Miercuri,
30.11.2022
Ceata
Acum
-4°C

Ultima Bătălie a Sibiului

Ultima Bătălie a Sibiului

Dimineaţa de 26 septembrie 1916 a constituit pentru Sibiu începutul unei lupte care nu a fost atât câștigată de partea germană cât a fost, mai degrabă pierdută, de partea română. Începea Bătălia de la Sibiu, care a făcut parte din operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania acelui an. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916.

În data de 26 septembrie, pregătirile necesare începerii ofensivei armatei comandate de generalul Erich von Falkenhayn au fost încheiate. ”După o puternică pregătire de artilerie, trupele Corpului 39 german au început ofensiva pe întreg sectorul împotriva armatei române. Poziţia de pe dealul Guşteriţei, care domina împrejurimile Sibiului, a fost atacată de trupele brigăzii austro-ungare Thyl, sprijinită de Regimentul german de Hessa din Divizia 76. Poziţia a fost apărată la baionetă de un batalion al Regimentului 42 Infanterie care a fost nevoit, în cele din urmă, să se retragă” povesteşte dr. Toma-Cosmin Roman, muzeograf la Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu, istoric şi arheolog.

Trupele Diviziei 187 au atacat pe direcţia Gura Râului – Poplaca, zonă apărată de Brigada a treia a din Divizia 23 aflate sub comanda colonelului Traian Moşoiu. Aflat în inferioritate numerică, aceasta a fost nevoit să se apere pe un front de aproximativ 20 km lungime. Gravitatea situaţiei în care se afla armata română determină comandamentul Corpului de Olt să ordone retragerea brigăzii române fapt care a permis adversarilor să ocupe localităţile Gura Răului şi Poplaca, pădurea Dreispitz Wald şi muntele Grigore.

A doua zi

A doua zi, trupele Diviziei 3 Cavalerie germane şi-a consolidat poziţiile reuşind ruperea totală a legăturilor şi începerea ofensivei către est şi vest. ”La 27 septembrie, ziua a doua a Bătăliei Sibiului, ofensiva trupelor Armatei a IX-a germane a continuat pe întreg sectorul obligând trupele române să se replieze pe frontul Racoviţa – Brad – Veştem – Nord de Cisnădie. Retragerea trupelor Corpului de Olt s-a datorat superiorităţii numerice şi de dotare a trupelor germane comandate de generalul Straabs. Trupele române din zona Valea Rea – Cioara sunt obligate să se retragă abia după ce adversarii ocupă platoul Onceşti care domina flancul Diviziei 23 române”, adaugă dr. Toma-Cosmin Roman.

Bombardamentul german de pe dealul Guşteriţa a determinat Brigada formată din două batalioane ale Regimentului 42 infanterie şi două batalioane de grăniceri, să se retragă de pe poziţia ocupată în jurul Selimbărului. Divizia a 13-a română a fost bombardată atât la Săcădate, cât şi la Avrig. Cu ajutorul bombardamentului, dealul Bucata este ocupat de un regiment de honvezi obligând românii să se retragă. Contraatacul violent al trupelor române îi determină să se retragă cu mari pierderi de pe dealul Bucata, dar şi din Şelimbăr. ”În acelaşi timp, intervenţia trupelor a trei regimente ale Diviziei 20 aduse din paza Dunării şi debarcate la Râmnicul Vâlcea a determinat oprirea ofensivei Corpului alpin spre sud şi a împiedicat definitiv închiderea defileului de către germani şi oprirea retragerii trupelor române.

1916_-_echipament_abandonat_de_trupele_romane_in_pasul_turnu_rosu

Cinci batalioane ale Corpului de Olt erau trimise, în acelaşi timp, să deschidă Valea Oltului pe la Boiţa.În cursul după-amiezii, trupele Armatei a II-a a început deplasarea către vest în sprijinul Corpului de Olt. Mişcările trupelor române au fost observate de către adversari odată ce aceştia au ocupat cu un escadron şi mitraliere înălţimile „la Cetate” aflate deasupra localităţilor Sebeşu de Jos şi Sebeşu de Sus şi la 5 km sud-est de extrema dreaptă a Corpului de Olt controlând şi poteca ce ducea spre muntele Suru”, mai adaugă muzeograful.

