Interviu Andrei Țărnea: ”În istoria Sibiului există un moment extrem de important la scară continentală”

Andrei Țărnea este diplomat de carieră și expert în relaţii internationale, pe care le-a aprofundat în urma studiilor în Statele Unite ale Americii. Este unul dintre cei mai avizați specialiști în lidership și prin funcția de director al Institutului Aspen își asumă rolul de mediator al dialogului dedicat explorării ideilor inovatoare și proceselor transformatoare care modelează societatea contemporană.

Reporter: Cât de ancorate în realitate credeți că sunt elitele României de astăzi? De ce avem impresia că nu se implică în problemele societății, sau că se țin deoparte?

Andrei Țărnea: Elitele oricărei societăți sunt reprezentative. Aș putea reformula întrebarea dumneavoastră în: cât de ancorată este societatea românească în realitățile contemporane? Nu-i un răspuns simplu! România este o țară divizată. Are, în același timp, o componentă care este prezentă în cele mai moderne evoluții, economice – avem tineri români care lucrează în piețele internaționale din Londra sau New York, avem oameni care fac cercetare științifică de vârf, sunt medici români în țară sau străinătate care muncesc în rândul elitelor din domeniu… În același timp, România este în continuare o societate rurală, săracă, în care clivajul urban-rural și chiar între orașele mari și capitală este foarte mare. Avem o populație educată universitar procentual redusă față de media societăților europene, dar toate lucrurile astea măsurabile și precise nu spun toată povestea despre ce înseamnă elita. E foarte important să separăm conceptul de elită de cel de elitism. Până la urmă, nu ține doar de diploma din buzunar sau de latura formală a unui tip de discurs. În ansamblu, România nu suferă mai tare decât media societăților europene, în pofida acestor divizări foarte profunde din societate. Toate acestea reprezintă provocări pentru elită. Atunci când oamenii vorbesc despre elite se referă la elitele politice și decidenți, în orice domeniu. În acest sens, elitele României au încă de făcut un foarte mare serviciu restului societății.

Rep.: Își asumă elitele României rolul de lideri?

A.Ț.: Formal, da! Îi vedem în fruntea partidelor, în fruntea unor instituții publice, private, business-uri. Atunci când îi luăm la bani mărunți, nu sunt ceea ce se așteaptă restul societății. Fie că e vorba de comunității, de business-uri, de angajați, nimeni nu e mulțumit. România ultimelor două decenii și jumătate a fost plină de scandaluri, conflicte, tensiuni, multe dintre ele au fost eșecuri de lidership. Au fost eșecuri de asumare a responsabilității, de ducere până la capăt a unor reforme, de continuare a unor idei.

Rep.: Este d-l Iohannis un eșec de lidership? Așteptările societății față de dumnealui au fost foarte mari și dezamăgirile par să fie la fel de mari.

A.Ț.: Atunci când vorbim despre oameni politici, fie că este vorba de primari, fie că e vorba de președinți de stat, ei reprezintă testul de turnesol al societății. Dau măsura societății. Ei sunt vizibili, sunt prezenți pe prima pagină a ziarelor, a internetului și așa mai departe. În ceea ce-l privește pe președintele Klaus Werner Iohannis, a câștigat alegerile atunci când nimeni nu se aștepta. Acum este în al doilea an de mandat și așteptările față de președinte, ca față de ansamblul clasei politice, sunt foarte mari. În cursul mandatului său România a trecut printr-o serie de traume, tragedia din clubul Colectiv, scandalul Hexi Pharma și nu întâmplător am ales două exemple din domeniul sănătății, pentru că ele au o implicație profundă în societate, vorbim de asigurarea riscului, de capacitatea de reacție la crize. Ceea ce se spune și exemplul tipic care se dă adesea este al președintelui Obama, a cărui popularitate, deci măsurarea externă a percepției succesului unui politician, a fost up and low, a urcat foarte sus, au fost niște așteptări uriașe, după care a fost o corecție foarte amplă, în care până și suporterii săi cei mai partizani erau extrem de dezamăgiți. Orice om politic va dezamăgi. După opt ani de administrație Obama, ceea ce este foarte interesant, este unul dintre președinții cu cel mai înalt grad de susținere. Ceea ce este foarte dificil, în condițiile în care ai avut o criză financiară și nu are rost să enumăr restul. Revenind în România, vom măsura acest lucru la vot, după cinci ani de administrație Iohannis. Întrebarea este dacă o personalitate politică, el sau ea, poate singur să livreze acest lucru? Când vorbim de șefi de stat sau de partide, cheia lidershipului este în ce măsură trag după ei restul societății, începând cu liderii lor, administrațiile lor, guvernele lor și așa mai departe. În ce măsură restul societății se recunoaște în mesajul acestora, vocea lor e auzită și percepută ca fiind la timp și cu intensitatea potrivită. O să vedem la alegeri.

