O franțuzoaică de 84 de ani face voluntariat în grădinițele din Sibiu

Pe Lydia Bloch am cunoscut-o la o grădiniță din Sibiu. Venise din Franța ca să le învețe pe educatoare să interacționeze mai mult cu cei mici și să le explice părinților cât de importantă e lectura. Are 84 de ani și până la pensie a fost educatoare, învățătoare și totodată formator în acest domeniu. Unul dintre visele ei din tinerețe era să facă voluntariat la bătrânețe. Și, de vreo 20 de ani, își trăiește visul cu ochii deschiși. Vine anual în România și încearcă să dea o mână de ajutor cadrelor didactice de aici.

Acum câteva zile, am participat la un eveniment ce-și propunea să aducă în atenția părinților importanța lecturii în viața celor mici. Aici, „a luat” cuvântul și Lydia Bloch, președinte al unei asociații de formatori de educatori din Franța.

S-a născut la București

Deși ridurile îi dădeau în vileag vârsta, vorbele și „stilul” ziceau altceva. Din capul locului puteai să-ți dai seama de aerul parizian pe care îl emana. Purta o fustă în cloș, peste genunchi și o bluză colorată, cu broderii cusute manual. Buzele-i erau conturate fin de un ruj roșu, iar genele-i erau alungite cu rimel. Însă, adevăratul „aer de pe afară” l-am remarcat în modul de gândire fără limite. Am început să povestesc cu ea. Vorbește destul de bine româna, asta și pentru că până la șase ani a crescut la București. Atunci, părinții ei au primit cetățenie franceză și s-au mutat în Franța.

A copilărit într-un orășel situat între Paris și Strasbourg și la 18 ani a devenit educatoare. Apoi, întreaga-i viață i s-a derulat între zâmbetele copiilor și mulțumirea sufletească pe care o primea știind că a ajutat la creșterea atâtor generații. Cu toate acestea, mereu a visat să facă voluntariat în România, însă nu avea destul timp. Dar odată cu ieșirea la pensie avea mai mult timp și a zis că e timpul să vină în România. La început, a ajuns în Sighetul Marmației, după care a ajuns aproape în toată țara.

A învățat limba română în trei ani

Își amintește cu tristețe de cum arătau orfelinatele și grădinițele imediat după căderea partidului comunist. Erau mulți copii abandonați și a ajutat la o campanie împotriva abandonului, după care a început o așa numită Bibliotecă Francofonă, la Sighetul Marmației. „După căderea comunismului, la televizor vedeam cele mai urate centre de copii, erau foarte urate și când mă întorceam, prietenii mă întrebau dacă am vizitat centrele respective. Era păcat că acei copii sunt acolo, că nu au părinți, mai erau asociațiile care le mai făceau cadouri, dar nu le schimbau viața. Am făcut o întâlnire cu educatoare de grădiniță și de creșă și mi-au spus că era foarte greu pe vremea lui Ceaușescu. Și am început cu activitățile din grădinițe”, povestește ea. Dacă în primii ani s-a mulțumit să vină în grădinițele din țară și să „treinuiască” educatoarele de aici în limba franceză, după un timp, asta nu i-a mai fost suficient. Așa că a început să învețe limba română. „Am zis că vreau să vorbesc cu toată lumea, nu doar cu profesoare de franceză și a trebuit să reînvăț limba. Mi-au trebuit trei ani, dar apoi, pe când am început să mă descurc , am simțit că mi-am amintit de copilărie și asta m-a ajutat să învăța mai repede”, spune Lydia.

Lectura, foarte importantă pentru copii

Vizitând grădinițele din România și-a dat seama că modul în care educatoarele interacționează cu cei mici nu este întocmai potrivit. Din acest motiv, ani la rând a chemat inspectoare în Franța să asiste la activitățile de acolo. Deși o parte dintre ele credeau că în România nu se puteau aplica lucrurile pe care le-au observat în Franța, pe parcurs și-au dat seama că totul este posibil. Pentru a continua această formare, în prezent Lydia are o întreagă echipă de formatori români sub aripă. Când va avea echipa închegată, va lăsa șefia de la asociație deoarece vrea mai mult timp pentru ea. Vrea să călătorească mai mult și să-și vadă nepoțica mai des. „În 2004 am fost la Mediaș și de atunci vin în fiecare an să fac formare în Sibiu la personal, în special despre cărți și bibliotecă. Acum vreau să mă retrag, să fac mai puțină treabă. Vreau neapărat să am două echipe de formatori acreditați, una pentru cărți pentru copii și una pentru științe active, cu experimente”.

Lydia încurajează lectura, încă de la cele mai fragede vârste ale copiilor. Ea crede că este important ca micuții să fie puși cât mai repede față în față cu lectura. Și aici, mizează pe lectura activă. Iar aceasta se rezumă la cărțile cu ilustrație, care pe lângă text, au și diferite imagini reprezentative. „E foarte important pentru copil așa zis-a lectură pe bază de imagini. În timp ce părintele îi citește, el să poată urmări pe imagini ceea ce aude. În România, au apărut puține cărți de genul și oricum doar în vreo două-trei librării se găsesc. De exemplu, cele de la editura Panda sunt foarte potrivite”, zice Lydia. Mai mult decât atât, ea crede că și cinci minute pe zi alocate exclusiv copilului sunt binevenite. „E important să stați cu el fără să faceți altceva. Și dacă vă arată ceva ce a făcut la școală, însă nu aveți prea mult timp să vedeți despre ce e vorba, spuneți-i că vă uitați mai târziu, el trebuie să simtă că vă interesează de viața lui”, este recomandarea Lydiei pentru părinții ocupați.

„Nu aș locui în România”

Învățământul, în România, la momentul actual, încă suferă și are multe lipsuri. Însă, cu profesori pasionați și informați, lucrurile se pot schimba, crede Lydia. „De la cădere comunismului încoace, se vede o evoluție, dar depinde. În unele locuri e mai bine, în altele mai puțin bine. Din păcate nu toți învățătorii și educatorii merg spre bine. Încă se încurajează învățământul pasiv, unde copiii participă prea puțin. La grădiniță încă s-a ameliorat, însă nu peste tot. Din păcate, din ce am văzut la licee lucrurile nu merg spre bine”.

Vine de două ori pe an în România, însă după ce nu va mai fi președinte al asociației, își dorește să vină doar o dată. Să-și viziteze rudele și prietenii. Cu toate că-i place țara, nu s-ar vedea locuind aici. „Mă gândesc să mai vin în România măcar o dată pe an pentru că m-am obișnuit aici. Îmi plac oamenii, sunt plăcuți și primitori. Însă, nu aș locui în România. Nu-mi place politica de stat. Mă enervează politicienii. Și la noi sunt câțiva care fură, dar nu așa de mulți și nici așa sume mari. Și după un timp cad. Aici trec ani de zile și tot nu cade nimeni”, justifică Lydia motivul pentru care nu s-ar muta în România.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).