A treia zi

În ziua a treia a bătăliei, situaţia Corpului de Olt a devenit critică. La miezul zilei românii pierd Cisnădia şi Cisnădioara, iar linia frontului se rupe favorizând pătrunderea unor regimente germane spre Tălmaciu, centrul de comandă al Corpului de Olt. Rezistenţa trupelor Regimentelor 2 Vâlcea şi 5 Vânători a făcut ca situaţia să fie temporar salvată respingând trupele germane spre Veştem.

”La orele serii când speranţa intervenţiei trupelor Armatei a II-a s-a spulberat, odată cu pierderea legăturii cu trupele Diviziei 13 care se retrag spre sud, Comandantul Corpului de Olt generalul Popovici ordonând retragerea generală. Sub focul bombardamentelor de la Avrig şi asupra gărilor Turnu Roşu şi Sebeş. La ora nouă seara trupele germane ocupă Tălmaciul şi încheie ostilităţile. Brigada combinată condusă de colonelul Moşoiu a rezistat pe înălţimile de la sud de Sadu, iar la ora zece seara începe retragerea către Tălmaciu pe care-l credea controlat de trupele române”, completează dr. Toma-Cosmin Roman.

După un marş istovitor, la patru dimineaţa, trupele brigăzii intră în Tălmaciu dând peste trupele germane care au ocupat localitatea. Sub un bombardament necruţător, trupele brigăzii trec Oltul şi se retrag printre localităţile Sebeşul de Jos, Turnu Roşu şi Boiţa. În drumul spre râul Olt brigada a încorporat trupele risipite ale Diviziei a 13-a pe care le ajunge din urmă. Retragerea trupelor prin potecile de munte nu a fost anticipată de artileria adversă care încerca distrugerea drumului ce intra în defileu pe la Boiţa. Cu toate acestea, trupele brigăzii care au traversat munţii, pe poteci ascunse, ajung în zona Râu Vadului, în seara zilei de 29 septembrie, numărând abia 1000 de oameni. ”În 1916, când România declanşează ostilităţile în Transilvania, în apărarea Sibiului erau prea puţini sibieni sub arme şi care să lupte în jurul oraşului”

Pe 30 septembrie trupele Diviziei 23 Infanterie se reuneau la Titeşti, iar cele a Diviziei 13 Infanterie la Boişoara. Bătălia Sibiului s-a încheiat cu înfrângerea severă a Corpului de Olt.

erich_von_falkenhayn-retouched

”Cu toate acestea, planul generalului Falkenhayn de a încercui şi distruge trupele române nu a reuşit decât parţial, iar înfrângerea acestora nu a reprezentat capitularea întregii armate române cum spera acesta. Şovăirea cu care a răspuns Comandamentul Armatei a II-a şi încetineala cu care s-a mişcat imediat ce ordinul Marelui Cartier General Român a fost dat în sensul deplasării trupelor spre vest, a dus la pierderea oportunităţii ca trupele comandate de generalul Falkenhayn să fie atacate din flanc. Pierderea acestei oportunităţi a dat posibilitatea generalului să termine lupta cu Corpul de Olt şi să îşi îndrepte forţele mai apoi spre Armata a II-a, în direcţia Braşovului”, conchide muzeograful.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

15 comentarii

Micul Muci

Acum 6 ani

Nu era mai simplu daca ne ofereati doar link-ul?Ma refer la ''https://ro.wikipedia.org/wiki/Bătălia_de_la_Sibiu_(1916)''
Raspunde

Micul Muci

Acum 6 ani

Pentru cine e curios:''http://www.catavencii.ro/infringerea-de-la-sibiu/''
Raspunde

Eu, sibianul

Acum 6 ani

Pentru Micul Muci: era mai simplu, dar este doctor, deci trebuie sa para destept ... adica plagiator...
Raspunde

Micul Muci

Acum 6 ani

Cred ca am fost inteles gresit.Intrebarea am adresat-o semnatarei articolului care a copiat preabmului de pe Wikipedia,nu domnului Roman de al carui profesionalism n-am motive de indoiala.
Raspunde

e-manuela

Acum 6 ani

Buna! Nenea, gaozarii mai nou, știu si istorie, de-si permit sa jignească pe oricine?
Raspunde

alzara medic

Acum 6 ani

În iulie 1929 gl Traian Moşoiu şi- a luat revanşa conducând corpul de armate române împotriva trupelor roşii ale lui Kun Bela şi cucerind la 3 augut Budapesta al cărei guvernator militar a fost ( cu toată împotrivirea Congresului de la Paris...) A ignorat ( cu acordul guvernului şi a Regelui Ferdinand ) ordinul Licuriciului ( pe înţelesul contemporanilor )
Raspunde