Rep.: Încă sunt șanse să vedem o schimbare majoră a popularității?

A.Ț.: Atunci când președintele Iohannis a fost ales presa internațională a comentat extrem de favorabil succesul său electoral. Nu pentru că evaluau la acel moment foarte profund personalitatea politicianului Iohannis, era încă o cantitate necunoscută pentru mulți omologi ai săi din UE și NATO. Dar modul catastrofal în care a fost gestionat procesul electoral atunci, vizibilitatea unor eșecuri, falia de încredere între administrație și cetățeni a părut că are un răspuns credibil într-un proces democratic, într-o Europă în care democrația este supusă unor presiuni serioase. Avem partide populiste care câștigă teren, partide de extremă, mai ales de extremă dreaptă, vedem în Europa Centrală, Austria recent, în Balcani, Europa de Vest, vedem în nebunia referendumului pentru ieșirea Maria Britanii din UE, sau rămânerea sperăm noi. Și atunci presa a fost extrem de favorabilă procesului, oportunității și realității pe care o reprezintă un succes democratic. Miza mandatului președintelui Iohannis nu este percepția externă, ci cum traducem această percepție externă într-un avantaj pentru România. Percepția externă a unei societăți depășește prima pagină a ziarelor. Ea reprezintă până la urmă un bun colectiv. De asemenea, clasa politică în ansamblul ei e chemată să se asigure că acest lucru este împlinit.

Rep.: Și tot referitor la Sibiu și elitele lui, putem pune succesul Festivalului Internațional de Teatru pe seama unui model de lidership reușit, demn de urmat?

A.Ț.: Hai să mergem mai în spate. În istoria Sibiului există un moment extrem de important la scară continentală. Momentul în care Sibiu, împreună cu Luxemburg, au fost Capitale Culturale Europene. România de împarte, de obicei, în București și provincie, sau București și restul. Lucru care nu poate să funcționeze. Nu e credibil și nu e real. E adevărat că Bucureștiul, din punct de vedere statistic, are o greutate și o pondere extrem de importantă, dar până la urmă, o țară ca România, diversă cultural, geografic, economic, dar și cu probleme din punct de vedere al adâncimii faliei dintre zone geografice sau sociale, cum spuneam mai devreme, include toate aceste lucruri. Inclusiv dimensiunea multiculturală. Sibiul este un fel de nod în sudul Transilvaniei pentru tot acest set de fire care se leagă pe teritoriul românesc. Succesul Capitalei Culturale Europene la Sibiu, care a fost unul important, a implicat pentru prima oară o bună colaborare între București și o altă parte a țării, atunci când nu Bucureștiul era primul beneficiar. O spun în glumă, dar nu fără a recunoaște importanța acestei relații, și de data aceasta nu Bucureștiul prin cetățeni ci prin administrație. Aș spune Bucureștiul politic și centrul de putere economică. Atunci când vorbim de orașe, mai ales de orașe care se dezvoltă, fenomenul cultural și cel al festivalurilor, fie cum e cel de teatru, fie cum e cel de film de la Cluj, de Enescu de la București, e ceea ce pune un oraș, un set de comunități și un set de industrii creative pe hartă. Pentru Sibiu FITS este un imens succes. Face din România o forță culturală în artele spectacolului, face din Sibiu o destinație pentru instituții de cultură și pentru public, în consecință devine un magnet. Beneficiul nu este doar al cetățenilor Sibiului, sau doar al celor care vin pe scenă. Ține România angrenată în ceea ce înseamnă realitatea contemporană și fenomenul evolutiv al artelor în general, al teatrului în particular. Succesul Sibiu sosit odată cu Capitala Culturală Europeană și apoi repetat an de an prin edițiile Festivalului Internațional de Teatru este dat de aducerea ideilor proaspete în România și oferirea ideilor românești o platformă mult mai mare decât ar putea să ofere doar un oraș din Transilvania.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).