Justiția, drepturile omului și cinismul tandemului Băsescu-Tăriceanu

De când cu necazurile doamnei Udrea, dl. Băsescu își nuanță sensibil atitudinea fată de justiție și drepturile omului, cu directă trimitere la măsurile de reținere și arestare preventivă care i-ar umili pe împricinați. La rândul său, dl. Tăriceanu tună și fulgeră împotriva ministrului justiției, acuzând concepția acesteia asupra drepturilor omului. În fine, amândoi, într-un fel de tandem întâmplător, propun un organism neutru, civil, care să preia din competența procuraturii sarcina interceptării informației privitoare la infracționalitate (alta decât terorismul și securitatea națională). Rezumativ și în esență, aceste idei, aceste propuneri tind, sub acoperemântul drepturilor omului, să tempereze ba chiar să obstrucționeze actul de justiție.

O atitudine de așteptat, de înțeles din partea lui Tăriceanu, o surpriză derutantă din partea lui Băsescu. Ani de zile, vizibil începând cu 2006, cei doi au adoptat poziții diferite față de justiție, Băsescu apărând-o constant și stăruitor inclusiv de atacurile furibunde din 2012, pentru ca acum iată, să-și dea mâna pe ideea descumpănirii ei. Dar să-i lăsăm la o parte, deși ambii ar trebui să fie reazimul justiției. Să vedem ce consecințe ar putea antrena ideile și propunerile lor.

Putem afecta actul de justiție sub pretextul apărării drepturilor omului?

Reacția postbelică privind drepturile omului este de înțeles și acceptabilă, dar numai până la limita la care nu pune în cauză drepturile și obligațiile societății. Omul, individul nu este totul, iar societatea nimic. Între cei doi factori trebuie să funcționeze un echilibru de natură a imprima conviețuirii sociale nota de normalitate, de eficiență, ceea ce presupune drepturi și obligații reciproce. Justiția este prin excelență un atribut al societății. Când gândirea istorico-juridică a configurat instituția deținerii și arestului preventiv, i-a pus la temelie o motivație argumentată, ținând, de o parte de protecția socială, de altă parte de imperativul cercetării judiciare în anume circumstanțe. Să renunțăm la ea numai pentru că împricinații se simt umiliți? Și care împricinați? Cei ce bizuindu-se pe încrederea acordată de populație sunt învinuiți că își vâră mâinile până la coate în avutul țării și pângăresc fără scrupule minimale reguli de conduită socială și morală? Este adevărat, din reținere și arestul preventiv nu trebuie făcut spectacol. Organele de resort ar trebui să ia măsuri în acest sens.

Cred că la acest echilibru între drepturi și obligații a reflectat  și ministrul justiției, dar expresia folosită a fost nefericită. Cum spuneam, drepturile omului nu sunt exclusive dar nici un „lux”, ci termeni și expresie ale echilibrului social.

În aceeași idee se înscrie și propunerea privind interceptarea informației. Deci ar urma ca procurorul să propună interceptarea pe o temă dată, judecătorul să o aprobe, iar organul neutru să o efectueze și să o retransmită procurorului. Probabil ar fi acceptabilă o astfel de formulă dacă am avea certitudinea desăvârșitei corectitudini a organului intermediar, care astfel s-ar impune a fi sub un control. Dl. Tăriceanu propune, nici mai mult nici mai puțin, să fie sub controlul parlamentului, adică autoritatea care s-a dovedit și se dovedește a fi cea mai coruptă, cea mai interesată în problemă din întregul sistem de autorități ale statului. Se poate gândi cum s-ar tria informațiile către procuror.

Concomitent cu o astfel de idee, procurorul s-ar cere degrevat de responsabilitatea actului de cercetare penală, de vreme ce ar pierde, esențial, autoritatea administrării probei, ceea ce ar conduce la prăbușirea întregului eșafodaj al cercetării penale depinzând de interceptări. Nici că s-ar putea imagina o mai puternică subordonare a justiției politicului.

Și apoi, de ce atâta teamă de interceptări? Nu mai suntem ca pe vremea dictaturii când discuțiile despre viața de toate zilele, în familie, între prieteni, între cunoscuți, să fie motiv de spaimă. Intimitate? Nu la aceasta se poate referi aprobarea dată de judecător, nici la publicitatea ei. Cât îi privește pe marii infractori, de ce să avem insomnii de dragul lor?

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).