Vasile V. Vasile

Acum 6 ani

Zi zău! Cu limba scoasă! În 1929?!? Și cum și-a luat Moșoiu revanșa pentru papara luată de la germani, ocupând Budapesta?
Raspunde

Georg

Acum 6 ani

Asa-zisul Muntele Grigore nu exista. In germana Berg=munte=deal. De Sarbatoarea St. Gregorius urcau cei din Hermannstadt la viile lor pe Hammersberg/ DEALUL Gusteritei sa isi petreaca timpul liber oarecum mai special. De aceea s-a numit si Grigoriberg... pentru cei ce au uitat inceputul : e vorba de DEALUL Gusteritei.
Raspunde

Vasile V. Vasile

Acum 6 ani

Dacă Muntele Grigore e de fapt Dealul Gușteriței, cum or fi reușit nemții să îl ocupe, dacă ei atacau pe direcția Gura Râului-Poplaca? Asta în contextual retragerii Brigăzii a 3-a...
Raspunde

Georg

Acum 6 ani

Eu garantez numai pentru afirmatiile mele. Pentru ceea ce declara AUTOAREA constienta si nesilita de nimeni, citând mai mult sau mai putin trunchiat, raspunde Domnia Sa direct si personal. In orice caz, specialitatile tematice ale dansei par a fi uimitor de MULTIPLE & DIVERSE (vezi tematica dansei in articolele pe aici cu darnicie presarate). Daca pana si ISTORIA MILITARA si Strategia sunt stapanite in mod SUVERAN, ma intreb numai daca n-a uitat cum se curata un peste de maruntaie in bucatarie...
Raspunde

Vasile V. Vasile

Acum 6 ani

Domnu' Georg, răspunsul meu era cu bătaie la articol, nu la matale. Că io știu că matale ești om citav... Iote încă un exemplu de professionalism (al dudui sau al istoricului military, nu-s lămurit) ”În 1916, când România declanşează ostilităţile în Transilvania, în apărarea Sibiului erau prea puţini sibieni sub arme şi care să lupte în jurul oraşului” Să nu știe onorabilii că în 1916 sibienii erau supuși austro-ungari și că majoritatea covârșitoare a locuitorilor urbei erau sași?
Raspunde

hermannstadt si nu sibiu in 1916

Acum 6 ani

Am 27.6.1916 trat Rumänien durch die Kriegserklärung an Österreich in den Ersten Weltkrieg ein. Das österreichische Heer war durch die russische Brussilow-Offensive schwer getroffen, Italien hatte in der Sechsten Isonzoschlacht wichtige Stellungen erobert, Deutschland hatte den Angriff auf Verdun einstellen müssen und stand in der Sommeschlacht in schwersten Abwehrkämpfen. Die Rumänen griffen mit drei Armeen in Siebenbürgen an; eine 4. Armee wurde in der Dobrudscha aufgestellt, um der bulgarisch-deutschen Front in den Rücken zu fallen. Demgegenüber wurden in Ungarn die deutsche 9. (Falkenhayn), nördlich davon die österreichische 1. (Arz von Straußenberg), südlich der Donau bei Swistow eine Armee aus bulgarischen, türkischen und deutschen Truppen (Mackensen) aufgestellt. Sie gingen zum Gegenangriff vor. General Falkenhayn schlug die rumänische 1. Armee 26.-29.9 entscheidend bei Hermannstadt, 29.9-25.10. die rumänische 2. Armee bei Gagaras und am Geisterwald, am 7.-9.10. nochmals bei Kronstadt. Die österreichische 1. Armee warf die Rumänen über die Karpathen zurück. Die Armee Mackensen drang tief in die Dobrudscha ein und überschritt am 23.10 bei Swistow die Donau. In gemeinsamem Vorgehen schlugen alle drei Armeen die Rumänen bis zur Donaumündung und zum Sereth zurück, wo der Rest ihrer Truppen von den Russen aufgenommen wurde. Bukarest wurde am 6.12. eingenommen. Trotz dieser klaren Niederlage konnte Rumänien nicht zur Kapitulation gezwungen werden. Erst nach dem Ausscheiden Russlands aus dem Krieg in Folge der Oktoberrevolution sah sich Rumänien gezwungen, am 10.11.1917 einem Waffenstillstand zuzustimmen.
Raspunde

rosu

Acum 6 ani

Gresit: in anul 1916, Hermannstadt se chema, oficial, Nagyszeben.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus