Restaurant Nachbar – Am spart baia de ulei

Deschis chiar în capătul zonei de food-cum îi spun gazdele, restaurantul este o combinație tradițională-exotică din care nu doar că n-am înțeles nimic, dar mi-a mai fost și greață.

Despre primele restaurante deschise în Piața Habermann am auzit numai cuvinte de laudă, așa că m-am dus cu mari speranțe la cel mai nou dintre ele.

Am fost în miez de săptămână, pe la ora prânzului și nu mică mi-a fost surprinderea când am constatat că nu suntem singuri. Cele vreo cinci mese de afară erau pe jumătate ocupate. Chiar și așa, servirea a fost rapidă și ireproșabilă. Meniul nu este foarte bogat, însă cu siguranță este ciudat. Combină fasolea cu ciolan cu preparate din creveți și salatele simple cu excesul de mirodenii, doar, doar o fi o experiență memorabilă. Pentru diversitatea unei zile călduroase de vară am comandat cocoon de creveți și salată cu pui. Și într-un minut am simțit aromele. Bucătărioara înghesuită în modulul micuț are aerisirea înspre terasă, așa că am știut din start că voi mânca ceva prăjit în ulei. Ce nu am știut a fost cantitatea de ulei.

Am primit o porție de câțiva creveți dezghețați proaspăt, dați printr-un fel de aluat și fidea cu multă făină, apoi prăjiți în ulei din belșug. Însoțiți de o garnitură de legume, precum fasole verde sau ardei, scufundați în aluat și prăjiți în ulei până nu mai au nici un gust. Nu am mai auzit de o astfel de combinație și nu face nici un sens. Imediat după ce a venit, farfuria nu arăta tocmai rău, însă două minute mai târziu puteam lua uleiul cu lingura. Când mușcam din creveți se simțea stratul exterior crocant, de la prăjeală, și foarte puțin la interior gustul de vietate acvatică, însă totul mustea a ulei. Nu-s mofturos de fel, dar o mâncare mai îmbibată în ulei și mai lipsită de gust n-am văzut. Poate doar în documentarele de TV în care arată „specificul” bucătăriei americane.

De partea cealaltă a mesei, salata avea bucățele de pui prăjit foarte condimentat – ca să ascundă faptul că nu era proaspăt, am presupus, presărate peste câteva frunze de salată verde, la rândul lor condimentate de se vedea și pe marginea farfuriei. Presupun că ideea a fost să capete un iz asiatic, însă rezultatul a fost total opus.

Pe cele preparate, plus ceva băuturi răcoritoare, am plătit peste 50 de lei. Bani de care puteam mânca un meniu complet la majoritatea localurilor din centrul orașului. Chiar nu pot să înțeleg.