Daniela Cîmpean, proaspăt aleasă în fruntea Consiliului Județean Sibiu, a cerut părerea unor lingviști despre forma corectă a denumirii funcției sale, în cazul în care aceasta este ocupată de o persoană de sex feminin. Concluzia postată de Daniela Cîmpean pe contul său de Facebook este aceea că ”feminismul învinge”.
”La sesizarea mai multor persoane ce semnalau drept greşită utilizarea formei de feminin «președinta Consiliului Judeţean» am solicitat puncte de vedere atât de la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, cât şi de la Facultatea de Litere a ULBS. În ambele răspunsuri se recomandă folosirea formei de feminin prevăzută de DEX/DOOM atunci când funcția este ocupată de o persoană de sex feminin”, a scris Daniela Cîmpean.
Ea a publicat și răspunsurile primite din partea Ana-Mariei Barbu, din partea Institutului de Ligvistică al Academiei și din partea Monicăi Borș, lector universitar al ULBS, care citează și dintr-o lucrare publicată de cunoscutul lingvist Gligor Gruiță, în anul 2007.

„În contextul global democratic în care se promovează principiul egalității de gen vă recomandăm să folosiți forma de feminin, cel puțin acolo unde lucrările normative o consemnează, pentru adresarea sau referirea la o persoană de sex feminin aflată într-o anumită funcție.
Această tendință este susținută de Institutul nostru, chiar dacă până nu de mult timp ținea de limbajul elevat ca numele de funcții să aibă forma de masculin. Prin urmare, vă recomandăm să folosiți forma președintă”, Ana-Maria Barbu, Consiliul Ştiinţific, Institutul de Lingvistica al Academiei Române

„Pentru că limba este un organism viu, ea reflectă modificările care apar în societate – apariţia unei noţiuni noi este însoţită de cuvântul care o desemnează. În această perspectivă, cuvântul preşedintă există, este înregistrat atât în DOOM-ul din 2005, p. 634, cât şi în Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, din 2012, p. 870, unde este explicat ca având forme de masculin şi de feminin: “persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. denumire oficială dată șefului de stat al unor republici.” (…) Gligor Gruită spunea că „lucrurile sunt în mişcare, nu sunt aşezate, iar o prognoză ar implica prea multe riscuri. E de presupus totuşi că, la substantivele care au o pereche feminină cu bună circulaţie (profesoară, preşedintă, judecătoare, directoare etc.), asocierea cu masculinul (doamna preşedinte etc.) nu va mai fi prea multă vreme încurajată. O femeie la Cotroceni, de pildă, ar putea înclina balanţa în favoarea femininului (doamna preşedintă). Nici mass-media, nici elitele politico-administrative nu vor putea neglija presiunea uzului general”. Apariţia noţiunii determină apariţia cuvântului, în cazul de faţă, apariţia unei funcţii politice exercitată de o femeie determină apariţia corespondentului feminin al cuvântului care semnifica (înainte) o funcţie ocupată doar de bărbaţi”, Monica Borş, lector universitar ULBS, citat din Gligor Gruiţă, Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul, Paralela 45, Piteşti, 2006, p. 77