? Există în plan să continuaţi și cu o secţie doar de senioare la Romgaz?

G.V.: Cu junioarele şi cadetele pe care le avem la Mediaş putem juca și la senioare. Regulamentul ne dă voie, dar să ai o echipă de fete de 20-24 ani este destul de dificil şi foarte rar întâlnit. Cele mai bune fete după 18 ani, când au voie să joace în străinătate, îşi găsesc o echipă de club şi pleacă, iar celelalte se lasă de sport. Sunt puţine senioare în campionatul nostru, la băieţi nu este tot aşa, ei joacă mai mulţi ani.

Rep.: Ce așteptări aveţi de la propriile jucătoare? Care sunt elementele pe care încercaţi să le implementaţi unui jucător, încă de când pune prima oară mâna pe paletă?

G.V.: Eu am mare grijă de copii ca să înveţe loviturile cât mai corecte. Pe toţi, la început, i-am ţinut de mână la robot. Timpul de antrenament trebuie să-l folosim la maximum. Îmi place ca eu să ajung primul la sală şi să plec tot ultimul. Sunt întodeauna dispus la o oră suplimentară pentru cine are mai puţine lecţii la şcoală. Toţi au crescut sub ochii mei, îi ştiu pe fiecare ce poate şi ce nu poate. De ani de zile sunt cu camera video la concursuri şi acasă, văd din nou meciurile jucate. Fiecare greșeală se vede mai bine când schimburile de mingi le vezi la o viteză redusă şi la antrenament ştii unde să lucrezi mai mult. Încep să cunosc şi adversari şi să pot profita de lipsurile lor, de multe ori le spun înainte de a începe meciul ce trebuie să joace. În momentele grele, copiii aşteaptă sprijin de la antrenor, ei ştiu că întodeauna ai ceva să le spui.

Rep.: Până la ce vârstă vă vedeţi antrenând?

G.V.: Mai am trei ani până la pensie, o să-mi fie greu să mă despart de toţi, dar la Sibiu mă aşteaptă trei nepoţi şi la începutul anului mai vine şi o nepoţică.

Rep.: Vă mulţumesc pentru discuţie şi vă ţinem pumnii.

G.V.: Și eu vă mulţumesc.

Adrian Stoinea

de Adrian Stoinea

Sport
Telefon:
0764 614 986

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus