Dr. Dan Sabău: „Prima calitate a unui chirurg este să fie un om bun, a doua să fie foarte bine informat”

A căutat mereu performanța pe oriunde a activat. Fie că a fost vorba de sport, medicină, viața personală, totul este o luptă pentru căutarea perfecțiunii, a inovației și a unui mod de a-i ajuta pe cei din jur. Dr. Dan Sabău, medic șef al Secției Clinice Chirurgie II la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, se poate lăuda la momentul actual cu nu mai puțin de zece brevete de invenție și 35 de medalii de aur, pentru activitatea depusă de-a lungul timpului în medicina chirurgicală. De mai mult de un sfert de veac este și profesor universitar la Sibiu, din dorința de a împărtăși iubirea pentru inovație, cu tinerii studenți de la Medicină.

Dr. Dan Sabău nu și-ar putea imagina acum că ar putea să aleagă altă carieră. Totuși, medicina nu a fost iubirea sa dintotdeauna. Acum părintele chirurgiei miniminvazive, în copilărie își dorea să fie inginer, iar adolescența l-a găsit în postura de gimnast, de trei ori campion național.

„În copilărie nici vorbă să-mi fi dorit să fiu medic. Îmi doream să fiu inginer pompier. I-am explicat tatălui meu atunci că peste tot erau ingineri, trebuia să fie unul și la pompieri. Debutul așadar a fost spre zona tehnică. Am făcut și realul, foarte mult sport, de performanță chiar. Am plecat din orășelul meu natal, al cărui cetățean de onoare sunt acum, în București, unde am făcut sport de performanță și la liceu am avut un program special de educație fizică. Am făcut inițial atletism, unde făceam în mod special săritura în lungime, săream și în înălțime cu toate că actualele mele dimensiuni nu m-ar fi recomandat, dar detenta era bună. Într-un an de zile am trecut la gimnastică, sportul care m-a și consacrat ulterior”, își amintește profesorul.

O legătură strânsă între sport și medicină

Perioada liceului a fost cea în care medicina i s-a arătat pentru prima dată actualului șef de secție de la Județean. Dr. Sabău își amintește cum câteva accidentări cauzate de sportul de performanță l-au adus față în față cu ceea ce avea să fie pasiunea vieții sale – medicina.

„În clasa a zecea am avut niște accidentări ligamentare și acesta a fost momentul în care am fost pus în contact cu medicina sportivă, recuperatorie și atunci s-a produs declicul și intenția de a nu mai face electronică, așa cum știa tatăl meu. Repet, eram departe de ai mei, dar tatăl meu mă urmărea prin intermediul unei gazete de matematică și fizică în care scriam. Când a văzut că am cam dispărut din gazetă, i-am explicat că mă orientasem spre medicină. Chirurgia am ales-o încă din clasa a 12-a. Școala românească, încă de atunci avea niște performanțe remarcabile, care au și făcut-o să fie cunoscută și în ziua de astăzi și de aceea medicii au unde să plece în afară, pentru că sunt bine primiți. Medicină încă se face bine în România”, spune doctorul.

Prima operație mâna I 

Un lucru nu atât de comun, pentru dr. Sabău prima operație a venit foarte devreme. În anul IV, fiind așadar încă student la Medicină, tânărul Dan a avut oportunitatea de a fi mâna I la o apendicectomie.

„În anul IV am operat mâna I apendic datorită asistentului meu de la chirurgie Colentina, care mi-a încredințat o astfel de operație, student fiind. A fost surprinzător. Nu era programată ideea, ci pur și simplu mi-a zis <<Schimbăm locurile>>. În primă fază am fost într-o oarecare stare de stupoare, dar greu sesizabilă pentru că nu am făcut niciun fel de comentariu. Era evident că el credea că pot să mă descurc, altfel nu ar fi făcut treaba asta. Pot să spun că cel mai bine m-am simțit după operație. Pe durata operației am fost foarte concentrat. Inevitabil, chirurgia nu se face decât dacă în momentul respectiv ești concentrat pe ceea ce ai de rezolvat. Dispare ambientul, dispare orice în jurul tău, dispar probleme mai mici sau mai mari…în momentul în care incizezi un pacient, lucrul cel mai important este pacientul și nu altceva”, spune Dan Sabău.

