Joi,
19.05.2022
Acum
0°C

Singura studentă din Albania la Medicină, voluntară la Ambulanța Sibiu

Singura studentă din Albania la Medicină, voluntară la Ambulanța Sibiu

Medicina este prima ei dragoste, iar Sibiul orașul ei de suflet. Este optimistă, iar o discuție cu ea te face să vezi doar părțile bune ale vieții. Vorbim despre Dorisa Hajdari, studenta din Albania ce face voluntariat la Serviciul de Ambulanță Sibiu. Deși a luat-o de la zero, după vorbă ai putea spune că este de-a locului. Vorbește aproape perfect limba română.

Dorisa are 20 de ani și este studentă în anul II la Medicină Generală, în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. A crescut în Lushnjë, un orășel din mijlocul Abaniei, însă de doi ani locuiește în Sibiu și nu s-ar mai da dusă de aici. Orașul și oamenii au primit-o atât de bine încât se simte ca acasă. O acasă unde se mănâncă și se vorbește altfel.

A învățat limba în șapte luni

Încă din primii ani de liceu visa să studieze medicina în străinătate. Deși s-a gândit la țări precum Italia sau Germania, soarta a adus-o în România. A citit pe Internet că România se află printre primele șase țări la nivel european în cea ce privește calitatea studiilor în domeniul medicinii și nu a mai stat pe gânduri. A aplicat pentru o bursă de studiu și, la sfârșit de octombrie, s-a mutat la Sibiu.

„Aveam un versișor care studia la Timișoara, dar nu știam nimc despre România. Îmi doream să merg undeva unde nu sunt albanezi, ca să pot învăța limba. Nu știam nimic când am venit aici. Verișorul m-a învățat cum să zic bună, mulțumesc și să mă prezint. Era sfârșitul lui octombrie, am venit mai târziu cu aproape o lună, iar ceilalți începuseră cursurile. Am avut mare noroc pe familia șoferului care m-a adus din Albania până aici, care era albanez. Am stat câteva zile la ei și mi-a prins foarte bine deoarece eu eram străină, nu știam pe nimeni și nimic aici. Pe lângă asta, am mai întâlnit un albanez, student și el la Sibiu și m-a ajutat enorm și el. O să le rămân recunoscătoare pentru tot ce au făcut pentru mine. Cu limba, în schimb, nu mi-mi-a fost așa greu să o învăț pentru că mi-a plăcut. Avem 150-180 de cuvinte care seamănă și asta m-a ajutat foarte mult”, povestește tânăra. După anul pregătitor în care a învățat limba română și termenii medicali, a început, în sfârșit, cursurile la Medicină.

De ce Medicină?

Și-a dorit să devină medic încă de când era mică. Și doar pentru a-i ajuta pe cei din jurul ei. Factorul declanașator al acestui vis, devenit mai târziu ideal, a fost accidentul prin care a trecut tatăl ei.

„Tatăl meu a avut un accident când am fost eu mică. Aveam patru ani, iar el lucra în Grecia. În urma acestuia, el și-a pierdut o mână, dar a avut și alte plăgi. A fost un accident destul de grav. Când a venit acasă, eu îl vedeam ca pe un alt om. Nu era cum a plecat. Eu îl tot întrebam unde îi este mâna, eram curioasă. Iar mama mi-a spus că a pierdut-o pentru ca medicii să-i poată salva viața. Și, atunci, am zis că vreau și eu să salvez vieți. Eu credeam, atunci, că dacă un om își pierde un membru nu mai trăiește. Iar de atunci, mi-am dorit să fiu medic și să salvez viețile oamenilor”, explică Dorisa.

dorisa hajdari 1

Voluntar la Serviciul de Ambulanță Sibiu

Imediat după ce a intrat în anul I, tânăra din Albania s-a înscris pentru a face voluntariat la Serviciul de Ambulanță Sibiu. Deși nu se aștepta să treacă testul, l-a trecut, iar de atunci continuă să meargă săptămânal cu medicii și asistentele de pe ambulanță. Mărturisește că i-a fost greu, deoarece încă nu avea baze teoretice solide în acordarea primului ajutor, însă, crede ea, doar prin practică poți să devi un medic bun.

„Pe 25 noiembrie fac un an de când fac voluntariat acolo. Am observat că la SMURD sunt cazuri mai grave și am decis să merg la Ambulanță. Deși, și aici am avut cazuri grave de la infarct și arsuri până la fracturi și accidente rutiere. Când m-am dus prima dată la voluntariat eram spriată, dar toți sunt drăguți acolo. De fiecare dată când merg, întreb cu ce pot să ajut și ce pot să fac. Vreau să învăț. Doar așa pot deveni un medic bun”, crede studenta, hotărâtă să facă voluntariat până în anul VI. Deși face voluntariat în ture de 12 ore, nu obosește.

„Mulți m-au întrebat ce profit am că merg la voluntariat. Însă nu merg pentru un profit. Eu merg să învăț practica. Nu m-a obligat nimeni. Mie chiar îmi place. Nu totul este despre bani. Eu am ales medicina pentru a ajuta. Trebuie să pornești de jos. Eu vreau să fiu un medic bun și abia apoi să fiu plătită pentru ce fac”, este de părere ea.

Deși la început i-a fost greu și își dorea să se întoarcă în Albania, acum își vede viitorul în România sau într-o altă țară europeană. „Înainte să vin aici, ziceam că mă întorc să lucrez acolo, acum, însă, mi-am schimbat gândurile. Acum, comparând medicina de acolo și cea de aici, nu mai vreau să mă întorc. Poate rămân în România. Poate chiar în Sibiu. Sibiul e orașul sufletului meu”.

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

3 comentarii

un sibian

Acum 3 ani

Felicitari!!! Pacat ca n-a ajuns in Cluj sau Iasi...sa invete cu adevarat medicina...la Sibiu e mai mult un fel de licu sanitar...cu specializarea "cum sa iau / cer spaga"!!!
Raspunde

costy

Acum 3 ani

da, sibiul si medicina/stoma ... la cum arata orasul... probabil ca asa e si scoala aia.
Raspunde

Corneliu

Acum 2 ani

Albanezi sunt saraci si raman pe drumuri. Mai bine sa-i lasam acasa la ei.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus