De ce Sibiul e un pic altfel

De Sibiu nu îți trebuie mult ca să te îndrăgostești. Mulți dintre prietenii mei din alte localități spun des că Sibiul e orașul lor preferat. Și pentru cum arată și pentru ceea ce se întâmplă aici. Are cârca lui de probleme, e adevărat, dar are un farmec aparte ce îl face diferit față de restul orașelor din țară. Și eu cred că oamenii îi dau farmecul ăsta. Or fi rămășițele săsești, or fi mințile puțin mai luminate de cultură, o fi efervescența asta, ceva face oamenii din Sibiu un pic aparte.

Un grup de vreo 15 elevi de la Colegiul Național Brukenthal au ieșit în pauza de 12 în curtea interioară cea mică a liceului, înconjurați de niște gratii ce simbolizează acum mai bine decât oricând statutul locativ al democrației. Însoțiți de profesorul lor, un om demn, dârz, albit în cap și barbă de țara asta pe care cu siguranță o iubește. Altfel s-ar fi complăcut în tăcere alături de ceilalți colegi dascăli, cei mai mulți dintre ei scârbiți până la resemnare. Așa ceva nu vezi oriunde sau la fiecare pas.

Pe vremuri sufletul ambițiilor sociale, studenții și elevii au împrumutat astăzi pasivitatea adulților, dascăli sau părinți, iar vocea lor e mult prea șoptită. Poate pentru că se simt mai siguri pe ei decât se simțeau părinții lor când responsabilitatea le cerea acțiune. Poate deja s-au dat bătuți, n-ar fi prima categorie care renunță la luptă. Sau poate doar acum se trezesc.

Mâna asta de copii spune totul despre educația pe care au primit-o și cu care orașul lor se poate mândri. Aici cresc mândre și flăcăi dârzi, curajoși, care nu se tem să-și spună păsul. Cresc oameni strașnici, buni să clădească un viitor.

Cârcotașii de serviciu evident că și-au făcut treaba, au început zvonuri despre posibile sancțiuni. M-aș bucura să îi sancționeze. Eu, unul, aș purta cu mândrie nota aia scăzută la purtare. Deși, sunt convins că la Sibiu asta nu se va întâmpla, v-am spus de la început că Sibiul e un pic altfel.