Păstrându-și ideea de concentrare maximă asupra pacientului atunci când este în operație, doctorul explică faptul că de multe ori nivelul de stres și concentrare este atât de mare încât după momentul critic nici nu își mai amintește ce și cum a spus. Totuși, există la polul opus momente mai relaxate, în care pentru scurt timp chiar se ascultă și muzică în sala de operații.

„E un transfer interesant și trebuie să vă spun că uneori nici nu îți aduci aminte anumite faze. Chirurgia are și momente mai tensionate, momente în care mai scapi vorbele, dar nici nu îți aduci aminte ce vorbe ai spus. Dacă ești înregistrat de multe ori ești surprins chiar și de modul de adresare care nu are nimic personal, dovadă că nici nu îl ții minte și echipa operatorie este și ea amabilă și ia doar părțile bune ale contactului cu pacientul și cu chirurgul mâna I. Intervenția chirurgicală, oricât de multă rutină ai, nu va deveni niciodată parte din viața obișnuită. Este o viață mereu sub tensiune, la risc și pe sârmă. Totul este ca efortul tău chirurgical să transforme în cât mai sigure toate etapele chirurgiei. Totuși, nu tot intervalul unei intervenții este sub tensiune. Uneori ascultăm și muzică, mai și glumești cu echipa chirurgicală pentru că e nevoie, mai ales după elemente de mare tensiune, sângerări, e bine să deconectezi echipa măcar pentru câteva secunde”, arată chirurgul.

Dan Sabău, părintele miniminvazivității

Una din calitățile care îl recomandă pe doctorul Sabău este cu siguranță dorința constantă de a cunoaște mai mult din ceea ce îl înconjoară, o calitate pe care încearcă să le-o insufle și studenților săi. Această nevoie de a ști mereu mai mult i-a adus dr. Sabău recunoaștere națională și apreciere pentru faptul că a reușit să crească nivelul de confort al pacienților săi, prin intermediul intervențiilor miniminvazive.

„În materie de chirurgii, miniminvazivitatea a apărut la un moment dat, dar eu am declanșat-o înainte de a fi ea certificată în România. Făceam deja microintervenții de succes și cu rezultate de excepție care au făcut ca durata medie de spitalizare, un indicator de calitate a execuției profesionale și un indice important de satisfacție a pacientului, să scadă vertiginos. Am și fost considerat părintele miniminvazivității, unul dintre primii și singurul până la urmă, care a avut și aviz de la Ministerul Sănătății și de la Societatea Română de Chirurgie pentru one day surgery, o invenție a chirurgiei din afara României, din Vest, cu care am fost în contact începând din 1990, timp de vreo 5-6 ani am fost în Elveția, am tot lucrat cu elvețienii și mi-au propus mereu să rămân acolo, dar le-am spus că locul meu este aici. Ca să ne facem o idee mai clară, eu învățam despre miniminvazivitate în Elveția în ’93, în condițiile în care deabia în ‘98 - ’99 am avut laparoscop în Sibiu. Eu în 1993 la Brăila aveam laparoscop și operam cu el”, explică dr. Dan Sabău.

„Prima calitate a unui chirurg este să fie un om bun, a doua să fie foarte bine informat”

„Chirurgia nu este o aventură. Este un act de permanentă responsabilitate atât în timpul operației cât și după operație, dar mai ales în timpul intervenției pentru că soarta pacientului se decide de regulă în timpul operației. Acolo trebuie să mergi fără greșeală, să repari tot ceea ce ar putea să constituie factori de risc sau să anticipezi. La Sibiu am venit tocmai pentru că am decis că era momentul să îi învăț și pe alții ce știu eu. În 1998 am venit aici. Ce încerc să le explic mereu și învățăceilor mei este că noul există numai că trebuie descoperit. Nu trebuie să facă nimic în plus altceva decât să descopere ceea ce etapa respectivă are pregătit pentru a fi introdus în schemă. Trebuie să mai știți și că, din punctul meu de vedere, prima calitate a unui chirurg este să fie un om bun, a doua să fie foarte bine informat”, arată dr. Sabău.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro