Povestea căprioarei crescută în centrul Sibiului. Capri se întoarce în natură

Capri are zece luni și cea mai mare parte a vieții ei și-a petrecut-o într-o curte de pe strada Nouă, la nici trei minute de Piața Mică a Sibiului. Frați și surori îi sunt doi căței și două pisici, iar tată îi este Maurizio Marchesini, italian stabilit de multă vreme în Sibiu. Duminica aceasta Capri își va lua la revedere de la familia ei adoptivă și se va întoarce în pădure, undeva pe Valea Hârtibaciului.

”Dacă mai aștept două săptămâni nu cred că o s-o mai pot lăsa liberă. Îmi e prea dragă”, spune ”tata” cu ochii în lacrimi.

În urmă cu mai bine de zece luni Maurizio a găsit-o pe Capri în curtea unei familii de pe Valea Hârtibaciului. Avea doar câteva zile și era într-o stare foarte proastă.

”Oamenii aceia nu știau că dacă găsești un pui de căprioară nu trebuie să-l iei, nici să te apropii de el. Cu siguranță mama lui este prin preajmă, se ascunde. Însă odată ce l-ai atins cu mâna căprioara va simți miros de om și îl va abandona. Când l-am găsit eu pe Capri era foarte slăbit, mânca numai lapte stricat și resturi de prin gospodărie”, povestește Maurizio.

Crescută cu biberonul îngrijită cu atenție, Capri și-a revenit.

”Am decis să o iau eu. I-am cumpărat biberon, m-am interesat ce mănâncă, de ce are nevoie. Imediat m-am atașat de ea. În două zile după ce am luat-o era deja în picioare și se simțea bine”, spune Maurizio.

Deși nu a prea văzut pădurea decât în pozele de pe telefon, Capri pare să aibă încă în ea instinctele care o fac un animal sălbatic. În această iarnă Maurizio i-a construit un loc unde să doarmă și să se adăpostească de ger, însă preferă zăpada. A suportat fără nici cel mai mic efort temperaturi de minus 20 de grade Celsius. ”Când mănâncă este atentă permanent, simte orice sunet”.

Tatăl adoptiv s-a interesat de legislația din Sibiu și a informații concrete cu privire la dreptul de a crește sau nu un astfel de animal în curte. Nicăieri nu a găsit ceva concret, așa că și-a asumat responsabilitatea.

Astăzi, toată ziua Capri aleargă prin curte, se joacă, se bucură de atenție și dragoste… însă ceva s-a schimbat de câteva săptămâni.

”O văd că îi lipsește ceva. Până de curând nici nu mă gândisem să o eliberez în natură, dar parcă asta îmi spune că vrea. Văd în comportamentul ei că este momentul să plece, nu mai e locul ei”, povestește Maurizio cu ochii roșii și vocea slabă.

”Am găsit o pădure în spatele comunei Ighiș, după ce treci de Alțâna. De vreo trei săptămâni caut locul potrivit. Este departe de sat, nu există niciun cioban cu câini în zonă, iar pădurea este cât se poate de sălbatică. Am văzut și foarte multe urme de căprioară, cred că va fi bine. Copacii au înmugurit, iese iarba, are și ce mânca. Eu cred că în câteva zile se va acomoda și va redeveni căprioară sălbatică. Sper că va fi bine… de două săptămâni plâng după ea. Trebuie să- o eliberez duminică, altfel va fi imposibil mai târziu”, spune Maurizio.

Duminica aceasta Maurizio Marchesini o va urca pe Capri în mașină și va pleca spre pădure. Va merge alături de prieteni și cunoscuți.

https://youtu.be/lAiINU68e6c

 ”Nu sunt ecologist și nici nu am pretenția că sunt mare pasionat de natură. Cred că nu am făcut altceva decât să ajut un animal aflat în pericol. Mai bine de atât nu știu ce aș fi putut face. Sper din tot sufletul că va fi bine. Nu mă tem pentru ea, că va fi în natură, știu că ea se va descurca, mă tem doar să nu intre în contact cu alți oameni. Omul este cel mai periculos animal”.

foto Silvana Armat